41:8 Fratele P. ar putea fi acum un bărbat puternic, cu influenţă printre poporul lui Dumnezeu din Maine şi stimat mult din iubire pentru lucrarea lui. Dar el înclină spre ideea că rămânerea lui în urmă este, mai degrabă, o virtute specială, decât un păcat de care trebuie să se pocăiască. El a întârziat în învăţarea lecţiei pe care Dumnezeu a intenţionat să i-o predea. El n-a fost un elev destoinic şi n-a avut o creştere şi o experienţă în adevărul prezent, care l-ar fi calificat să poarte greutatea răspunderii pe care acum o putea purta, dacă ar fi folosit toată lumina care i-a fost dată. Mi-a fost arătat un timp în care fratele P. a început să facă un efort spre a se înfrâna şi spre a-şi stăpâni pofta de mâncare; atunci a putut să aibă răbdare mai uşor. El se lăsa uşor provocat, era furios, iritabil şi cu spirit deprimat. Mâncarea şi băutura lui aveau mult de-a face cu rămânerea lui în această stare. Pasiunile inferioare au câştigat stăpânire, predominând asupra puterilor superioare ale minţii. Cumpătarea ar face mult pentru fratele P; şi pentru sănătatea lui este necesară mai multă muncă şi exerciţiu fizic. Când a făcut eforturi să se stăpânească, a început să crească, dar în eforturile lui de a se îndrepta, el n-a primit acea binecuvântare pe care ar fi primit-o, dacă ele ar fi început într-o perioadă mai timpurie.