Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.3, 12
|
12:1 Banul de argint care s-a pierdut 12:2 Piesa de argint pierdută este menită să-l reprezinte pe păcătosul greşit, rătăcit. Grija femeii de a găsi banul de argint care s-a pierdut are scopul de a-i învăţa pe urmaşii lui Hristos o lecţie în ce priveşte datoria lor faţă de cei greşiţi, care se rătăcesc de la cărarea dreptăţii. Femeia a aprins candela pentru a-şi spori lumina, apoi a măturat casa şi a căutat cu sârguinţă până l-a găsit. 12:3 Aici este definită cu claritate datoria creştinilor faţă de aceia care au nevoie de ajutor din pricină că s-au rătăcit de Dumnezeu. Cei greşiţi nu trebuie lăsaţi în întuneric şi confuzie, ci trebuie folosit orice mijloc disponibil pentru a-i aduce iarăşi la lumină. Este aprinsă candela şi, cu rugăciune serioasă pentru ca lumina cerească să rezolve cazurile celor învăluiţi în întuneric şi necredinţă, Cuvântul lui Dumnezeu este cercetat pentru descoperirea unor puncte clare ale adevărului, în scopul de a-i întări în aşa măsură pe creştini cu argumente din Cuvântul lui Dumnezeu, cu mustrările, ameninţările şi încurajările sale, 12:4 încât să se poată ajunge la inima celor greşiţi. Indiferenţa sau neglijenţa vor provoca încruntarea lui Dumnezeu. 12:5 Când a găsit banul de argint, şi-a chemat prietenii şi vecinii laolaltă, zicând: "Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Tot aşa se spune că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte." Dacă îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru cei greşiţi, care îşi văd relele şi le mărturisesc, întorcându-se la tovărăşia fraţilor lor, cu cât mai mult ar trebui urmaşii lui Hristos, care greşesc şi ei şi care au nevoie în fiecare zi de iertarea lui Dumnezeu şi a fraţilor lor, să simtă bucurie la întoarcerea unui frate sau a unei surori care a fost înşelată de sofismele lui Satana şi care a urmat o cale greşită şi a suferit din pricina aceasta. 12:6 În loc să-i ţină la distanţă pe cei greşiţi, fraţii lor ar trebui să-i întâmpine pe terenul pe care se află aceştia. În loc de a le găsi vină pentru că sunt în întuneric, ei ar trebui să-şi aprindă propria lor candelă şi să capete astfel mai mult har divin şi o cunoaştere mai clară a Scripturilor, pentru a putea risipi întunericul celor greşiţi, prin lumina pe care le-o aduc. Şi când reuşesc, iar cei greşiţi îşi simt păcatul şi se învoiesc să urmeze lumina, ar trebui primiţi cu bucurie, şi nu cu un spirit împotrivitor sau făcând un efort de a le dovedi marea lor păcătoşenie, care a necesitat deja multă epuizare, nelinişte şi muncă obositoare. Dacă îngerii curaţi ai lui Dumnezeu întâmpină evenimentul cu bucurie, cu cât mai mult ar trebui să se bucure fraţii lor, care au avut şi ei, la rândul lor, nevoie de compasiune, iubire şi ajutor când au greşit şi, în întunericul în care s-au aflat, n-au ştiut cum să se ajute singuri. 12:7 Fiul risipitor 12:8 Mi-a fost îndreptată atenţia asupra pildei fiului risipitor. El i-a cerut tatălui său să-i dea partea sa de avere. Dorea să separe interesele sale de cele ale tatălui său şi să-şi folosească partea conform înclinaţiilor sale. 12:9 Tatăl său s-a supus cererii sale şi fiul, cu egoism, s-a îndepărtat de tatăl lui pentru a nu fi tulburat de sfaturile sau reproşurile acestuia. 12:10 Fiul a crezut că va fi fericit când îşi va putea folosi partea după propria-i plăcere, fără a fi supărat de sfaturi sau restricţii. El nu dorea să fie deranjat de obligaţii mutuale. Dacă se bucura de averea tatălui, acesta avea pretenţii de la el ca fiu. Dar el nu simţea că are vreo obligaţie faţă de generosul său părinte şi şi-a nutrit spiritul egoist şi răzvrătit cu gândul că o parte din proprietatea tatălui său îi aparţinea lui. El şi-a cerut partea, când, de drept, nu putea pretinde nimic şi nu ar fi trebuit să obţină nimic. 