37:56 pe care să-l consacre lui Dumnezeu, n-au timp să-I slujească. Muncă, muncă, muncă este lozinca zilei. Tuturor celor din jurul lor, li se cere să lucreze după planul forţat spre a se îngriji de ferme mari. Ambiţia lor este să dărâme şi să clădească, ca să aibă unde să-şi pună bunurile la păstrare. Şi totuşi, tocmai aceşti oameni care sunt copleşiţi de bogăţiile lor sunt consideraţi drept urmaşi ai lui Hristos. Ei cred că Hristos vine curând, că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape; totuşi, n-au spirit de sacrificiu. Ei se afundă mai adânc şi tot mai adânc în lume. Îşi iau numai puţin timp să cerceteze Cuvântul vieţii, să mediteze şi să se roage. Nu dau acest privilegiu nici altora din familie şi nici celor care le slujesc. Totuşi, aceşti oameni mărturisesc a crede că lumea aceasta nu este căminul lor, că sunt numai străini şi peregrini pe pământ, pregătindu-se să se mute într-o ţară mai bună. Exemplul şi influenţa acestora este un blestem pentru cauza lui Dumnezeu. Adevărată ipocrizie le caracterizează viaţa, pretinsă a fi creştină. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi adevărul tot atât de mult cât arată faptele lor, şi nu mai mult. Un om va acţiona întru-totul, după câtă credinţă are. "Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte." (Matei 7,20) Inima este acolo unde este comoara. Comoara lor este pe acest pământ, deci şi inima şi interesele lor sunt tot aici.