8:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul 16 Scopul mărturiilor personale
8:2 Iubiţi fraţi şi surori: Domnul mi S-a arătat din nou. La 12 iunie 1868, în timp ce vorbeam fraţilor în casa de rugăciune din Battle Creek, Michigan, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea şi într-o clipă am fost luată în viziune. Priveliştea a fost vastă. Eu începusem să scriu al cincilea volum din Daruri Spirituale, dar când am avut mărturii de natură practică, pe care voi trebuia să le aveţi de îndată, am părăsit acea lucrare pentru a pregăti această mică foaie volantă.
8:3 În această ultimă viziune, mi s-a arătat ceea ce justifică pe deplin procedeul meu de a publica mărturiile personale. Când Domnul alege cazuri individuale şi specifică greşelile lor, alţii, care n-au fost arătaţi în vedenie, iau ca de la sine înţeles faptul că ei stau bine, sau aproape bine. Dacă cineva este mustrat pentru vreo greşeală specială, fraţii şi surorile trebuie să se cerceteze pe ei înşişi, ca să vadă în ce au greşit şi în ce sunt vinovaţi de acelaşi păcat. Ei ar trebui să aibă un spirit de umilită mărturisire. Dacă alţii îi cred drepţi, aceasta nu-i face să fie drepţi. Dumnezeu priveşte la inimă. El încearcă şi probează în felul acesta sufletele. Mustrând greşelile unuia, El urmăreşte să-i îndrepte pe mulţi.
8:4 Dar, dacă nu acceptă mustrarea pentru ei înşişi şi le place să creadă că Dumnezeu trece cu vederea greşelile lor, pentru că nu-i alege în mod deosebit, îşi înşeală sufletele şi vor fi închişi în întuneric şi lăsaţi pe căile lor, să urmeze după închipuirea inimii lor.
8:5 Mulţi îşi tratează în mod fals sufletele şi se înşeală cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El foloseşte căi şi mijloace spre a sluji cel mai bine scopul Lui şi spre a proba ce se află în inimile pretinşilor Săi urmaşi. Domnul descoperă lămurit greşelile unora, ca astfel alţii să poată fi avertizaţi, să le fie frică şi să evite greşelile acelea. Prin cercetarea de sine, pot să afle că fac aceleaşi lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la alţii. Dacă doresc să-i slujească într-adevăr lui Dumnezeu şi se tem să păcătuiască împotriva Lui, ei nu vor aştepta ca păcatele lor să fie specificate înainte de a le mărturisi şi, cu pocăinţă smerită, să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi lucrurile care n-au plăcut lui Dumnezeu, conform cu lumina dată altora. Dacă, dimpotrivă, ei văd că sunt vinovaţi exact de aceleaşi păcate care au fost mustrate la alţii, şi totuşi continuă pe aceeaşi cale neconsacrată, pentru că n-au fost numiţi în mod special, îşi pun în pericol propriile lor suflete şi vor fi luaţi de Satana robi, după buna lui vrere.
8:6 Mutare la Battle Creek
8:7 În vedenia dată mie la 12 iunie 1868, mi s-a arătat că ar putea fi făcută o mare lucrare în a aduce suflete la cunoştinţa adevărului, dacă s-ar face eforturi adecvate. În fiecare oraş, comună şi sat, există persoane care ar îmbrăţişa adevărul, dacă acesta ar fi prezentat într-o manieră adecvată. În mijlocul nostru, este nevoie de misionari, de misionari jertfitori de sine, care, ca şi marele nostru Model, nu-şi vor place lor, ci vor trăi să facă bine altora.
8:8 Mi s-a arătat că noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre nu sunt în acord cu credinţa noastră. Credinţa noastră mărturiseşte că trăim sub influenţa vestirii celei mai solemne solii, care a fost dată vreodată muritorilor. Totuşi, cu toate că acest fapt este evident, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de sine nu se compară cu caracterul lucrării. Trebuie să ne trezim din morţi şi Hristos ne va da viaţă.
8:9 La mulţi dintre fraţii şi surorile noastre există o puternică înclinaţie de a locui în Battle Creek. Vin familii din toate părţile, să locuiască acolo, şi multe altele au privirea îndreptată în acelaşi sens. Unii dintre cei care au venit la Battle Creek au deţinut slujbe în micile comunităţi de unde s-au mutat, şi unde ajutorul şi vigoarea lor erau necesare. Când unii ca aceştia sosesc la Battle Creek şi se unesc cu atât de mulţi păzitori ai Sabatului de acolo, adesea, ei simt că mărturiile lor nu sunt necesare şi de aceea, talentul lor este îngropat.
8:10 Unii aleg Battle Creek din cauza privilegiilor religioase pe care le oferă, totuşi, se miră că spiritualitatea lor descreşte după o şedere de câteva luni acolo. Nu există o cauză? Scopul multora a fost să fie avantajaţi din punct de vedere bănesc - să se angajeze în afaceri care să le aducă profituri mai mari. Aşteptările lor în această privinţă pot fi realizate, în timp ce sufletul flămânzeşte şi devine pipernicit în cele spirituale. Nu iau asupra lor nici o sarcină specială, pentru că socotesc că ar fi nepotriviţi. Ei nu ştiu unde să se apuce de lucru într-o comunitate aşa de mare, şi de aceea devin leneşi în via Stăpânului lor. Toţi cei care urmează pe această cale nu fac decât să mărească munca celor care au sarcina lucrării din comunitate. Ei sunt, ca mulţi, încărcătură moartă. În Battle Creek sunt mulţi care devin repede ramuri vestejite.
8:11 Unii, care au fost lucrători şi care au experienţe în cauza adevărului prezent, se mută la Battle Creek şi îşi abandonează sarcina. În loc să simtă nevoia de a dubla energia,
8:12 vegherea, rugăciunea şi zeloasa îndeplinire a datoriei, ei aproape că nu fac nimic. Aceia care au de dus poveri la serviciu şi nu au timp pentru îndatoriri în afară de lucrul lor, sunt obligaţi să ocupe poziţii de răspundere în biserică şi să îndeplinească importanta lucrare cerută, pe care, dacă nu o vor face, va rămâne nefăcută, pentru că alţii nu vor să ia povara.
8:13 Fraţii care doresc să-şi schimbe reşedinţa, care au în vedere slava lui Dumnezeu şi simt că asupra lor zace răspunderea individuală de a face altora bine, de a salva suflete pentru care Hristos nu Şi-a cruţat viaţa, ar trebui să se mute în oraşe şi sate unde există doar puţină lumină sau deloc, şi unde pot fi de un real folos şi binecuvântare pentru alţii cu lucrarea şi experienţa lor. Este de dorit ca misionarii să se ducă în oraşe şi sate, şi să înalţe steagul adevărului, pentru ca Dumnezeu să poată avea martori de-ai Lui, răspândiţi peste tot în ţară, pentru ca lumina adevărului să poată pătrunde acolo unde până acum n-a ajuns, iar stindardul adevărului să fie înălţat acolo unde el nu este încă cunoscut. Fraţii nu trebuie să se adune la un loc, pentru că acesta este mai agreabil pentru ei, ci să caute să îndeplinească înalta lor chemare spre a face bine altora, spre a contribui la salvarea a cel puţin un suflet. Dar pot fi salvaţi chiar mai mulţi.
8:14 Unicul scop al acestei lucrări nu trebuie să fie doar spre a mări răsplata noastră din cer. În privinţa acesta, unii sunt egoişti. Având în vedere ceea ce a făcut Hristos pentru noi şi cât a suferit El pentru păcătoşi, ar trebui, ca, din iubire curată şi dezinteresată pentru suflete, să imităm exemplul Lui, prin sacrificarea plăcerii şi a comodităţii noastre pentru binele lor. Bucuria pusă înaintea lui Hristos, care L-a susţinut în toate suferinţele Sale, a fost mântuirea sărmanilor păcătoşi. Aceasta ar trebui să fie şi bucuria noastră şi stimulentul ambiţiei noastre, cauza Stăpânului nostru. Făcând aşa, Îi facem plăcere lui Dumnezeu şi ne manifestăm iubirea şi consacrarea faţă de El, ca slujitori ai Săi. El ne-a iubit întâi şi n-a reţinut de la noi pe iubitul Său Fiu, ci L-a dat din inima Lui să moară, pentru ca noi
8:15 să putem avea viaţă. Iubirea, adevărata iubire pentru semenii noştri, dovedeşte iubire faţă de Dumnezeu. Putem face mare caz de mărturisirea noastră de credinţă, totuşi, fără această iubire, nu înseamnă nimic. Credinţa noastră ne poate face să ne dăm chiar trupurile să fie arse, totuşi, fără iubirea jertfitoare de sine, aşa cum a existat în inima lui Isus şi cum a fost exemplificată în viaţa Lui, noi suntem ca o aramă sunătoare şi un chimval zăngănitor.
8:16 Sunt familii care primesc putere spirituală, mutându-se la Battle Creek. Acesta este exact locul spre a-i ajuta pe unii, în timp ce el este un loc rău pentru alţii. Fratele şi sora A. sunt un exemplu al celor care vor beneficia prin mutarea lor în acest loc. Domnul i-a îndrumat să urmeze această cale. Battle Creek a fost exact locul care le era spre binele lor şi s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru toată familia. Venind aici, ei au câştigat tărie să pună picioarele în mod hotărât pe platforma adevărului, şi, dacă ei continuă pe calea ascultării smerite, se pot bucura de ajutorul pe care l-au primit la Battle Creek.
8:17 În atenţia predicatorilor
8:18 În vedenia pe care am avut-o la 12 iunie 1868, am fost adânc impresionată de marea lucrare, care trebuie adusă la îndeplinire pentru a pregăti un popor pentru venirea Fiului omului. Am văzut că secerişul este mare, dar că secerătorii sunt puţini. Mulţi, dintre cei care sunt acum în câmp, care muncesc spre a salva suflete, sunt slabi. Ei au purtat poveri grele, care i-au obosit şi epuizat. Totuşi, mi-a fost arătat că la unii dintre pastorii noştri era o prea mare cheltuială de energie, care, în realitate, nu era necesară. Unii se roagă prea lung şi prea tare, epuizându-şi vitalitatea, fără să fie nevoie; alţii, în mod obişnuit, ţin cuvântări cu o treime sau cu jumătate mai lungi decât ar trebui.
8:19 Făcând astfel, ei devin excesiv de plictisitori, interesul poporului descreşte înainte de a se termina cuvântarea, şi se pierde mult pentru că nu poate fi reţinut. O jumătate din ceea ce a fost spus ar fi fost de ajuns. Cu toate că tot subiectul putea fi important, succesul ar fi fost mult mai mare, dacă rugăciunea şi vorbirea ar fi fost mai scurte. Rezultatul ar fi fost atins fără o oboseală atât de mare. Ei îşi folosesc, fără să fie nevoie, toată puterea şi vitalitatea, care, pentru binele cauzei, este necesar să fie cruţată. Ceea ce oboseşte şi ruinează sănătatea este efortul îndelungat, peste pragul de oboseală.
8:20 Am văzut că această muncă suplimentară, când organismul era epuizat, a consumat viaţa iubitului frate Sperry şi l-a dus prematur la mormânt. Dacă şi-ar fi menajat sănătatea, ar fi putut trăi să muncească până în ziua de azi. De asemenea, tot această muncă a fost cea care a epuizat puterea de viaţă a iubitului frate Cranson şi a făcut ca viaţa lui utilă să se stingă.
8:21 Cântatul excesiv, ca şi rugăciunea şi vorbirea mult prelungită, sunt extrem de obositoare. În cele mai multe cazuri, pastorii noştri n-ar trebui să-şi continue eforturile mai mult de o oră. Ei trebuie să lase la o parte introducerile şi să revină de îndată la subiect, căutând să încheie cuvântarea când este interesul cel mai mare. Ei nu trebuie să-şi continue efortul până ce ascultătorii lor doresc ca vorbirea să se termine odată. Mare parte din această lucrare suplimentară este pierdută pentru popor, care adesea, este prea obosit spre a mai beneficia de ceea ce mai putea auzi; şi cine poate spune cât de mare este pierderea creată de pastorii care lucrează în felul acesta? În final, nu se câştigă nimic prin acest concept privind vitalitatea.
8:22 Adesea, puterea este epuizată la începutul unui efort prelungit. Şi chiar în monumentul când există mult de câştigat sau de pierdut, pastorul consacrat lui Hristos, care are interes şi vrea să lucreze, nu mai poate dispune de putere. El a folosit-o toată la cântat, în rugăciuni lungi şi predică prelungită
8:23 şi biruinţa este pierdută din lipsă de lucrare serioasă şi bine orientată la timpul potrivit. Momentul de aur este pierdut. Nu s-a stăruit asupra impresiilor făcute. Ar fi fost mai bine să nu se fi trezit nici un interes; pentru că, dacă convingerile au fost înăbuşite, este foarte greu să impresionezi mintea din nou cu adevărul.
8:24 Mi-a fost arătat că, dacă pastorii noştri ar avea grijă să-şi păstreze puterea, în loc să fie cheltuită inutil, lucrarea lor chibzuită şi bine dirijată ar realiza într-un an mai mult decât s-ar realiza prin vorbire, rugăciune şi cântat îndelungat, care sunt atât de obositoare şi epuizante. În cazul din urmă, adesea, poporul este lipsit de lucrarea de care are multă nevoie, la timp potrivit, pentru că lucrătorul are nevoie de odihnă şi îşi va periclita sănătatea şi viaţa, dacă îşi continuă efortul.
8:25 Iubiţii noştri fraţi, Matteson şi T. Bourdeau, au greşit, şi ar trebui să facă o reformă în felul lor de a lucra. Ei trebuie să vorbească scurt şi să se roage scurt. Trebuie să vină de îndată la subiect şi să se oprească brusc înainte să se extenueze în munca lor. Amândoi pot să realizeze mult bine, făcând acest lucru fără a se epuiza şi păstrând putere spre a continua lucrările pe care le iubesc, fără a fi extenuaţi.