12:11 După ce inima sa egoistă primise comoara de care era atât de nedemn, s-a dus în drumul său, departe de tatăl său, pentru a uita chiar că are un tată. El a dispreţuit restricţiile şi era foarte hotărât să-şi satisfacă plăcerile pe orice cale şi în orice mod ar fi poftit. După ce cheltuise, prin îngăduinţele sale păcătoase, tot ce îi dăduse tatăl său, în ţara aceea a venit o foamete şi el a fost lovit de o sărăcie lucie. Atunci a început să regrete calea sa păcătoasă, a plăcerii extravagante, căci era nevoiaş şi avea nevoie de mijloacele pe care le risipise. A fost obligat să coboare de la viaţa sa plină de îngăduinţe păcătoase la ocupaţia ingrată de a hrăni porcii. 12:12 După ce ajunsese atât de jos, el s-a gândit la bunătatea şi iubirea tatălui său. Atunci a simţit nevoia de a avea un tată. El singur îşi crease situaţia în care se afla, lipsit de prieteni şi de mijloace. Propria sa neascultare şi propriul său păcat îl aduseseră la despărţirea de tatăl său. El s-a gândit la privilegiile şi cadourile generoase de care se bucurau din plin slujitorii tocmiţi din casa tatălui său, în timp ce el, care se înstrăinase de casa tatălui lui, pierea de foame. Smerit prin soarta potrivnică, el a hotărât să se întoarcă la tatăl său cu o mărturisire plină de umilinţă. Era un cerşetor, lipsit de îmbrăcăminte confortabilă sau chiar decentă. Arăta jalnic din pricina lipsurilor şi era secătuit de foame. 12:13 Pe când era încă departe de casă, tatăl 12:14 l-a văzut pe rătăcitor şi primul lui gând i l-a adus înainte pe fiul răzvrătit care îl părăsise cu ani înainte pentru a urma o cale a păcatului neîngrădit. Au fost trezite însă sentimentele părinteşti. În pofida tuturor semnelor degradării, tatăl a descoperit propriul său chip. Nu a aşteptat ca fiul său să străbată tot drumul până la el, ci s-a grăbit să-l întâmpine. Nu l-a mustrat, ci, cu cea mai adâncă şi iubitoare compasiune pentru că îşi adusese atâta suferinţă din pricina urmării propriei lui căi păcătoase, s-a grăbit să-i arate iubirea şi iertarea sa. 12:15 Deşi fiul era secătuit şi înfăţişarea sa arăta clar viaţa de libertinaj pe care o dusese, deşi era îmbrăcat cu zdrenţe de cerşetor şi picioarele sale goale erau murdare de praful de pe drum, mila plină de duioşie a tatălui a fost aprinsă când fiul a căzut zdrobit în umilinţă înaintea sa. Nu s-a ascuns în spatele demnităţii sale, nu l-a pus la punct; nu i-a înşiruit toate relele şi păcatele pe care le făcuse înainte, pentru a-l determina să simtă cât de jos se coborâse. L-a ridicat şi l-a sărutat. L-a luat pe fiul său răzvrătit la piept şi a pus însăşi haina lui bogată peste umbra aproape dezbrăcată. El l-a luat lângă inima sa cu atâta căldură şi a manifestat o asemenea milă, încât, dacă fiul s-ar fi îndoit vreodată de bunătatea şi iubirea tatălui său, acum n-o mai putea face. Dacă atunci când s-a hotărât să se întoarcă la casa tatălui său avusese simţământul păcatului său, acum, când a fost primit în acest fel, a înţeles mult mai profund nerecunoştinţa sa. Inima sa, înmuiată mai înainte, era acum zdrobită pentru că îndurerase acea iubire a tatălui. 12:16 Fiul pocăit, tremurător, care se temuse mult că avea să fie dezmoştenit, era nepregătit pentru o asemenea primire. Ştia că nu o merită şi şi-a recunoscut astfel păcatul de a-l fi părăsit pe tatăl său: "Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău." El s-a rugat numai ca să fie socotit slugă. Tatăl însă le-a cerut slujitorilor săi să-i dea acestuia dovezi speciale de respect şi să-l înveşmânteze ca şi cum ar fi fost dintotdeauna fiul său ascultător. 12:17 Tatăl a făcut din întoarcerea fiului său o ocazie deosebită 12:18 de bucurie. Fiul mai mare, aflat la câmp, nu ştia că fratele său se întorsese, însă a auzit manifestările generale de bucurie şi i-a întrebat pe slujitori ce înseamnă toate acestea. I s-a explicat că fratele său, pe care toţi îl crezuseră mort, se întorsese şi că tatăl său tăiase viţelul îngrăşat pentru el, pentru că îl primise iarăşi, ca venit dintre cei morţi. 