4:7 "Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume". Roadele pe care Hristos le cere să le aducem sunt faptele bune: cuvinte amabile, fapte de binefacere, grijă afectuoasă pentru cei săraci, cei nevoiaşi şi cei îndureraţi. Când inimi simpatizează cu inimi împovărate de descurajare şi necaz, când mâna dă celor în nevoie, când cei goi sunt îmbrăcaţi, când străinii sunt bineveniţi să ocupe un scaun în salonul tău şi un loc în inima ta, îngerii vin foarte aproape, şi în cer vibrează o coardă corespunzătoare. Fiecare faptă de dreptate, de milă şi de binefacere produce în cer o melodie. Tatăl de pe tronul Său îi vede pe cei care fac aceste fapte de îndurare şi-i socoteşte printre cele mai preţioase comori ale Lui. "Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu" (Mal. 3,17). Fiecare faptă de milă faţă de cei nevoiaşi, de cei care suferă, este privită ca şi cum e făcută pentru Isus. Când îi ajuţi pe cei săraci, simpatizezi cu cei îndureraţi şi asupriţi, şi te împrieteneşti cu cei orfani, te afli într-o mai strânsă legătură cu Isus.