5:8 Soră F., dacă eşti mâhnită pentru că semenii sau prietenele tale greşesc spre propria lor pagubă, dacă ele sunt surprinse în greşeală, urmează regula Bibliei. "Du-te şi mustră-l între tine şi el singur" (Mat. 18,15). Când te duci la cel pe care îl consideri că este greşit, caută să vorbeşti într-un spirit blând şi smerit; pentru că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Cei greşiţi nu pot fi îndreptăţiţi altfel decât prin duhul blândeţii, amabilităţii şi al delicatei iubiri. Fii atentă la comportarea ta. Evită orice în privire sau gesturi - cuvânt sau ton, nuanţă de mândrie sau de independenţă. Păzeşte-te de vreun cuvânt sau privire care te-ar înălţa sau ar pune bunătatea şi dreptatea ta în contrast cu defectele lor. Ai grijă să rămâi la mare distanţă faţă de dispreţ, aroganţă sau sfidare. Evită cu grijă orice aparenţă de mânie; şi, deşi foloseşti o vorbire clară, să nu conţină mustrări, nici acuzaţii injurioase, nici semne de patimă, ci să dea dovadă de o iubire sinceră. Mai presus de toate, să nu fie nici o umbră de ură sau rea voinţă, nici o expresie de amărăciune sau de acreală. Nimic altceva nu poate curge dintr-o inimă a iubirii decât delicateţe şi amabilitate. Totuşi, toate aceste roade preţioase nu trebuie să te oprească să vorbeşti în maniera cea mai serioasă şi solemnă, ca şi când îngerii şi-ar îndrepta privirea asupra ta, şi tu ai acţiona în legătură cu