12:19 Atunci fratele s-a mâniat şi n-a vrut să intre şi să-l primească pe fratele său. Indignarea sa a fost stârnită de motivul că fratele său necredincios, care îşi părăsise tatăl şi aruncase greaua răspundere asupra lui, când ar fi trebuit să fie dusă de amândoi, trebuia să fie primit acum cu atâta onoare. Acest frate urmase calea cheltuielilor nebuneşti, ticăloase, risipind mijloacele pe care i le dăduse tatăl său, până când ajunsese la sărăcie lucie, în timp ce fratele său de acasă îşi împlinise cu credincioşie îndatoririle de fiu; şi acum, acest destrăbălat vine în casa tatălui şi este primit cu respect şi cinste, mai presus de orice primise el însuşi vreodată. 12:20 Tatăl şi-a îndemnat fiul mai mare să meargă şi să-şi primească fratele cu bucurie, căci fusese pierdut şi a fost găsit; a fost mort în păcat şi nelegiuire, dar este viu iarăşi; şi-a redobândit facultăţile morale şi priveşte cu scârbă la calea sa păcătoasă. Dar fiul său mai mare argumentează: "Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat vreo poruncă; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei. Iar când a venit acest fiul al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!" 12:21 Tatăl şi-a asigurat fiul că acesta a fost întotdeauna cu el şi că tot ceea ce avea era al său, dar că era drept ca ei să dea pe faţă această bucurie, căci "fratele tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit". Faptul că a fost găsit cel ce era pierdut şi că trăieşte cel ce era mort cântăreşte pentru tatăl mai mult decât orice alt considerent. 12:22 Hristos a dat această pildă pentru a arăta modul în care Tatăl nostru ceresc îi primeşte pe cei greşiţi şi pocăiţi. Tatăl este cel împotriva căruia s-a păcătuit; totuşi, el, în iubirea sufletului său plin de milă şi iertare, îl întâmpină pe cel 12:23 risipitor şi îşi arată marea bucurie că fiul său, pe care l-a crezut mort faţă de orice sentiment filial, a devenit sensibil faţă de marele său păcat şi marea sa nelegiuire şi s-a întors la tatăl său, apreciind iubirea sa şi recunoscând cererile sale. El ştie că fiul care a urmat calea păcatului şi care se pocăieşte acum are nevoie de mila şi iubirea sa. Acest fiu a suferit; el şi-a simţit nevoia şi vine la tatăl ca la singurul om care îi poate satisface marea sa nevoie. 12:24 Întoarcerea fiului risipitor a fost izvorul celei mai mari bucurii. Plângerile fratelui mai mare erau fireşti, dar nu erau corecte. Şi totuşi, aceasta este atitudinea frecventă a fratelui faţă de frate. Este depus un efort prea mare pentru a-i face pe cei greşiţi să vadă unde au greşit şi de a le tot aminti erorile pe care le-au făcut. Cei ce au greşit au nevoie de milă, au nevoie de ajutor, au nevoie de compasiune. Ei suferă în duhul lor şi sunt adesea descurajaţi, disperaţi. Mai presus de orice, au nevoie de iertare fără reţineri. 12:25 Lucrarea printre comunităţi 12:26 În lucrarea făcută pentru comunitatea din Battle Creek în primăvara anului 1870, nu a existat deloc dependenţa de Dumnezeu pe care o cerea acea ocazie importantă. Fraţii R. şi S. nu şi-au pus toată încrederea în Dumnezeu şi nu au acţionat în tăria şi prin harul Său atât de deplin cum ar fi trebuit. 