5:10 Tu te-ai îndreptăţit vorbind altora de rău pe fratele tău, pe sora ta sau pe semenul tău înainte de a întreprinde paşii pe care Dumnezeu i-a poruncit irevocabil. Tu spui: "De ce, eu n-am vorbit nimănui până ce n-am fost atât de împovărată, încât nu m-am mai putut abţine". Ce te-a împovărat? Nu era aceasta o neglijare vădită a datoriei tale despre un aşa zice Domnul? Tu erai sub vina păcatului, pentru că n-ai mers să-i spui jignitorului greşeala sa. Dacă n-ai făcut acest lucru, dacă n-ai ascultat de Dumnezeu, cum ai putea fi atunci altfel decât împovărată? Inima ta era împietrită în timp ce călcai în picioare porunca lui Dumnezeu şi urai pe fratele sau semenul tău. Şi ce cale ai găsit spre a te despovăra? Dumnezeu te condamnă pentru păcatul omisiunii, de a nu-i spune fratelui tău greşelile, iar tu te îndreptăţeşti şi te mângâi cu păcatul comiterii, spunând greşelile fratelui tău unei alte persoane! Aceasta este calea corectă spre a obţine tihnă - de a comite păcat?