Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.2, 9
|
9:1 Priveşte la Isus 9:2 În vedenia pe care am avut-o la 12 iunie 1868, mi-a fost arătat pericolul ca poporul lui Dumnezeu să privească la fratele şi sora White şi să creadă că trebuie să vină la dânşii cu poverile lui pentru a căuta sfat la ei. N-ar trebui să fie aşa. Ei sunt invitaţi de milostivul şi iubitorul lor Mântuitor să vină la El, când sunt trudiţi mult şi împovăraţi şi îi va uşura. La El vor găsi odihnă. Aducând încurcăturile şi necazurile lor la Isus, făgăduinţa 9:3 pentru ei se va împlini. Când în adânca lor întristare, simt uşurarea, care se găseşte numai la Isus, ei obţin o experienţă care este de cea mai mare valoare. Fratele şi sora White se străduiesc pentru curăţirea vieţii, şi să aducă roadele sfinţirii, totuşi, ei sunt numai muritori care greşesc. Mulţi vin la noi cu întrebarea: Să fac aceasta? Să mă angajez în acea întreprindere? Sau, cu privire la îmbrăcăminte, s-o port pe asta sau pe aceea? Eu le răspund: Voi mărturisiţi că sunteţi ucenicii lui Hristos. Studiaţi Biblia voastră. Citiţi cu atenţie şi cu rugăciune despre viaţa scumpului nostru Mântuitor, când a locuit printre oameni, pe pământ. Imitaţi viaţa Lui şi nu vă veţi abate de la calea îngustă. Noi refuzăm cu desăvârşire să fim conştiinţă pentru voi. Dacă vă spunem exact ce să faceţi, veţi privi la noi spre a vă călăuzi, în loc să vă duceţi direct la Isus pentru voi înşivă. Experienţa voastră se va afla în noi. Trebuie să aveţi o experienţă pentru voi înşivă, care să se afle în Dumnezeu. Atunci puteţi sta în mijlocul pericolelor zilelor din urmă şi să fiţi curăţiţi, iar nu consumaţi de focul suferinţei, prin care trebuie să treacă toţi sfinţii, pentru ca să le fie îndepărtate toate impurităţile din caracterul lor înainte de primirea atingerii finale a nemuririi. 9:4 Mulţi dintre iubiţii noştri fraţi şi surori cred că nu pot avea o adunare mare, dacă nu sunt prezenţi acolo fratele şi sora White. În multe locuri, ei îşi dau seama că ceva trebuie făcut spre a pune în mişcare poporul, pentru o mai serioasă şi mai hotărâtă acţiune în lucrarea şi cauza adevărului. Ei aveau în mijlocul lor pastori care au lucrat printre ei. Totuşi, înţelegeau că trebuia făcută o lucrare mai mare, şi priveau spre fratele şi sora White s-o facă. Am văzut că aceasta nu era aşa cum dorea Dumnezeu să fie. În primul rând,există o deficienţă la unii dintre pastorii noştri. Lor le lipseşte cunoaşterea temeinică. Ei nu iau asupra lor sarcina lucrării şi nu se dezvoltă spre a fi la înălţime chiar acolo unde poporul are nevoie de ajutor. Nu posedă discernământ spre a vedea şi simţi unde anume este nevoie ca poporul să fie corectat, mustrat, clădit şi întărit. 9:5 Unii dintre ei lucrează într-un loc săptămâni şi luni şi, constată că există mai mult de făcut când pleacă decât atunci când au început. Dărnicia sistematică este înceată. O parte a lucrării pastorului este aceea de a susţine această ramură a lucrării; dar, pentru că aceasta nu este ceva plăcut, unii îşi neglijează însărcinarea. Ei prezintă adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu imprimă poporului necesitatea de a asculta. De aceea, mulţi sunt auzitori, dar puţini ascultători. Poporul simte lipsa. Lucrurile nu le sunt puse în ordine, şi ei privesc la fratele şi la sora White să îndrepte deficienţa. 9:6 Unii dintre fraţii noştri lucrători s-au fofilat, fără să se adâncească în lucrare spre a câştiga inima poporului. Ei s-au scuzat cu gândul că fratele şi sora White vor pune la punct lucrurile care lipseau, că ei erau în mod special potriviţi pentru lucrare. Bărbaţii aceştia au lucrat, dar nu în felul corect. Ei n-au purtat povara. N-au ajutat acolo unde era nevoie de ajutor. N-au corectat lipsurile care necesitau îndreptare. N-au pătruns cu toată inima,cu totul sufletul şi cu toată puterea în lipsurile poporului. Timpul a trecut, şi ei n-au ajuns la nici un rezultat. Povara deficienţelor lor cade asupra noastră. Şi ei încurajează oamenii să privească spre noi, prezentând ideea că nimic nu va putea îndeplini lucrarea, afară de mărturia noastră specială. Cu aceasta, Dumnezeu nu este mulţumit. Pastorii trebuie să-şi ia răspunderi mai mari şi să nu întreţină ideea că ei nu pot duce mesajul, care va ajuta oamenilor acolo unde au nevoie. Dacă nu pot face aceasta, ei trebuie să rămână în Ierusalim până vor fi înzestraţi cu putere de sus. Ei nu trebuie să se angajeze într-o lucrare pe care n-o pot îndeplini. Trebuie să pornească, plângând, ducând sămânţa preţioasă şi să se întoarcă cu bucurie de la efortul lor, aducând şi snopii lor cu ei. 9:7 Pastorii ar trebui să imprime asupra poporului necesitatea 9:8 efortului individual. Nici o comunitate nu poate înflori, dacă membrii ei nu sunt lucrători. Poporul trebuie să se ridice la înălţimea pastorilor. Am văzut că nimic durabil nu poate fi adus la îndeplinire pentru comunităţile din diferite locuri, dacă nu sunt trezite să simtă răspunderea care zace asupra lor. Fiecare membru al obştii trebuie să simtă că mântuirea sufletului lui depinde de efortul său individual. Sufletele nu pot fi mântuite fără efort. Pastorul nu poate mântui poporul. El poate fi un canal prin care Dumnezeu va împărtăşi lumină pentru poporul Său, dar după ce a fost dată lumina, este partea poporului să-şi însuşească acea lumină şi, la rândul lui, s-o lase să lumineze pentru alţii. Poporul ar trebui să simtă că asupra lui zace o responsabilitate individuală, nu numai pentru mântuirea sufletului celor din popor, ci şi pentru a se angaja în mod serios, pentru mântuirea celor