11:43 În mod frecvent, celor greşiţi trebuie să li se spună fără ocoliş adevărul şi faptele, pentru a-i face să vadă şi să-şi înţeleagă greşeala, pentru a se putea schimba. Însă acest lucru trebuie făcut întotdeauna cu o iubire plină de compătimire, nu cu duritate sau severitate, ci luând în consideraţie propria slăbiciune, pentru a nu fi el însuşi ispitit. Când cel greşit îşi vede şi îşi recunoaşte greşeala, atunci, în loc să-l îndurerăm şi să căutăm să-i adâncim remuşcările, ar trebui să-i oferim mângâiere. În Predica de pe Munte a lui Hristos, El a spus: "Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi; căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi. Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura." Mântuitorul nostru a mustrat judecăţile aspre. "De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu vezi bârna în ochiul tău?" Astfel, se întâmplă adesea ca, în timp ce o persoană vede cu repeziciune greşelile fraţilor săi, ea să aibă defecte mai mari, dar să fie oarbă faţă de ele.