33:1 Un vis solemn
33:2 În seara de 30 aprilie 1871, m-am retras pentru odihnă, fiind foarte deprimată sufleteşte. Timp de trei luni, am fost foarte descurajată. Cu duhul chinuit, m-am rugat adesea pentru uşurare. Am implorat ajutor şi putere de la Dumnezeu, ca să mă pot ridica mai presus de grelele descurajări care îmi paralizau credinţa şi speranţa şi mă făceau incapabilă pentru a fi de folos. În acea noapte, am avut un vis care a făcut o impresie foarte fericită asupra minţii mele. Am visat că luam parte la o adunare importantă, la care era adunată o asistenţă mare. Mulţi erau plecaţi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune serioasă şi păreau împovăraţi. Ei cereau mereu de la Domnul lumină specială. Unii păreau a fi într-un chin sufletesc, simţămintele lor erau puternice şi, cu lacrimi, strigau tare după ajutor şi lumină. Fraţii noştri cei mai de seamă erau angajaţi în această scenă impresionantă. Fratele A. era prosternat pe duşumea, într-o vădită întristare profundă. Soţia lui se afla în mijlocul unui grup de dispreţuitori indiferenţi. Arăta ca şi cum dorea ca toţi să înţeleagă că ea îi dispreţuia pe cei care se umileau în felul acesta.
33:3 Am visat că Duhul Domnului a venit asupra mea şi m-am ridicat în mijlocul strigătelor şi rugăciunilor, şi am zis: Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea. Mă simt îndemnată să vă spun că trebuie să începeţi să lucraţi în mod individual pentru voi înşivă. Voi priviţi la Dumnezeu şi vreţi ca El să facă lucrarea pentru voi, lucrare pe care El a lăsat-o să o faceţi voi. Dacă veţi face lucrarea pentru voi înşivă, lucrare pe care ştiţi că trebuie să o faceţi, atunci Dumnezeu vă va ajuta când veţi avea nevoie de ajutor. Voi aţi lăsat nefăcute tocmai lucrurile pe care Dumnezeu le-a lăsat pe seama voastră să le faceţi. Cereţi ca Dumnezeu să facă lucrarea voastră. Dacă aţi fi urmat după lumina pe care v-a dat-o, atunci El ar fi lăsat să strălucească şi mai multă lumină asupra voastră; dar în timp ce neglijaţi sfaturile, avertizările şi mustrările care v-au fost date, cum puteţi aştepta ca Dumnezeu
33:4 să vă dea mai multă lumină şi binecuvântări, ca să le neglijaţi şi să le dispreţuiţi? Dumnezeu nu este ca omul; El nu vrea să se glumească cu El.
33:5 Am luat Biblia cea preţioasă şi am încadrat-o cu mai multe "Mărturii pentru Comunitate", date pentru poporul lui Dumnezeu. Iată, am spus, cazurile în care aproape toţi sunt cuprinşi. Sunt scoase în evidenţă păcatele care trebuie evitate. Sfatul pe care-l doresc ei poate fi găsit aici, dat pentru alte cazuri în situaţie asemănătoare cu a lor. Lui Dumnezeu I-a plăcut să vă dea învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă. Dar nu sunt mulţi dintre voi care ştiu ce conţin "Mărturiile". Voi nu sunteţi familiarizaţi cu Scripturile. Dacă aţi fi făcut din Cuvântul Lui Dumnezeu studiul vostru, cu dorinţa de a ajunge la standardul Bibliei şi a obţine desăvârşirea creştină, n-aţi fi avut nevoie de "Mărturii". Numai din cauză că aţi neglijat să faceţi cunoştinţă cu Cartea inspirată de Dumnezeu, El a încercat să ajungă la voi prin mărturii simple şi directe, care vă atrag atenţia la cuvintele inspirate, de care voi aţi neglijat să ascultaţi, şi care vă îndeamnă să vă schimbaţi viaţa în concordanţă cu învăţăturile Lui curate şi înalte.
33:6 Domnul are de gând să vă avertizeze, să vă mustre, să vă sfătuiască prin mărturiile date, şi să întipărească în mintea voastră importanţa adevărului din Cuvântul Său. Mărturiile scrise nu sunt pentru a da o lumină nouă, ci pentru a întipări în mod viu în inimă adevărurile inspiraţiei descoperite deja. Datoria omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semenul său este arătată în mod deosebit în Cuvântul lui Dumnezeu; dar puţini dintre voi sunt ascultători de lumina dată. Nu este admisă o "lumină nouă" ci, prin "Mărturii", Dumnezeu a simplificat marile adevăruri date deja, iar pe calea aleasă de El le-a adus în faţa poporului spre a-l trezi şi a le întipări în minte, ca toţi să fie lăsaţi fără scuză.
33:7 Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia şi gelozia au întunecat puterile perceptive, şi adevărul, care v-ar fi
33:8 făcut înţelepţi spre mântuire, şi-a pierdut puterea de a încânta şi a stăpâni mintea. Tocmai principiile esenţiale ale evlaviei nu sunt înţelese, pentru că nu există foame şi sete pentru cunoaşterea Bibliei, curăţie de inimă şi sfinţirea vieţii. "Mărturiile" nu sunt pentru a deprecia Cuvântul lui Dumnezeu, ci pentru a-l înălţa şi a atrage mintea spre el, pentru ca simplitatea frumoasă a adevărului să se poată întipări tuturor.
33:9 Am spus în continuare: După cum Cuvântul lui Dumnezeu este încercuit în aceste scoarţe ale cărţii, tot aşa Dumnezeu v-a încercuit pe voi cu mustrări, sfaturi, avertizări şi încurajări. Aici plângeţi înaintea lui Dumnezeu, în chinul sufletelor, după mai multă lumină. Sunt împuternicită de Dumnezeu să vă spun că o altă rază de lumină nu va străluci prin "Mărturii", pe calea voastră, până nu veţi folosi practic lumina dată deja. Domnul v-a încercuit cu lumină, dar voi n-aţi apreciat-o; aţi călcat-o în picioare. În timp ce unii au dispreţuit lumina, alţii au neglijat-o sau au urmat-o doar cu indiferenţă. Câţiva şi-au pus la inimă să asculte de lumina pe care Dumnezeu a avut plăcere să le-o dea.
33:10 Unii dintre cei care au primit avertismentele speciale prin mărturii, au uitat, în câteva săptămâni, mustrarea care le-a fost dată. Pentru unii, mărturiile au fost repetate de mai multe ori, dar ei nu le-au socotit ca fiind de o importanţă suficientă spre a ţine seama de ele, cu atenţie. Ele au fost pentru ei ca nişte poveşti fără temei. Dacă ar fi luat seamă la lumina dată, ar fi evitat pierderi şi necazuri pe care le socotesc că sunt aspre şi severe. Ei n-au decât să se critice pe ei înşişi. Au pus pe gâtul lor un jug pe care îl găsesc greu de purtat. Acesta nu este jugul pe care l-a pus Hristos asupra lor. Purtarea de grijă şi iubirea lui Dumnezeu au fost exercitate faţă de ei în favoarea lor; dar sufletul lor egoist, rău şi necredincios, nu a putut discerne bunătatea şi îndurarea Lui. Ei aleargă înainte, în propria lor înţelepciune, până când, copleşiţi de necazuri şi învălmăşiţi în încurcătură, sunt prinşi în cursă de Satana. Când
33:11 adunaţi razele de lumină pe care le-a dat Dumnezeu în trecut, atunci El va da o lumină în creştere.
33:12 L-am îndrumat la vechiul Israel. Dumnezeu le-a dat Legea Sa, dar ei n-au vrut să asculte de ea. Apoi, le-a dat ceremonii şi instrucţiuni, pentru ca, prin îndeplinirea acestora, Dumnezeu să poată fi păstrat în amintire. Erau atât de predispuşi să-L uite, pe El şi cerinţele Lui asupra lor, încât a fost necesar ca mintea lor să fie continuu stimulată spre a înţelege datoria de a asculta şi de a-L onora pe Creatorul lor. Dacă ar fi fost ascultători şi le-ar fi plăcut să păzească poruncile lui Dumnezeu, mulţimea de ceremonii şi instrucţiuni n-ar mai fi fost necesare.
33:13 Dacă poporul care mărturiseşte acum că este comoara deosebită a lui Dumnezeu ar asculta de cerinţele Sale, aşa cum sunt specificate în Cuvântul Lui, n-ar mai fi fost date mărturii speciale pentru a-i trezi la datorie şi a le imprima păcătoşenia şi pericolul de a neglija ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Conştiinţele au fost adormite, pentru că lumina a fost înlăturată, neglijată şi dispreţuită. Şi Dumnezeu va îndepărta mărturiile acestea de la popor, îl va lipsi de putere şi-l va umili.
33:14 Am visat că, în timp ce vorbeam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea în maniera cea mai remarcabilă, şi am fost deposedată de toată puterea, totuşi n-am avut nici o vedenie. Am crezut că soţul meu stătea în faţa poporului şi a exclamat: "Aceasta este puterea minunată a lui Dumnezeu. El a făcut mărturiile mijloace puternice spre a se ajunge la suflete, şi El va lucra şi mai puternic prin ele decât a făcut până acum. Cine vrea să fie de partea Domnului?"
33:15 Am visat că, imediat, o mare parte dintre ei au sărit în picioare şi au răspuns chemării. Alţii stăteau tăcuţi, unii au manifestat dispreţ şi derâdere, şi câţiva păreau complet impasibili. Unul s-a ridicat alături de mine şi a spus: "Dumnezeu te-a ridicat şi ţi-a dat cuvinte să vorbeşti poporului şi să ajungi la inimi, cum El n-a mai dat nimănui altcuiva. El a formulat
33:16 mărturii care să vină în întâmpinarea cazurilor care au nevoie de ajutor. Tu trebuie să fii impasibilă faţă de dispreţ, derâdere, mustrare şi critică. Pentru ca să fii unealta specială a lui Dumnezeu, tu nu trebuie să te sprijini de nimeni, ci să atârni numai de El, şi, ca viţa agăţată, lasă cârceii tăi să se încolăcească în jurul Lui. El va face din tine o unealtă prin care să comunice poporului lumina Lui. Zilnic, trebuie să aduni putere de la Dumnezeu, pentru ca să fii întărită, iar mediul tău înconjurător să nu poată eclipsa sau întuneca lumina pe care El a îngăduit să strălucească asupra poporului, prin tine. Ţinta specială a lui Satana este aceea de a împiedica să vină aceasta lumină la poporul lui Dumnezeu, care are atât de mare nevoie de ea, în mijlocul pericolelor acestor zile de pe urmă.
33:17 Succesul tău se află în simplitatea ta. De îndată ce te depărtezi de aceasta şi-ţi formulezi mărturia spre a veni în întâmpinarea cuiva, puterea ta a dispărut. În acest veac, aproape orice are o aparenţă înşelătoare şi ireală. Lumea este plină de mărturii date spre a încânta pentru un moment, şi pentru a înălţa eul. Mărturia ta are un caracter diferit. Ea se coboară la amănuntele cele mici ale vieţii, menţinându-i pe cei slabi în credinţă să nu moară, şi întipăreşte asupra credincioşilor necesitatea de a străluci ca lumini în lume.
33:18 Dumnezeu ţi-a dat mărturia, pentru ca să prezinţi înaintea celui abătut şi a păcătosului adevărata lui stare şi pierderea imensă suferită de el prin continuarea vieţii de păcat. Dumnezeu a imprimat aceasta asupra ta, dezvăluind înaintea ta o viziune cum n-a mai făcut nici unuia care se află acum în viaţă, şi, după lumina pe care El ţi-a dat-o, vei fi responsabilă faţă de El. 'Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, - zice Domnul oştirilor' (Zaharia 4,6) Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă, şi arată poporului Meu nelegiuirile lui, şi casei lui Israel păcatele ei."
33:19 Visul acesta a avut o influenţă puternică asupra mea. Când m-am trezit, deprimarea mea dispăruse, spiritul meu era bucuros şi am dobândit o mare pace. Infirmităţile care m-au făcut incapabilă de muncă au fost îndepărtate, şi am căpătat o putere şi o vigoare faţă de
33:20 care am fost o străină timp de luni de zile. Mie mi s-a părut că îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinaţi să-mi aducă o uşurare. O recunoştinţă negrăită mi-a umplut inima pentru această schimbare mare, de la deznădejde la lumină şi fericire. Ştiam că ajutorul a venit de la Dumnezeu. Manifestarea aceasta mi-a apărut ca o minune a îndurării lui Dumnezeu şi eu nu vreau să fiu nerecunoscătoare pentru bunătatea Lui iubitoare.