care rămân în întuneric. În loc să privească spre fratele şi sora White, ca să-i ajute să iasă din întuneric, ei ar trebui să se angajeze serios spre a se ajuta ei înşişi. Dacă ar începe să-i caute pe cei mai răi decât ei şi ar încerca să-i ajute, s-ar ajuta pe ei înşişi spre lumină mai curând decât pe orice altă cale. Dacă poporul se sprijină pe fratele şi pe sora White, şi se încred în ei, Dumnezeu îi va smeri în mijlocul vostru şi îi va îndepărta de la voi. Voi trebuie să vă încredeţi în Dumnezeu şi să priviţi la El. Sprijiniţi-vă pe El, şi El nu vă va părăsi. El nu vă va lăsa să pieriţi. Preţios este Cuvântul lui Dumnezeu. "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică" (Ioan 5,32). Acestea sunt cuvintele lui Hristos. Cuvintele inspiraţiei, studiate cu atenţie şi rugăciune, şi ascultate în practică, vă vor face destoinici pentru orice faptă bună. Atât pastorii , cât şi poporul trebuie să privească la Dumnezeu. 9:9 Noi trăim într-un veac rău. Pericolele zilelor de pe urmă se înmulţesc în jurul nostru. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea celor mulţi se răceşte. Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Scurtimea timpului pare să fie un imbold pentru căutarea îndreptăţirii. Să fie oare necesar ca 9:10 grozăviile zilei lui Dumnezeu să ne fie puse în faţă spre a ne constrânge la acţiune dreaptă? Cazul lui Enoh ne stă în faţă. El a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. A trăit într-o epocă stricată, când poluarea morală se înmulţea peste tot în jurul lui; totuşi, el şi-a educat sufletul spre consacrare, spre a iubi curăţia. Conversaţia lui era despre lucrurile cereşti. El şi-a educat sufletul să alerge pe această cale şi a purtat amprenta divină. Înfăţişarea lui era luminată de lumina care strălucea pe faţa lui Isus. Enoh a fost ispitit întocmai ca şi noi. El a fost înconjurat de o societate nu mai prietenoasă faţă de dreptate decât este cea care ne înconjoară. Atmosfera pe care o respira era pătată de păcat şi stricăciune, ca şi noastră; totuşi, el a trăit o viaţă de sfinţenie. El n-a fost întinat de păcatele predominante ale epocii în care a trăit. Tot aşa putem rămâne şi noi curaţi şi neîntinaţi. El era un reprezentant al sfinţilor care locuiesc în mijlocul pericolelor şi stricăciunilor zilelor de pe urmă. Pentru ascultarea credincioasă faţă de Dumnezeu, el a fost mutat. Tot aşa, credincioşii care rămân în viaţă, vor fi mutaţi. Ei vor fi mutaţi dintr-o lume păcătoasă şi stricată în bucuriile curate ale cerului. 9:11 Calea poporului lui Dumnezeu trebuie să fie în sus şi înainte spre biruinţă. Unul mai mare decât Iosua conduce oştile lui Israel. Cineva este în mijlocul nostru. Este chiar Căpetenia mântuirii noastre, care, spre încurajarea noastră, a spus: "Şi, iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28,20). "Dar îndrăzniţi, eu am biruit lumea" (Ioan 16,33). El ne va conduce la biruinţă sigură. Ceea ce făgăduieşte, Dumnezeu este în stare să şi aducă la îndeplinire în orice timp. Şi lucrarea pe care o dă poporului Său s-o facă, El este în măsură să o şi împlinească prin ei. Dacă trăim o viaţă de perfectă ascultare, făgăduinţele vor fi împlinite faţă de noi. 9:12 Dumnezeu îi cere poporului Său să lumineze ca lumini în lume. Nu li se cere numai pastorilor să facă acest lucru, ci fiecărui ucenic al lui Hristos. Conversaţia lor trebuie să fie 9:13 cerească. Şi în timp ce se bucură de părtăşie cu Dumnezeu, ei vor dori să aibă legături cu semenii lor, cu scopul de a exprima, prin cuvintele şi faptele lor, iubirea lui Dumnezeu, care le însufleţeşte inimile. În felul acesta, ei vor fi lumini în lume, şi lumina transmisă prin ei nu se va stinge sau nu va fi îndepărtată. Ea va deveni, într-adevăr, întuneric pentru cei care nu vor să umble în ea, dar va străluci cu intensitate crescândă pe calea celor ce vor să asculte şi să umble în lumină. 9:14 Spiritul, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu, descoperite în Cuvântul Său, trebuie să fie exemplificate de către ucenicii lui Hristos, şi astfel lumea urmează să fie condamnată. Dumnezeu cere de la poporul Său, în raport cu harul şi adevărul care le-au fost date. Toate cerinţele Lui drepte trebuie să fie împlinite pe deplin. Fiinţele responsabile trebuie să umble în lumina care străluceşte pe calea lor. Dacă nu fac aşa, lumina lor devine întuneric, şi întunericul lor este mare, în raport cu abundenţa luminii lor. Asupra poporului lui Dumnezeu a strălucit lumină acumulată; dar mulţi au neglijat să urmeze lumina, şi din această cauză sunt într-o stare de mare slăbiciune spirituală. 9:15 Poporul lui Dumnezeu nu piere acum din lipsă de cunoştinţă. Ei nu vor fi condamnaţi pentru că n-au cunoscut calea, adevărul şi viaţa. Adevărul pe care au ajuns să-l înţeleagă şi lumina care a strălucit asupra sufletului lor, dar care a fost neglijată sau refuzată, îi vor condamna. Aceia care niciodată n-au avut lumină spre a o respinge nu se vor afla sub condamnare. Ce ar fi putut fi făcut mai mult pentru via lui Dumnezeu, decât a fost făcut? Lumină, lumină preţioasă străluceşte asupra poporului lui Dumnezeu; dar ea nu-i va mântui, decât dacă consimt să fie mântuiţi prin ea, s-o trăiască pe deplin, şi s-o transmisă altora din întuneric. Dumnezeu îl cheamă pe poporul Său să acţioneze. Este necesară o lucrare individuală, de mărturisire şi părăsire a păcatelor şi de întoarcere la Domnul. Nimeni nu poate face această lucrare pentru altul. Cunoştinţa religioasă s-a acumulat 9:16 şi aceasta a mărit corespunzător obligaţiile. Asupra bisericii a strălucit multă lumină şi, prin ea, ei sunt condamnaţi, pentru că au refuzat să umble în ea. Dacă ar fi robi, ar fi fără păcat. Dar ei au văzut lumina şi au auzit mult adevăr, totuşi nu sunt înţelepţi şi sfinţi. Mulţi n-au avansat, timp de ani de zile, în cunoştinţă şi sfinţire. Ei sunt pitici spiritual. În loc să înainteze spre desăvârşire, merg înapoi spre întuneric şi robia din Egipt. Minţile lor nu sunt exersate spre evlavie şi sfinţire adevărată. 