4:10 "Eu am fost Cel care eram flămând şi însetat. Eu am fost Cel care era străin. Eu am fost Cel care era gol. Eu am fost Cel care era bolnav. Eu am fost Cel care era în temniţă. Când voi vă bucuraţi de hrana de pe îmbelşugatele voastre mese întinse, Eu flămânzeam în cocioabă sau pe stradă, nu departe de voi. Când aţi închis uşa în faţa Mea, în timp ce camerele voastre bine mobilate erau neocupate, Eu n-aveam unde să-Mi plec capul. Şifonierele voastre erau pline cu costume de schimb, bogate, pe care au fost cheltuiţi inutil banii, pe care i-aţi fi putut da pentru cei nevoiaşi, Mie Îmi lipsea îmbrăcămintea comodă. Când voi vă bucuraţi de sănătate, Eu eram bolnav. Nenorocirea M-a aruncat la închisoare şi M-a legat cu cătuşe, scăzându-Mi moralul, lipsindu-Mă de libertate şi speranţă, în timp ce voi hoinăreaţi liberi". Ce identitate exprimă aici Isus, ca existând între El Însuşi şi ucenicii Lui, care suferă! El face din cazul lor propriul Lui caz. El Se identifică pe Sine ca fiind în persoana celui care suferă. Ia seama, creştin egoist: orice neglijenţă faţă de sărmanii nevoiaşi şi faţă de orfani, este o neglijenţă faţă de Isus, în persoana lor.