12:27 Când fratele S. gândeşte că o persoană este greşită, el este în mod frecvent prea sever. Nu reuşeşte să manifeste acea compasiune şi consideraţie pe care le-ar fi avut faţă de el însuşi, în împrejurări similare. El se află de asemenea şi în primejdia de a judeca greşit şi de a face erori, când are de-a face cu mintea oamenilor. Este cea mai frumoasă şi mai delicată lucrare dată vreodată muritorilor, aceea de a se ocupa de mintea oamenilor. Cei care se angajează în această lucrare ar trebui să aibă un discernământ limpede şi puterea de a face distincţie între lucruri. Adevărata independenţă a minţii este un element total deosebit de semeţie. Nu trebuie renunţat cu uşurinţă la acea calitate a independenţei care duce la o părere prevăzătoare, deliberată, însoţită de rugăciune; 12:28 nu, până când dovezile sunt suficient de puternice pentru a arăta cu claritate că greşim. Această independenţă va păstra mintea calmă şi neschimbătoare în mijlocul mulţimii de greşeli care ne înconjoară şi îi va conduce pe cei care ocupă poziţii de răspundere să cerceteze dovezile cu grijă, pe toate feţele, şi să nu fie împinşi de influenţa altora sau de ceea ce îi înconjoară pentru a trage concluzii fără o cunoaştere raţională, minuţioasă a tuturor împrejurărilor. 12:29 Cercetarea cazurilor din Battle Creek s-a făcut foarte mult asemenea modului în care un avocat critică un martor, fiind în mod cert şi o lipsă a Duhului lui Dumnezeu. S-au unit câţiva în această lucrare, care au fost activi şi zeloşi. Unii au fost independenţi, având o neprihănire proprie şi astfel s-a crezut în mărturiile lor, iar influenţa lor a determinat judecata fraţilor R. şi S. Din pricina unor lipsuri fără importanţă, surorile T. şi U. nu au fost primite ca membre ale comunităţii. Fraţii R. şi S. ar fi trebuit să aibă judecata şi discernământul de a vedea că aceste obiecţiuni nu aveau o greutate suficientă pentru a le ţine pe aceste surori în afara comunităţii. Amândouă fuseseră demult în credinţă şi păziseră cu credincioşie Sabatul, timp de optsprezece sau douăzeci de ani. 12:30 Sora V., care a adus în discuţie aceste lucruri, ar fi trebuit să-şi aducă sieşi motive cu încă mai mare greutate pentru care nu ar fi trebuit ea însăşi să devină membră a bisericii. Era ea fără păcat? Erau toate căile ei desăvârşite înaintea lui Dumnezeu? Era ea desăvârşită în îngăduinţă, tăgăduire de sine, blândeţe, îndelungă răbdare şi cu un spirit liniştit? Dacă nu avea slăbiciunile femeilor obişnuite, atunci putea arunca prima piatră. Acele surori care au fost lăsate în afara bisericii erau vrednice de un loc înăuntru; erau iubite de Dumnezeu. Însă purtarea faţă de ele a fost lipsită de înţelepciune, fără suficiente motive. Existau alţii ale căror cazuri nu erau tratate cu mai multă înţelepciune cerească şi chiar fără o judecată solidă. Judecata şi puterea discernământului fratelui S. au fost stricte de-a lungul multor ani prin influenţa soţiei sale, care a fost un mediu cât se poate de eficient al lui Satana. Dacă ar fi avut adevărata calitate a independenţei, el ar fi avut un cuvenit respect de sine şi, cu o demnitate sănătoasă, 12:31 şi-ar fi zidit propriul cămin. Când a abordat un comportament menit să impună respect în familia sa, el a dus în general lucrurile prea departe, a fost sever şi a vorbit aspru şi dictatorial. După un timp, devenind conştient de aceasta, se plasa în cealaltă extremă şi renunţa la independenţa sa. 12:32 În această stare de spirit, el primea relatări din partea soţiei sale, abandona judecata sa şi era uşor amăgit de intrigile ei. Uneori se prefăcea că suferă intens şi îi povestea ce lipsuri avusese de îndurat şi cât de neglijată fusese de fraţii ei în lipsa soţului său. Minciunile şi tertipurile ei, folosite pentru a perverti mintea soţului său, au fost mari. Fratele S. nu a primit pe deplin lumina pe care i-a dat-o Domnul în trecut cu privire la soţia sa, căci altfel nu ar fi fost amăgit de ea. A fost adus de multe ori în robie faţă de duhul ei, pentru că propria sa inimă şi viaţă nu au fost pe deplin consacrate lui Dumnezeu. Simţămintele sale s-au aprins împotriva fraţilor săi şi i-a oprimat. Eul nu a fost răstignit. Ar trebui să caute cu seriozitate să-şi aducă toate gândurile şi sentimentele în ascultare de Hristos. Credinţa şi tăgăduirea de sine ar fi fost puternicele ajutoare ale fratelui S. Dacă şi-ar fi pus toată armătura lui Dumnezeu şi nu ar fi ales ca apărare decât ceea ce îi oferă Duhul lui Dumnezeu şi puterea adevărului, ar fi fost întărit de Dumnezeu. 