9:17 Vrea Israelul lui Dumnezeu să se trezească? Vor toţi cei care mărturisesc evlavia să caute să îndepărteze fiecare greşeală, să-I mărturisească lui Dumnezeu orice păcat ascuns, şi să-şi mâhnească sufletul înaintea Lui? Vor ei că cerceteze, cu cea mai mare smerenie, motivele fiecărei acţiuni şi ştiu ei că ochiul lui Dumnezeu citeşte totul şi cercetează fiecare lucru ascuns? Fie ca lucrarea să fie completă, iar consacrarea faţă de Dumnezeu, totală. El cheamă la o predare deplină a tot ceea ce avem şi suntem. Pastori şi popor au nevoie de o nouă convertire, o schimbare a minţii, fără de care nu sunt o mireasmă de viaţă spre viaţă, ci de la moarte spre moarte. Poporului lui Dumnezeu îi aparţin privilegii mari. Lui i-a fost dată o lumină mare, ca să poată ajunge la înalta lui chemare în Isus Hristos; totuşi, credincioşii nu sunt ceea ce a dorit Dumnezeu să fie şi ceea ce intenţionează El ca ei să fie. 9:18 Despărţirea de lume 9:19 Iubiţi fraţi şi surori: Dumnezeu a intenţionat ca lumina bisericii să sporească şi să devină strălucitoare şi tot mai strălucitoare, până la miezul zilei. Poporului lui Dumnezeu îi sunt făcute făgăduinţe preţioase, cu condiţia ascultării. Dacă L-aţi fi urmat întru-totul pe Domnul, asemenea lui Caleb şi Iosua, El şi-ar fi mărit puterea în mijlocul vostru. Păcătoşii s-ar fi 9:20 convertit, şi cei apostaziaţi s-ar fi îndreptat prin influenţa voastră; şi chiar vrăjmaşii credinţei noastre, deşi ar fi putut să se opună şi să vorbească împotriva adevărului, nu ar fi putut decât să admită că Dumnezeu era cu voi. 9:21 Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi poporul deosebit al lui Dumnezeu sunt atât de asemănători cu lumea, încât caracterul lor deosebit nu este sesizat şi este dificil să faci deosebirea între "cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel nu nu-I slujeşte" (Mal. 3,18). Dumnezeu ar face mari lucrări pentru poporul Lui dacă credincioşii ar ieşi din lume şi ar fi despărţiţi de ea. Dacă ei s-ar preda să fie conduşi de El, i-ar lăuda peste tot pământul. Martorul Credincios spune: "Ştiu faptele tale" (Apoc. 3,1). Îngeri ai lui Dumnezeu, care slujesc celor ce vor fi moştenitori ai mântuirii, sunt la curent cu situaţia tuturor şi cunosc exact câtă credinţă are fiecare individ. Necredinţa, mândria, lăcomia şi iubirea de lume, care continuă să existe în inimile poporului care mărturiseşte a fi al lui Dumnezeu, i-a îndurerat pe îngerii fără păcat. Când au văzut că în inimile multora dintre cei care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos există păcate grele şi impertinente, şi că Dumnezeu a fost dezonorat prin umblarea lor nestatornică şi strâmbă, îngerii au început să plângă. Şi totuşi, cei mai greşiţi, cei care pricinuiesc cea mai mare slăbiciune în biserică şi aduc o pată pe sfânta lor mărturisire, nu par să fie alarmaţi sau convinşi că sunt vinovaţi, ci par să simtă că ei cresc în Domnul. 9:22 Mulţi cred că se află pe temelia cea bună, că au adevărul. Ei se bucură de claritatea lui şi se laudă cu puternicele argumente, ca dovadă a corectitudinii poziţiei noastre. Unii ca aceştia se cred printre cei aleşi, poporul ales al lui Dumnezeu, totuşi ei nu au experienţa prezenţei Sale şi puterea de a-i salva de cedarea la ispită şi nebunie. Aceştia mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu şi, totuşi, faptele lor Îl tăgăduiesc. Cât de mare este întunericul lor! Iubirea de lume la mulţi şi 9:23 înşelăciunea bogăţiilor la alţii, au redus la tăcere Cuvântul şi ei au ajuns neroditori. 9:24 Mi-a fost arătat că biserica din ..... s-a împărtăşit de spiritul lumii şi a devenit rece, într-o măsură alarmantă. Când sunt făcute eforturi pentru a pune lucrurile în ordine în biserică şi a aduce poporul pe poziţia pe care Dumnezeu doreşte ca el s-o ocupe, o grupă va fi influenţată de lucrare şi va face eforturi serioase de a trece prin întuneric spre lumină. Dar mulţi nu stăruie îndeajuns în eforturile lor spre a-şi da seama de influenţa sfinţitoare a adevărului asupra inimii şi vieţii lor. Grijile lumii ocupă în aşa măsură mintea, încât cercetarea de sine şi rugăciunea în taină sunt neglijate. Armura este abandonată şi Satana are acces liber la ei, amorţindu-le sensibilităţile şi făcându-i să fie nebănuitori faţă de vicleniile lui. 9:25 Unii nu manifestă nici o dorinţă să-şi cunoască starea şi să scape de cursele lui Satana. Ei sunt bolnăvicioşi şi muribunzi. Uneori, sunt încălziţi de focul altora, totuşi, sunt aproape îngheţaţi de formalism, mândrie şi de influenţa lumii, încât nu simt nevoia de ajutor. 