5:64 Dumnezeu le cere tuturor să-şi aducă trupurile la El, ca o jertfă vie, nu una moartă sau o jertfă muribundă, o jertfă pe care propria lor cale de a acţiona a slăbit-o, umblând cu necurăţii şi boală. Dumnezeu cere o jertfă vie. El spune că trupul este templul Duhului Sfânt, locaşul Duhului Său, şi pretinde că toţi cei care poartă chipul Lui să îngrijească de corpurile lor pentru scopul slujirii Lui şi al slavei Sale. "Voi nu sunteţi ai voştri", zice apostolul cel inspirat, "căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu". Pentru a face acest lucru, uniţi cu cunoştinţa înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea. Este o datorie a şti cum să ne păstrăm trupul în cea mai bună stare de sănătate, şi o datorie sacră, să trăim întru-totul după lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o atât de binevoitor. Dacă închidem ochii faţă de lumină, de teamă să nu ne vedem greşelile, pe care nu suntem dispuşi să le părăsim, păcatele noastre nu se împuţinează, ci se înmulţesc. Dacă lumina este lăsată la o parte într-un caz, ea va fi dispreţuită în alt caz. Este tot atât de mare păcat a călca legile fiinţei noastre, ca şi călcarea uneia dintre Cele Zece Porunci, pentru că nu putem călca nici una dintre ele, fără a călca Legea lui Dumnezeu. Nu-L putem iubi pe Domnul din toată inima, cugetul, sufletul şi puterea noastră, în timp ce iubim apetitul nostru, gusturile noastre cu mult mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Noi micşorăm zilnic puterea noastră de a-L slăvi pe Dumnezeu, când El cere toată puterea noastră şi tot cugetul nostru. Prin obiceiurile noastre rele, noi ne ţinem tot mai puţin