12:33 Fratele S. este slab în multe privinţe. Dacă Dumnezeu i-ar cere să-şi descopere şi să-şi condamne aproapele, să mustre şi să pună la punct pe un frate sau să se împotrivească şi să-şi nimicească vrăjmaşii, ar fi pentru el o lucrare firească şi uşoară. Însă lupta împotriva eului, reprimarea dorinţelor şi afecţiunilor din propria sa inimă şi cercetarea şi ţinerea sub control a motivaţiilor tainice ale inimii reprezintă un război mai dificil. Cât de îndărătnic este el când trebuie să fie credincios într-o provocare ca aceasta! Războiul împotriva eului este cea mai mare bătălie care a fost dată vreodată. Predarea eului şi a tuturor lucrurilor pentru a fi stăpânite de voinţa lui Dumnezeu, a fi înveşmântat în umilinţă şi a avea acea iubire curată, plină de pace şi uşor de 12:34 mulţumit, plină de blândeţe şi roade bune, nu este o realizare uşoară. Şi cu toate acestea, este privilegiul şi datoria sa de a fi un biruitor desăvârşit în această privinţă. Sufletul trebuie să se supună lui Dumnezeu înainte de a putea fi înnoit în cunoaştere şi adevărata sfinţenie. Viaţa sfântă şi caracterul lui Hristos constituie un exemplu plin de credincioşie. Încrederea în Tatăl Său ceresc a fost nelimitată. Ascultarea şi supunerea sa au fost fără rezerve şi desăvârşite. El nu a venit pentru a I se sluji, ci pentru a sluji altora. Nu a venit pentru a face voia Sa, ci voia Aceluia care L-a trimis. În toate lucrurile S-a supus Aceluia care judecă după dreptate. Aceste cuvinte au fost auzite de pe buzele Mântuitorului lumii: "Eu nu pot să fac nimic de la Mine." 12:35 A devenit sărac şi a acceptat să fie o persoană lipsită de importanţă. Era flămând, adesea însetat şi de multe ori obosit în truda Sa; însă nu avea unde să-Şi plece capul. Când umbrele reci şi umede ale nopţii se strângeau în jurul Său, pământul îi era adesea pat. Şi totuşi, El i-a binecuvântat pe cei ce-L urau. Ce viaţă! Ce experienţă! Putem noi, cei care am mărturisit că suntem urmaşii lui Hristos, să îndurăm cu voioşie lipsurile şi suferinţa aşa cum a făcut-o Domnul nostru, fără cârtire? Putem noi să bem cupa şi să fim botezaţi cu acest botez? Dacă da, putem fi părtaşi la slava Lui în Împărăţia Sa cerească. Dacă nu, nu vom avea parte de nimic alături de El. 12:36 Fratele S. are de câştigat o experienţă fără de care lucrarea lui va face un mare rău. El este influenţat prea mult de ceea ce îi spun alţii despre cei greşiţi; este înclinat să hotărască în funcţie de impresiile făcute asupra minţii sale, iar el acţionează cu severitate, când ar fi cu mult mai bună o cale mai blândă. El nu-şi aduce aminte de propria-i slăbiciune şi cât de greu îi este lui însuşi să i se pună sub semnul îndoielii calea pe care o urmează, chiar şi atunci când a greşit. Când el hotărăşte că un frate sau o soră a greşit, este înclinat să ducă acea chestiune până la capăt şi să insiste pentru aplicarea cenzurii, deşi, făcând astfel, îşi răneşte propriul suflet şi pune în primejdie sufletele altora. 12:37 Fratele S. ar trebui să se ferească de procese ale comunităţii şi să nu aibă deloc de-a face cu punerea la punct a dificultăţilor, dacă îi este cu putinţă să evite acest lucru. El are un dar preţios de care este nevoie în lucrarea lui Dumnezeu. Însă 12:38 ar trebui să se despartă de influenţele de care se simte atras, care îi fac judecata confuză şi îl împing să acţioneze fără înţelepciune. Aceasta nu trebuie să se întâmple. El exercită prea puţină credinţă în Dumnezeu. Stăruie prea mult asupra neputinţelor sale trupeşti şi îşi întăreşte necredinţa, ocupându-se cu sentimente negative. Dumnezeu are tărie şi înţelepciune pregătite pentru aceia care le caută cu seriozitate şi credincioşie. 