9:26 Sunt mulţi care duc lipsă de spiritualitate şi haruri creştine. O responsabilitate solemnă ar trebui să apese zilnic asupra lor, când văd vremurile periculoase în care trăim şi influenţele stricăcioase care abundă în jurul nostru. Pentru a fi părtaşi la natura divină, ei trebuie să scape de stricăciunea care este în lume. Fraţii aceştia au nevoie de o adâncă şi temeinică experienţă în lucrurile lui Dumnezeu, iar aceasta poate fi obţinută numai printr-un efort din partea lor. Poziţia lor le cere să aibă seriozitate şi stăruinţă neabătută, ca să nu fie găsiţi dormind la posturile lor. Satana şi îngerii lui nu dorm. 9:27 Urmaşii lui Hristos trebuie să fie unelte ale dreptăţii, lucrători, pietre vii, transmiţători de lumină, ca să poată încuraja prezenţa îngerilor cereşti. Lor li se cere 9:28 să fie canale, prin care să curgă spiritul adevărului şi al dreptăţii. Mulţi s-au împărtăşit în aşa de mare măsură de spiritul şi influenţa lumii, încât procedează ca lumea. Ei au simpatiile şi antipatiile lor şi nu discern frumuseţea de caracter. Comportamentul lor nu este îndrumat după principiile curate al creştinismului; de aceea ei se gândesc numai la ei înşişi, la plăcerile şi bucuriile lor, cu desconsiderarea altora. Ei nu sunt sfinţiţi prin adevăr, de aceea nu înţeleg unitatea urmaşilor lui Hristos peste tot în lume. Cei care sunt cel mai mult iubiţi de Dumnezeu sunt cei care posedă cea mai mică încredere de sine şi sunt împodobiţi cu un spirit blând şi liniştit; ale căror vieţi sunt curate şi neegoiste şi ale căror inimi sunt, prin bogata măsură a spiritului lui Hristos, înclinate spre ascultare, dreptate, curăţie şi sfinţire adevărată. 9:29 Dacă toţi ar fi consacraţi lui Dumnezeu, de la ei ar străluci o lumină preţioasă, care ar avea o influenţă directă asupra tuturor celor ce vin în contact cu ei. Dar toţi au nevoie de o lucrare pentru ei. Unii sunt departe de Dumnezeu, schimbători şi ca apa de nestatornici; ei nu înţeleg ce înseamnă sacrificiul. Când îşi doresc vreo satisfacţie specială sau plăcere, ori îmbrăcăminte, ei nu stau să cugete dacă pot sau nu pot să se lipsească de acel articol, sau să-şi refuze plăcerea spre a face un dar de bunăvoie lui Dumnezeu. Cât de mulţi au luat în considerare faptul că Dumnezeu le cere să facă vreun sacrificiu? Deşi acesta ar putea fi de mai mică valoare decât acela al omului bogat, care dispune de miile lui, totuşi, ceea ce înseamnă într-adevăr lepădarea de sine va fi un sacrificiu preţios, o jertfă pentru Dumnezeu. Acesta va fi o mireasmă plăcut mirositoare şi se va înălţa de pe altarul lui ca parfumul de tămâie. 9:30 Tinerii nu sunt îndreptăţiţi să facă exact ce le place cu banii lor, fără să ţină seamă de cerinţele lui Dumnezeu. Ei ar trebui să spună împreună cu David: "Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic" (2 Sam. 24,24).O grămadă de bani au fost cheltuiţi spre a face copii după portretele lor. Dacă s-ar putea socoti suma dată 9:31 pictorului în acest scop, aceasta s-ar ridica la o sumă destul de mare. Şi acesta nu este singurul fel în care banii sunt cheltuiţi, investiţi pentru satisfacerea de sine, de la care nu se primeşte nici un câştig. Prin această cheltuială, ei n-au îmbrăcat sau hrănit pe văduve, nu i-au ajutat pe orfanii, nu i-au hrănit pe cei flămânzi şi nu i-au îmbrăcat cei goi. 9:32 În timp ce banii sunt cheltuiţi fără sens, în satisfacerea de sine, lui Dumnezeu Îi sunt aduse daruri mici, aproape cu neplăcere. Cât de mult din salariul câştigat de cei tineri îşi găseşte drum spre tezaurul lui Dumnezeu, spre a ajuta la înaintarea lucrării de câştigare de suflete? Ei dau o para în fiecare săptămână, şi socotesc că dau mult. Dar n-au simţământul că sunt tot atât de mult ispravnici ai lui Dumnezeu asupra puţinului lor, cum sunt şi cei bogaţi asupra marilor lor averi. Dumnezeu a fost jefuit şi s-au lăsat în voia pasiunilor lor, au ţinut seamă de plăcerea lor, şi-au satisfăcut gustul, fără a se gândi că El va face o cercetare amănunţită despre cum au folosit ei bunurile Lui. Când unii ca aceştia satisfac fără ezitare presupusele lor lipsuri şi reţin de la Dumnezeu darul pe care ar trebui să-l facă, El nu va accepta mica sumă pe care o pun ei în vistieria Lui, mai mult, decât a acceptat darul lui Anania şi al lui Safira, soţia lui, care şi-au propus să-L jefuiască prin darurile lor. 9:33 În general, tinerii din mijlocul nostru sunt aliaţi cu lumea. Dar câţiva susţin o luptă deosebită împotriva vrăjmaşului lăuntric, câţiva au o dorinţă serioasă, nerăbdători să cunoască şi să facă voia lui Dumnezeu. Sunt puţini cei ce sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire, şi cei care cunosc ceva despre Duhul lui Dumnezeu, ca unul care mustră şi mângâie. Unde sunt misionarii? Unde sunt cei care se leapădă de sine, cei care se sacrifică pe sine? Unde sunt purtătorii de cruce? Eul şi interesele personale au înghiţit principiile înalte şi nobile. Lucrurile de importanţă veşnică nu apasă ca greutate specială asupra minţii. Dumnezeu le cere să-şi vină în mod individual în fire şi să facă o predare completă. "Nu puteţi 9:34 sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Mat. 6,24). Voi nu puteţi sluji eului şi în acelaşi timp să fiţi şi slujitori ai lui Hristos. Trebuie să muriţi faţă de eu, să muriţi faţă de iubirea voastră de plăceri, şi să învăţaţi să întrebaţi: Va fi Dumnezeu mulţumit cu obiectivele pentru care îmi propun să cheltuiesc aceşti bani? Îl voi slăvi pe El? 9:35 Ni se porunceşte, fie că mâncăm, fie că bem sau facem altceva, să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Câţi au acţionat, în mod conştient, mai degrabă din principiu decât din impuls şi au ascultat, la literă, de această poruncă? Câţi dintre ucenicii cei tineri din ..... au încredere în Dumnezeu şi au căutat serios să cunoască şi să facă voia Lui? Sunt mulţi care sunt slujitori ai lui Hristos, doar cu numele dar nu şi cu faptele. Unde stăpâneşte principiul religios, pericolul de a comite greşeli mari, este mic, pentru că egoismul care totdeauna orbeşte şi înşeală, este subordonat. Dorinţa sinceră de a face bine altora predomină în aşa măsură, încât eul este uitat. A avea principii religioase