41:2 Mi-a fost arătat cazul fratelui P. Pentru un oarecare timp, el a luat poziţia de oponent al adevărului. Păcatul lui n-a fost acela de a nu primi ceea ce a crezut sincer că este o eroare, ci acela de a nu fi cercetat cu sârguinţă, ca să câştige o cunoaştere despre ceea ce el se opunea. El a luat de bun faptul că adventiştii păzitori ai Sabatului, ca organizaţie, erau greşiţi. Această părere era în armonie cu simţămintele lui şi n-a văzut necesitatea de a o descoperi el însuşi, prin cercetarea zeloasă a Scripturilor şi cu rugăciune serioasă. Dacă ar fi urmat această cale, el ar fi putut să fie acum mult mai avansat faţă de poziţia lui prezentă. El a fost prea încet spre a primi dovada şi prea neglijent în cercetarea Scripturilor, spre a vedea dacă aceste lucruri erau aşa. Pavel nu i-a considerat vrednici de guvernare pe aceia care s-au opus învăţăturilor lui atâta timp cât au putut, până când au fost constrânşi, prin dovadă copleşitoare, să se hotărască în favoarea învăţăturii pe care a învăţat-o el şi pe care a primit-o de la Dumnezeu.