12:39 Mi s-a arătat că fratele S. este un bărbat tare în anumite puncte, în timp ce în altele este slab precum un copil. Modul în care a procedat cu cei greşiţi a avut o influenţă molipsitoare. El are încredere în abilitatea sa de a lucra pentru a pune lucrurile în ordine, acolo unde crede că este nevoie, însă nu abordează chestiunea aşa cum trebuie. El întreţine propriul spirit în lucrările sale şi nu face deosebiri, ba chiar lucrează adesea fără iubire. E ceva atât de grozav să exagerezi în chestiunea în cauză, aplicând indivizilor rigorile stricte ale datoriei. "Să arăţi înţelegere faţă de unii; căutaţi să mântuiţi pe alţii, smulgându-i cu teamă din foc, urând până şi cămaşa pătată de carne." 12:40 Datoria, datoria strictă, are o soră geamănă, care este bunătatea. Dacă datoria şi bunătatea se întrepătrund, va fi câştigat un avantaj sigur; dacă însă datoria este despărţită de bunătate, dacă iubirea plină de gingăşie nu este pătrunsă de spiritul datoriei, va fi un eşec total, iar rezultatul, mult rău. Bărbaţii şi femeile nu se lasă conduşi, însă mulţi pot fi câştigaţi prin bunătate şi iubire. Fratele S. a ţinut ridicat biciul Evangheliei şi propriile lui cuvinte au fost în mod frecvent lovitura aplicată cu acel bici. Aceasta nu i-a făcut pe alţii mai zeloşi şi nu i-a determinat să facă fapte bune; a stârnit mai degrabă spiritul lor combativ, îndreptat împotriva severităţii lui. 12:41 Dacă ar fi umblat în lumină, fratele S. nu ar fi avut atâtea eşecuri grave. "Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică pentru că lumina nu este în el." Cărarea ascultării este cărarea siguranţei. "Cine umblă cu dreptate umblă fără teamă." Umblă în lumină şi "atunci vei umbla sigur în drumul tău, iar piciorul 12:42 nu ţi se va poticni". Cei care nu umblă în lumină vor avea o religie bolnăvicioasă, pipernicită. Fratele S. ar trebui să simtă importanţa de a umbla în lumină, oricât de chinuitoare ar fi pentru eul său. Efortul sincer, izvorât din iubirea pentru suflete, este acela care întăreşte inima şi dezvoltă virtuţile. 12:43 Frate al meu, tu eşti din fire independent şi înfumurat. Apreciezi că destoinicia ta este în stare de mai multe lucruri decât poate de fapt. Te rogi Domnului să te umilească şi să te modeleze pentru lucrarea Sa, iar când El răspunde rugăciunii tale şi te aduce pe cărarea disciplinei necesare împlinirii obiectivului, cedezi frecvent înaintea îndoielilor şi disperării şi crezi că ai motive să fii descurajat. Când fratele W. te-a atenţionat şi te-a împiedicat să te angajezi în soluţionarea dificultăţilor bisericii, ai simţit adesea că te ţine în frâu. 12:44 Mi s-au arătat lucrările tale din Iowa. A fost un eşec clar în încercarea de a strânge cu Hristos. Ai tulburat, zăpăcit şi risipit bietele oi. Ai avut zel, dar nu în conformitate cu ceea ce cunoşti. Lucrările tale nu au fost făcute în iubire, ci cu severitate şi duritate. Ai fost pretenţios şi tiranic. Nu le-ai întărit pe cele bolnave şi nu le-ai legat pe cele şchioape. Asprimea ta neînţeleaptă le-a împins pe unele afară din turmă, la care nu se mai poate ajunge şi care nu mai pot fi aduse vreodată înapoi. Cuvintele spuse aşa cum trebuie sunt asemenea unor mere de aur într-un coşuleţ de argint. Cuvintele nepotrivite, dimpotrivă. Influenţa lor va fi ca o grindină pustiitoare. 12:45 Te-ai simţit neliniştit şi sub interdicţie când fratele W. te-a avertizat, sfătuit şi mustrat. Te-ai gândit că, dacă ai putea să fii liber şi să acţionezi singur, ai reuşi să faci o lucrare bună şi mare. Însă influenţa soţiei tale ţi-a vătămat grav capacitatea de a fi folositor. Nu ţi-ai condus bine propria casă; ai eşuat în călăuzirea casei tale. Ai crezut că ai înţeles cum să rezolvi problemele din cămin. Dar cât te-ai amăgit! Ai urmat adesea îndemnurile propriului tău duh, lucru care a dus la încurcături şi descurajări, iar acestea ţi-au umbrit 12:46 discernământul şi te-au slăbit spiritual, astfel încât lucrările tale au stat sub semnul unei mari nedesăvârşiri. 12:47 Lucrările fraţilor R. şi S. în__ au fost premature. Aceşti fraţi au avut înaintea lor experienţa din trecut, cu greşelile ei, care ar fi trebuit să fie suficiente pentru a-i păzi să se angajeze într-o lucrare pentru care nu erau calificaţi să o împlinească. Erau destule care trebuia făcute. Era un loc în care nu se putea ridica uşor o comunitate. Influenţele împotrivitoare îi înconjurau. Fiecare mişcare trebuia făcută cu grija cuvenită şi cu deliberare însoţită de rugăciune. 12:48 Aceşti doi fraţi fuseseră avertizaţi şi mustraţi în mod repetat că au acţionat neînţelept şi nu ar fi trebuit să ia asupra lor răspunderile, aşa cum au făcut-o. O, cu cât mai bine ar fi fost pentru cauza lui Dumnezeu din__ dacă ei ar fi lucrat în câmpuri noi! Scaunul lui Satana se află în __ la fel ca şi în alte oraşe pline de ticăloşie; şi nu-i uşor de luptat cu un duşman viclean ca el. Au existat printre păzitorii Sabatului din__ elemente care tulburau ordinea şi au reprezentat piedici pentru cauză. Însă este şi un timp potrivit pentru a vorbi şi a acţiona, o ocazie de aur care va arăta rezultatele cele mai bune ale muncii depuse. 12:49 Dacă lucrurile ar fi fost lăsate să se dezvolte mai bine înainte de a putea fi atinse, s-ar fi produs o despărţire a celor neconsacraţi, certaţi cu ordinea, şi nu ar fi existat o partidă împotrivitoare. Acest lucru trebuie evitat mereu, dacă este posibil. E mai bine ca biserica să sufere multe neplăceri şi să exercite mai multă răbdare decât să se precipite, să grăbească lucrurile şi să provoace un spirit de combativitate. Cei care au iubit cu adevărat adevărul de dragul adevărului ar fi trebuit să-şi urmeze drumul, având în faţa ochilor slava lui Dumnezeu, şi să lase ca lumina adevărului să strălucească înaintea tuturor. 12:50 Puteau să se aştepte că elementele care seamănă printre ei confuzie şi nemulţumire aveau să le facă necazuri. Satana nu avea să stea liniştit, privind cum se ridică o companie în__ pentru a apăra adevărul şi a risipi sofismele şi erorile. Mânia sa avea să se aprindă şi avea să pornească un război împotriva celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia 12:51 lui Isus. Însă aceasta nu ar fi trebuit să-i descurajeze sau să-i facă nerăbdători pe credincioşii sinceri. Aceste lucruri ar fi trebuit să aibă o influenţă asupra credinciosului adevărat, pentru a fi mai bine păzit, pentru a veghea şi a se ruga, pentru a-l face mai simţitor, milostiv şi iubitor faţă de aceia care au făcut o greşeală. Hristos ne-a răbdat şi continuă să ne rabde greşelile, nerecunoştinţa şi săraca noastră iubire; tot aşa ar trebui să-i răbdăm şi noi pe aceia care ne pun la încercare răbdarea. Să fie urmaşii lui Isus cel lipsit de egoism şi jertfitor de sine altfel decât Domnul lor? Creştinii ar trebui să aibă inimi pline de bunătate şi îndelungă răbdare. 12:52 Semănătorul Evangheliei 12:53 Pilda semănătorului Evangheliei, pe care a prezentat-o Hristos înaintea ascultătorilor Săi, conţine o lecţie pe care ar trebui s-o studiem. Cei care predică adevărul prezent şi răspândesc sămânţa cea bună vor ajunge la aceleaşi rezultate la care a ajuns semănătorul Evangheliei. Toate categoriile de oameni vor fi afectate mai mult sau mai puţin de prezentarea adevărului limpede şi convingător. Unii vor fi ascultători aflaţi pe marginea drumului. Vor fi afectaţi de adevărurile rostite; ei însă nu au cultivat puterile morale, au urmat mai degrabă înclinaţiile fireşti decât datoria, iar obiceiurile rele le-au întărit inimile până când au devenit asemenea drumului tare, bătătorit. Aceştia ar putea mărturisi credinţa în adevăr, dar nu vor fi deloc pătrunşi de simţământul caracterului său sacru, înălţat. Ei nu renunţă la prietenia cu iubitorii de plăceri şi cu o societate coruptă, ci se plasează în mod constant acolo unde sunt ispitiţi şi pot fi reprezentaţi bine de câmpul neîngrădit. Ei cer ispitele vrăjmaşului şi în final pierd respectul pe care părea că l-au avut pentru adevăr, când sămânţa cea bună a fost aruncată în inimile lor. 12:54 Unii sunt ascultători asemenea terenului stâncos. Ei primesc imediat orice lucru nou şi senzaţional. Primesc cu bucurie cuvântul adevărului. Vorbesc cu sinceritate, cu ardoare şi zel despre credinţa şi nădejdea lor şi pot chiar adresa mustrări celor cu o experienţă îndelungată pentru vreo deficienţă aparentă sau pentru 12:55 lipsa lor de entuziasm. Când sunt însă încercaţi şi dovediţi prin focul încercării şi ispitei, când Dumnezeu Îşi foloseşte cosorul pentru tăierea arborilor, pentru ca ei să poată aduce roadă pentru desăvârşire, zelul lor moare, glasurile lor amuţesc. Ei nu se mai laudă în tăria adevărului. 12:56 Această categorie este dominată de sentimente. Ei nu au profunzime şi stabilitate a caracterului. Principiul nu răzbate până în adânc pentru a constitui motivaţia acţiunilor. Ei au înălţat cu vorba adevărul, dar nu sunt împlinitori ai lui. Sămânţa adevărului nu a prins rădăcini în adânc. Inima nu a fost înnoită prin influenţa preschimbătoare a Duhului lui Dumnezeu. Iar când adevărul cheamă lucrători dintre femei şi bărbaţi, când trebuie făcute sacrificii de dragul adevărului, ei se află oriunde altundeva; iar când vin persecuţiile şi încercările, ei cad, pentru că nu au avut deloc profunzimea pământului fertil. Adevărul, clar, deschis şi puternic, este adus să apese asupra inimii şi scoate la iveală diformitatea caracterului. Unii nu vor suporta acest test, ci îşi vor închide în mod frecvent ochii înaintea nedesăvârşirilor, deşi conştiinţa le spune că vorbele rostite de mesagerii lui Dumnezeu - cuvinte care apasă atât de tare asupra caracterelor lor de creştini - sunt adevăr, ei nu vor voi să asculte de glasul ei. Sunt jigniţi din pricina cuvântului şi renunţă mai degrabă la adevăr decât să se supună sfinţirii prin acesta. Se flatează că pot ajunge în cer pe o cale mai uşoară. 12:57 Şi mai este o categorie reprezentată în pildă. Bărbaţii şi femeile care ascultă Cuvântul sunt convinşi de adevăr şi îl acceptă fără să vadă păcătoşenia inimilor lor. Iubirea de lume se bucură de multă afecţiune la aceştia. În negoţ, ei au o dorinţă puternică de a încheia cel mai bun târg posibil. Ocolesc adevărul şi, prin amăgire şi înşelăciune, câştigă mijloacele care se vor dovedi mereu un ghimpe pentru ei; căci aceasta le va anula scopurile şi intenţiile bune. Sămânţa cea bună semănată în inimile lor este sufocată. Adesea, ei sunt cuprinşi de atâtea griji şi nelinişti, temându-se că nu vor câştiga mijloace sau că vor pierde ceea ce au câştigat, încât pun pe primul loc chestiunile vremelnice. Ei nu hrănesc sămânţa cea bună. Nu participă la adunările 12:58 la care inimile lor pot fi întărite prin privilegii religioase. Se tem că se pot confrunta cu pierderi în lucrurile vremelnice. Natura înşelătoare a bogăţiilor îi face să se amăgească singuri, plăcându-le să creadă că este o datorie aceea de a trudi şi a câştiga tot ce se poate pentru a ajuta cauza lui Dumnezeu; cu toate acestea, cu cât îşi sporesc bogăţiile pământeşti, cu atât inimile lor sunt mai puţin dispuse să se despartă de comoara lor, până când inimile li se întorc complet de la adevărul pe care l-au iubit. Sămânţa cea bună este sufocată, căci a fost depăşită în creştere de griji lumeşti inutile şi de nelinişti care nu trebuia să existe, de iubirea faţă de plăcerile şi onorurile lumeşti, pe care le oferă bogăţiile. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: