5:71 scenă de muncă grea şi de privaţiune. Dacă ar fi ales să facă altfel, Şi-ar fi putut petrece zilele pe acest pământ, în tihnă şi belşug, şi Şi-ar fi însuşit pentru Sine toate plăcerile şi bucuriile acestei vieţi. Dar El n-a făcut acest lucru; n-a avut în vedere comoditatea Sa. N-a trăit spre mulţumirea Lui de Sine, ci să facă bine şi să-i salveze pe alţii din suferinţă, să-i ajute pe cei care aveau nevoia cea mai mare de ajutor. El a îndurat până la sfârşit. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut asupra Lui, şi El a purtat nelegiuirea noastră a tuturor. Cupa cea amară ne era destinată. Ea era amestecată cu păcatele noastre. Dar scumpul nostru Mântuitor a luat paharul de la buzele noastre şi l-a băut El şi, în locul lui, El ne prezintă paharul îndurării, al binecuvântării şi al salvării. O, ce sacrificiu enorm a fost acesta pentru neamul omenesc căzut! Ce iubire minunată, fără asemănare! După toată această manifestare de suferinţă, spre a ne arăta iubirea Lui, noi să ne sustragem de la micile încercări la care suntem, supuşi? Îl putem iubi pe Hristos şi să refuzăm să ridicăm crucea? Ne place să fim cu El în slavă şi nu-L urmăm nici măcar de la sala de judecată până la Golgota? Dacă Hristos este în noi nădejdea slavei, vom umbla chiar aşa cum a umblat El; vom imita viaţa Lui de sacrificiu spre a-i binecuvânta pe alţii; vom bea paharul şi vom fi botezaţi cu botezul; vom spune bun venit unei vieţi de consacrare, încercare şi de lepădare de sine, de dragul lui Hristos. Cerul va fi destul de ieftin, şi am putea face orice sacrificiu spre a-l obţine.