ferme este o comoară de nepreţuit. Aceasta este influenţa cea mai curată, cea mai înaltă şi superioară pe care o pot avea muritorii. Unii ca aceştia au o ancoră. Fiecare acţiune este bine chibzuită, pentru ca efectele ei să nu fie dăunătoare pentru altul şi să-l îndepărteze de Hristos. Întrebarea constantă a minţii este: Cum să-Ţi slujesc cel mai bine, şi să slăvesc Numele Tău pe pământ? Cum să-mi conduc viaţa spre a aduce laudă Numelui Tău pe pământ şi să-i conduc pe alţii să Te iubească, să-şi slujească şi să Te onoreze? Fă-mă să doresc şi să aleg voia Ta. Cuvintele şi exemplul Mântuitorului meu să fie lumina şi tăria inimii mele. Cât timp Îl urmez şi mă încred în El, nu mă va lăsa să pier. El va fi cununa bucuriei mele. 9:36 Dacă confundăm înţelepciunea omului cu înţelepciunea lui Dumnezeu, suntem induşi în eroare de nebunia înţelepciunii omului. Aici este marele pericol al multora din ....... Ei n-au o experienţă a lor. Ei n-au avut obiceiul rugăciunii, la care să mediteze pentru ei înşişi, fără idei preconcepute, 9:37 cu judecată nepărtinitoare, cu întrebări şi subiecte care sunt noi şi care totdeauna este posibil să apară. Ei aşteaptă să vadă ce vor gândi alţii. Dacă aceştia nu sunt de acord, ei sunt convinşi că subiectul în discuţie n-are nici o importanţă. Deşi această grupă este mare, ei sunt neexperimentaţi, slabi la minte, prin îndelungă supunere faţă de vrăjmaş, şi totdeauna vor fi slabi ca bebeluşii, umblând în lumina altora, trăind prin experienţa altora, simţind cum simt alţii, şi făcând ce fac alţii. Ei acţionează ca şi cum n-ar avea individualitate. Identitatea lor este cufundată în alţii, ei sunt umbre simple ale celor pe care îi socotesc drepţi. Dacă nu devin conştienţi de caracterul lor şovăitor şi nu-l corectează, vor fi lipsiţi de viaţa veşnică; nu vor fi în stare să se lupte cu pericolele zilelor din urmă. Nu vor avea vigoare să reziste diavolului, pentru că nu ştiu că este el. Alături de ei trebuie să fie cineva care să-i informeze dacă cel care se apropie este un duşman sau un prieten. Nu sunt spirituali, de aceea nu discern lucrurile spirituale. Ei nu sunt înţelepţi nici în acele lucruri care sunt în legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu. Nici cei tineri, nici cei bătrâni nu sunt scuzaţi că se încred în altcineva în loc să aibă experienţe creştine pentru ei. Îngerul a spus: "Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor" (Ier. 17,5). În lupta şi experienţa creştină este necesară independenţă. 9:38 Bărbaţi, femei şi tineri, Dumnezeu vă solicită să aveţi curaj moral, voinţă statornică, tărie morală şi perseverenţă, dispoziţii sufleteşti, care nu se pot baza pe afirmaţiile altora. El vrea ca, înainte să primiţi sau să respingeţi aceste afirmaţii, să le studiaţi, să le cântăriţi şi să le aduceţi înaintea Lui în rugăciune. "Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu,care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată". Şi acum condiţia: "Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc; pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul 9:39 mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul" (Iacov 1,5-7). Această cerere pentru înţelepciune nu trebuie să fie o rugăciune fără înţeles, uitată de îndată ce s-a încheiat. Ea este o rugăciune care exprimă puternica şi serioasa dorinţă a inimii, spre a stabili voinţa lui Dumnezeu, şi se naşte dintr-o lipsă de înţelepciune. 9:40 După ce rugăciunea a fost făcută, dacă răspunsul nu este înţeles imediat, nu obosi să aştepţi şi nu deveni nestatornic. Nu te îndoi. Prinde-te de făgăduinţa: "Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta" (1 Tes. 5,24). Ca şi văduva stăruitoare, susţine-ţi cazul, urmărindu-ţi ferm scopul. Este obiectul important şi cu mare consecinţă pentru tine? Hotărât că este. Atunci nu te îndoi, pentru că credinţa ta poate fi încercată. Dacă lucrul pe care îl doreşti are valoare, atunci merită un efort puternic şi serios. Tu ai hotărârea, veghează şi roagă-te. Fii statornic şi rugăciunea va primi răspuns; pentru că nu este, oare, Dumnezeu Cel care a făgăduit? Dacă te costă ceva spre a-l obţine, îl vei preţui mai mult după ce-l vei obţine. Ţi se spune clar că, dacă te îndoieşti nu te poţi aştepta să primeşti ceva de la Domnul. Aici se dă un avertisment spre a nu obosi, ci spre a te întemeia ferm pe făgăduinţă. Dacă ceri, El îţi va da cu mână largă şi fără mustrare. 9:41 Aici este punctul unde greşesc mulţi. Ei se îndoiesc cu privire la scopul lor, şi credinţa le slăbeşte. Acesta este motivul pentru care nu primesc nimic de la Domnul, care este Izvorul tăriei. Nimeni nu trebuie să umble în întuneric, poticnindu-se ca un om orb; pentru că Domnul le va da lumină, dacă vor s-o accepte în felul hotărât de El, şi nu să aleagă propria lor cale. El cere de la toţi o îndeplinire atentă a îndatoririlor zilnice. El cere aceasta mai ales de la cei care sunt angajaţi în solemna şi importanta lucrare de publicaţii - atât de la cei asupra cărora se află grele responsabilităţi ale lucrării, cât şi de la cei care poartă responsabilităţile cele mai mici. Această lucrare poate să fie făcută 9:42 numai căutând îndemânare la Dumnezeu pentru a-i face în stare să îndeplinească cu credincioşie ceea ce este drept înaintea lui Dumnezeu, făcând toate lucrurile, ca şi cum ar fi îndrumate de motive neegoiste, ca şi cum ochiul lui Dumnezeu ar fi vizibil pentru toţi, privind asupra tuturor şi cercetând faptele tuturor. 9:43 Păcatul, care este nutrit în cea mai mare măsură şi care ne desparte de Dumnezeu şi dă naştere la atâtea tulburări contagioase, este egoismul. Nu poate exista o întoarcere la Domnul decât prin lepădarea de sine. Prin noi înşine, nu putem face nimic; dar, prin Dumnezeu, care ne întăreşte, putem trăi să facem bine altora şi să evităm în felul acesta răul egoismului. Nu este nevoie să mergem în ţările păgâne spre a ne manifesta dorinţa de a-I consacra totul lui Dumnezeu, într-o viaţă folositoare şi neegoistă. Aceasta trebuie s-o facem în cercul căminului, în biserică, printre cei cu care ne asociem şi cu care facem afaceri. Tocmai în umblarea obişnuită a vieţii, este locul unde eul trebuie să fie respins şi ţinut în supunere. Pavel putea să spună: "Eu mor în fiecare zi" (1 Cor. 15,31). Ceea ce ne face să fim biruitori este omorârea zilnică a eului în micile tranzacţii ale vieţii. Trebuie să uităm eul în dorinţa de a face bine altora. La mulţi există o hotărâtă lipsă de iubire pentru alţii. În loc să-şi îndeplinească cu credincioşie sarcina, ei caută, mai degrabă, propria lor plăcere. 9:44 Fără îndoială, că Dumnezeu pune asupra tuturor urmaşilor Săi datoria de a-i binecuvânta pe alţii cu influenţa şi mijloacele lor, şi spre a avea acea înţelepciune de la El, care îi va face în stare să facă tot ce le stă în putere, ca să înalţe cugetele şi simţămintele celor care se află sub influenţa lor. Lucrând pentru alţii, se va instala un simţământ de mulţumire, o pace lăuntrică, ceea ce va fi o răsplată suficientă. Mânaţi fiind de o înaltă şi nobilă dorinţă de a face bine altora, ei vor găsi fericirea adevărată într-o credincioasă îndeplinire a multiplelor sarcini ale vieţii. Aceasta va aduce mai mult decât răsplată pământească, pentru că fiecare îndeplinire credincioasă şi neegoistă a datoriei este notată de îngeri şi străluceşte în raportul vieţii. În cer, nimeni nu se va gândi la eu, nici nu vor căuta propria lui plăcere; 9:45 ci toţi, din iubire curată şi adevărată, vor căuta fericirea fiinţelor cereşti din jurul lor. Dacă dorim să ne bucurăm de societatea cerească pe pământul nou creat, trebuie să fim conduşi aici de principiile cereşti. 9:46 Fiecare faptă a vieţii noastre îi influenţează pe alţii fie în bine, fie în rău. Influenţa noastră tinde fie în sus, fie în jos; ea este simţită, acţionează şi, într-o măsură mai mare sau mai mică, este reprodusă de alţii. Dacă, prin exemplul nostru îi ajutăm pe alţii la dezvoltarea principiilor bune, le dăm putere să facă binele. La rândul lor, ei exercită aceeaşi influenţă binefăcătoare asupra altora, şi în felul acesta, sute şi mii se află sub influenţa noastră fără să ne dăm seama. Dacă, prin fapte, întărim sau forţăm la acţiune puterile răului, aflate de cei din jurul nostru, ne împărtăşim de păcatul lor şi vom avea de dat socoteală pentru binele pe care li l-am fi putut face şi nu l-am făcut, pentru că n-am făcut ca Dumnezeu să fie tăria noastră, călăuza noastră şi sfetnicul nostru. 9:47 ________ 9:48 Iubirea adevărată 9:49 Iubirea adevărată nu este o pasiune puternică, înflăcărată şi impetuoasă. Dimpotrivă, în natura ei, ea este calmă şi profundă. Ea priveşte dincolo de înfăţişarea exterioară a lucrurilor şi este atrasă numai de calităţi. Este înţeleaptă şi plină de discernământ, iar consacrarea ei este reală şi statornică. Dumnezeu ne încearcă şi ne pune la probă prin obişnuitele întâmplări ale vieţii. Lucrurile mici sunt cele care descoperă detaliile inimii. Atenţiile mici, numeroasele mici incidente şi micile amabilităţi sunt cele care formează totalul unei vieţi fericite; iar neglijarea însemnată a cuvintelor politicoase, încurajatoare, afectuoase şi a micilor amabilităţi din viaţă, constituie suma nenorocirilor vieţii. În cele din urmă, se va descoperi că lepădarea de sine pentru binele şi fericirea celor din jurul nostru constituie o mare parte a raportului vieţii din ceruri. Şi se va descoperi şi faptul că îngrijirea eului, fără a ţine seamă de 9:50 binele şi fericirea altora, nu scapă atenţiei Tatălui nostru ceresc. 9:51 Frate B., Domnul lucrează pentru tine şi te va binecuvânta şi întări pe calea cea dreaptă. Tu înţelegi teoria adevărului şi trebuie să obţii toată cunoştinţa pe care o poţi obţine despre voia şi lucrarea lui Dumnezeu, ca să poţi fi pregătit să ocupi o poziţie de răspundere, dacă El ţi-ar cere acest lucru, văzând că poţi să slăveşti, prin acesta, cel mai bine Numele Său. Dar mai ai de câştigat o experienţă. Eşti prea impulsiv, prea uşor influenţat de împrejurări. Dumnezeu este gata să te întărească, să te stabilizeze, să te fixeze, dacă vei căuta serios şi smerit înţelepciunea de la El, care nu greşeşte, şi care a făgăduit că n-o vei căuta în zadar. 9:52 Învăţându-i pe alţii adevărul, eşti în pericol de a vorbi prea tare, într-o manieră care nu ţine pasul cu lipsa ta de experienţă. Tu înţelegi lucrurile la prima vedere şi poţi vedea repede legătura dintre subiecte. Nu sunt toţi alcătuiţi ca tine, şi nu pot face acest lucru. Nu vei fi pregătit pentru a aştepta răbdător şi calm, pentru ca aceia să cântărească dovada pe care n-o pot înţelege aşa de repede cum poţi tu. Vei fi în pericol să-i îndemni prea mult pe alţii să înţeleagă de îndată, aşa cum înţelegi tu şi să simtă toţi zelul şi nevoia de acţiune, aşa cum simţi tu. Dacă aşteptările tale nu se realizează, vei fi în pericolul de a te descuraja şi îngrijora, dorind o schimbare. Trebuie să eviţi dispoziţia de a critica şi acuza. Păzeşte-te de tot ceea ce aduce a spirit denunţător. Nu este plăcerea lui Dumnezeu ca acest spirit să se manifeste la nici unul dintre slujitorii Săi cu experienţă îndelungată. Este potrivit pentru tineri să dea pe faţă ardoare şi zel, dacă sunt dăruiţi cu umilinţă şi podoabă lăuntrică, dar, când un zel necugetat şi un spirit denunţător sunt manifestate de un tânăr care nu are decât puţini ani de experienţă, este cel mai nepotrivit şi, desigur, cel mai dezgustător. Nimic nu poate nimici influenţa lui atât de curând ca acest lucru. Blândeţea, delicateţea, abţinerea, 9:53 îndelunga răbdare, a nu te lăsa uşor provocat, a suferi totul, a nădăjdui totul, a îndura totul - acestea sunt roadele care cresc în preţiosul pom la iubirii, care este de origine cerească. Dacă acest pom este hrănit, se va dovedi a fi totdeauna verde. Ramurile lui nu se vor usca, frunzele lui nu se vor ofili. El este nemuritor, veşnic, în continuu udat de roua cerească. 9:54 Iubirea este putere. Tăria intelectuală şi cea morală sunt cuprinse în acest principiu, şi nu pot fi despărţite de el. Puterea bogăţiei are tendinţa de a corupe şi de a nimici; puterea forţei este tare spre a răni; dar, superioritatea şi valoarea iubirii curate constă în capacitatea ei de a face bine, nimic altceva decât bine. Orice este făcut din iubire curată, fie cât de puţin sau de neînsemnat în faţa oamenilor, este întru-totul roditor; pentru că Dumnezeu priveşte mai mult nu la cât a făcut cineva, ci cu câtă iubire a făcut. Iubirea este de la Dumnezeu. Inima neconvertită nu poate da naştere, nici să producă această plantă de origine cerească, care trăieşte şi înfloreşte numai unde stăpâneşte Hristos. 9:55 Iubirea nu poate trăi fără activitate, şi fiecare acţiune o creşte, o întăreşte şi o extinde. Iubirea va câştiga biruinţa când argumentul şi autoritatea sunt fără putere. Iubirea nu lucrează pentru profit sau răsplată; totuşi, Dumnezeu a rânduit ca un câştig mare să fie rezultatul sigur al fiecărei lucrări făcute din iubire. Prin natura ei, ea se poate răspândi şi este tăcută în lucrarea ei, totuşi, tare şi puternică, în scopul de a birui mari rele. Ea topeşte şi transformă prin influenţa sa, va pune stăpânire pe vieţile păcătoase şi va umili inimile lor, când orice alte mijloace s-au dovedit fără succes. Oriunde este folosită puterea intelectului, a autorităţii sau a forţei, este limpede că iubirea nu-i prezentă, ataşamentul şi voinţa celor la care căutăm să ajungem adoptă o poziţie defensivă, de respingere, şi puterea lor de rezistenţă este mărită. Isus a fost Prinţul păcii. A venit în lume să aducă rezistenţa şi autoritatea în subordine faţă de El. Putea să dispună de înţelepciune şi putere, 9:56 însă mijloacele folosite de El, prin care să învingă răul, au fost înţelepciunea şi puterea iubirii. Nu îngădui ca ceva să te despartă de interesul tău faţă de actuala ta lucrare, până ce Dumnezeu va socoti potrivit să-ţi dea o altă parte de lucrare, în acelaşi domeniu de activitate. Nu căuta fericirea, pentru că ea nu este niciodată de găsit, căutând-o. Vezi-ţi de datoria ta. Credincioşia să marcheze toate acţiunile tale şi fii îmbrăcat cu smerenie. 9:57 "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Mat. 7,12). Urmând o astfel de cale, vor apărea, ca rod, rezultate binecuvântate. "Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura" (Mat. 7,2). Aici sunt motive puternice, care să ne constrângă să ne iubim unii pe alţii cu o iubire curată şi înfocată. Hristos este pilda noastră. El a căutat să facă bine. A trăit ca să-i binecuvânteze pe alţii. Iubeşte toate acţiunile Lui înfrumuseţate şi înnobilate. Ni se porunceşte să ne facem nouă înşine ceea ce vrem ca alţii să ne facă; noi trebuie să facem altora ceea ce dorim ca ei să ne facă nouă, în împrejurări asemănătoare. Măsura cu care măsurăm este totdeauna măsura cu care ni se măsoară. Iubirea curată este simplă în acţiunile ei şi se deosebeşte de orice alt principiu de acţiune. Dorinţa de a avea influenţă şi a fi respectaţi poate da naştere la o viaţă bine rânduită şi adesea la o conversaţie nevinovată. Respectul pentru sine poate să ne facă să evităm aparenţa răului. O inimă egoistă poate să îndeplinească acţiuni generoase, să recunoască adevărul prezent şi să manifeste umilinţă şi afecţiune într-o manieră exterioară, totuşi, motivele pot fi înşelătoare şi necurate; acţiunile care decurg dintr-o astfel de inimă pot fi lipsite de mireasma de viaţă şi de roadele adevăratei sfinţiri, fiind lipsite de principiile adevăratei iubiri. Iubirea trebuie să fie îndrăgită şi cultivată, pentru că influenţa ei este divină. 9:58 Distracţii la institut 9:59 Când au fost introduse distracţiile la Institut, unii din ... şi-au manifestat caracterul lor superficial. Lor le-a plăcut şi au fost încântaţi, căci se potrivea întocmai cu mentalitatea lor uşuratică. Lucrurile recomandate pentru bolnavi le socoteau bune pentru ei înşişi şi dr. C. nu este răspunzător de toate rezultatele provenite din sfatul dat pacienţilor lui. Unii din diferite comunităţi, care nu erau consacraţi, şi-au însuşit prima prezentare ca scuză pentru a se angaja în plăcere, veselie şi nebunie. De îndată ce s-a aflat că medicii de la Institut au recomandat jocuri şi distracţii, pentru ca să abată mintea pacienţilor de la ei înşişi spre un şir de gânduri mai vesele, aceasta s-a răspândit ca focul în mirişte; tinerii din ... şi din alte comunităţi au socotit că au nevoie exact de astfel de lucruri şi armura dreptăţii a fost pusă deoparte de către mulţi. Când n-au mai fost ţinuţi de zăbală şi frâu, ei s-au angajat în aceste lucruri cu atâta seriozitate şi stăruinţă, ca şi cum viaţa veşnică depindea de zelul lor din acest domeniu de activitate. Aici era ocazia de a vedea deosebirea dintre urmaşii conştiincioşi ai lui Hristos şi cei care se înşelau. Unii n-aveau pe inimă cauza lui Dumnezeu. N-aveau lucrarea adevăratei sfinţenii, realizate în sufletul lor. Ei nu şi-au pus încrederea în Dumnezeu, erau nestatornici şi nu trebuia decât un gest spre a-i ridica în picioare şi a fi azvârliţi încoace şi încolo. Unii ca aceştia dovedesc că au doar puţină stabilitate şi independenţă morală. Ei n-au experienţa lor proprie şi de aceea umblă în licărirea de lumină a altora. Ei n-au pe Hristos în inima lor spre a da mărturie lumii. Mărturisesc a fi urmaşii lui Hristos, dar lucruri pământeşti şi 9:60 vremelnice le ţin subjugate inimile uşuratice şi egoiste. 9:61 Erau însă şi alţii, care nu păreau să fie dornici să se distreze. Ei simţeau o astfel de încredere, că Dumnezeu va face totul bine, încât pacea lor sufletească să nu fie tulburată. Ei au hotărât că o reţetă pentru cei bolnavi nu era pentru ei, de aceea n-aveau de ce să fie tulburaţi. Orice ar fi făcut alţii în comunitate sau în lume, pentru ei, nu conta; pentru că, spuneau ei, pe cine trebuie să urmăm decât pe Hristos? Ne-a dat o poruncă să umblăm cum a umblat El. Noi trebuie să trăim ca şi când L-am vedea pe Cel nevăzut, şi ceea ce facem să facem din toată inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. 9:62 Când apar astfel de lucruri, caracterul este dezvoltat. Valoarea morală poate fi atunci exact evaluată. Nu este greu de constatat unde se află cei ce mărturisesc evlavia, totuşi, au plăcerea şi fericirea în această lume. Plăcerea lor nu este pentru lucrurile de sus, ci pentru lucrurile de pe acest pământ, unde stăpâneşte Satana. Ei umblă în întuneric, şi nu pot iubi şi avea bucurie de lucrurile cereşti, pentru că nu le pot discerne. Ei sunt înstrăinaţi de viaţa lui Hristos, priceperea lor fiindu-le întunecată. Lucrurile Duhului, pentru ei, sunt o nebunie. Preocupările lor sunt în conformitate cu evoluţia acestei lumi, iar interesele şi planurile lor sunt potrivite cu lumea şi cu lucrurile pământeşti. Dacă pot merge pe cale, purtând numele de creştini, dar servind atât lui Dumnezeu cât şi lui Mamona, ei sunt mulţumiţi. Dar vor avea loc evenimente care vor descoperi inimile acestora, că ei nu sunt decât o povară şi un blestem pentru comunitate. 9:63 Spiritul existent în biserică este de aşa natură, încât îndepărtează de Dumnezeu şi de calea sfinţeniei. Mulţi din biserică au atribuit starea lor de orbire influenţei crescânde a spiritului principiilor predate lor la Institut. Acesta nu este întru-totul corect. Dacă biserica ar fi stat alături de sfatul lui Dumnezeu, Institutul ar fi fost bine controlat. Lumina bisericii ar fi fost răspândită la acea ramură de lucrare 9:64 şi n-ar fi existat erori, aşa cum există acum. Întunecimea morală a bisericii a avut cea mai mare influenţă în crearea întunericului moral şi a morţii spirituale din Institut. Dacă biserica ar fi fost într-o stare sănătoasă, ea ar fi putut trimite un impuls sănătos, vitalizant, acestui mădular al trupului. Dar biserica era bolnavă şi nu s-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu, nici de lumina feţei Sale. O influenţă bolnăvicioasă şi mortală a circulat prin tot corpul până ce boala a apărut peste tot. 9:65 Iubitul frate D. n-a înţeles starea propriei lui inimi. Egoismul şi-a găsit un locaş acolo, şi pacea, sănătoasa pace blândă a dispărut. Ceea ce vă lipseşte tuturor este elementul iubirii - iubire faţă de Dumnezeu şi iubire faţă de aproapele vostru. Viaţa pe care o trăiţi acum nu o trăiţi prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Există o lipsă de încredere fermă, o teamă de a încredinţa totul în mâinile lui Dumnezeu, ca şi cum El n-ar putea păstra ceea ce i-a fost dat în grijă. Vă temeţi ca nu cumva un rău predestinat că vă aducă daune, dacă nu vă asumaţi apărarea şi nu începeţi o luptă în favoarea voastră. Copiii lui Dumnezeu sunt înţelepţi şi puternici, în raport cu încrederea lor în înţelepciunea şi puterea Lui. Ei sunt puternici şi fericiţi, în funcţie de despărţirea lor de înţelepciunea şi ajutorul omului. 9:66 Daniel şi tovarăşii lui au fost robi într-o ţară străină, dar Dumnezeu n-a îngăduit ca invidia şi ura vrăjmaşilor să domine asupra lor. Cei drepţi au primit totdeauna ajutor de sus. Cât de adesea vrăjmaşii lui Dumnezeu şi-au unit puterea şi înţelepciunea spre a nimici caracterul şi influenţa unor persoane simple, care s-au încrezut în Dumnezeu. Dar pentru că Domnul era de partea lor, nimeni n-a putut reuşi împotriva lor. Fie numai ca urmaşii lui Hristos să fie uniţi şi vor reuşi. Fie ca ei să se despartă de idolii lor şi de lume, şi lumea nu-i va despărţi de Dumnezeu. Hristos este 9:67 acum Mântuitorul nostru, atotîndestulător. În El locuieşte toată plinătatea. Este privilegiul creştinilor, la drept vorbind, să ştie că Hristos este într-adevăr în ei. "Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră" (1 Ioan 5,4). Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede; şi orice lucru pe care îl dorim când ne rugăm, dacă credem că îl primim, îl vom avea. Credinţa aceasta va străbate norul cel mai întunecos şi va aduce raze de lumină şi speranţă pentru sufletul deprimat şi abătut. Absenţa acestei credinţe şi încrederi aduce încurcătură, temeri chinuitoare şi bănuieli rele. Dumnezeu va face lucruri mari pentru poporul Său, dacă îşi pune toată încrederea în El. "Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig" (1 Tim. 6,6). Religia curată şi neîntinată va fi exemplificată în viaţă. Hristos Se va dovedi un izvor de putere, care nu lipseşte niciodată, un ajutor prezent în fiecare vreme de necaz. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: