32:1 Adunările noastre de tabără
32:2 Nu poate exista o influenţă mai dăunătoare la adunarea de tabără sau la oricare altă adunare pentru închinăciune religioasă, ca multa sporovăială şi conversaţie uşuratică. Adesea, bărbaţi şi femei se adună în grupe şi se angajează în conversaţie despre subiectele obişnuite care n-au nici o legătură cu adunarea. Unii au adus fermele lor cu ei, alţii au adus casele lor, şi-şi fac planuri pentru clădire. Unii disecă caracterele altora şi n-au timp sau dispoziţie sa-şi cerceteze propriile lor inimi, spre a descoperi defectele din propriul lor caracter, ca să-şi poată îndrepta
32:3 relele şi să desăvârşească sfinţirea în temere de Dumnezeu. Dacă toţi cei care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos ar folosi timpul în afara adunării, discutând despre adevăr, stăruind asupra speranţei creştinului, cercetându-şi propriile lor inimi, şi, în rugăciune sinceră înaintea lui Dumnezeu, ar pleda pentru binecuvântarea Sa, ar fi adusă la îndeplinire o lucrare mult mai mare decât am văzut până acum. Necredincioşii, care îi acuză în mod fals pe cei ce cred adevărul, ar fi convinşi din cauza "bunei voastre purtări în Hristos" (1 Petru 3,16). Cuvintele şi faptele voastre sunt roadele pe care le aducem: "aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte." (Matei 7,20)
32:4 Dumnezeu a dat instrucţiuni israeliţilor să se adune înaintea Lui şi a fixat perioade şi locuri pe care avea să le aleagă El; ei trebuie să păzească zile speciale, în care nu trebuia făcută muncă nenecesară, ci timpul trebuia să fie devotat pentru a medita asupra binecuvântărilor revărsate de Dumnezeu asupra lor. La aceste ocazii speciale, roaba şi robul, străinul, orfanul şi văduva erau îndrumaţi să se bucure, pentru că Dumnezeu i-a scos, prin puterea Lui cea minunată, din legătura robiei la bucuria libertăţii. Şi lor li s-a poruncit să nu apară înaintea Domnului cu mâna goală. Trebuia să aducă semne ale recunoştinţei lor faţă de Dumnezeu pentru îndurările şi binecuvântările Lui, revărsate continuu asupra lor; trebuia să aducă Domnului daruri, jertfe de bună voie, jertfe de mulţumire, după cum i-a binecuvântat El. Jertfele acestea erau variate, după preţuirea pe care o acordau donatorii binecuvântărilor de care au avut prilejul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar expuse. Cei care acordau o înaltă preţuire binecuvântărilor pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra lor aduceau jertfe după cum apreciau ei aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau amorţite şi ameţite de egoism şi iubire idolatră a favorurilor primite, în loc să fie inspiraţi de iubire înfocată pentru darnicul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descopereau inimile lor.
32:5 În afară de aceste zile de sărbători religioase, de bucurie şi veselie, naţiunea iudaică trebuia să comemoreze Paştele în fiecare an. Domnul S-a legat solemn că, dacă vor fi credincioşi în păzirea poruncilor Lui, îi va binecuvânta în toată înmulţirea lor şi în tot lucrul mâinilor lor.
32:6 Dumnezeu nu cere mai puţin poporului Său din aceste zile de pe urmă, ca sacrificii şi jertfe, decât a cerut naţiunii iudaice. Cei pe care i-a binecuvântat El cu stare materială bună, şi chiar văduva şi orfanul, nu trebuie să neglijeze binecuvântările Sale. În mod deosebit, cei pe care i-a făcut să prospere trebuia să-I predea lucrurile care sunt ale Sale. Ei trebuie să apară înaintea Lui cu un duh de jertfire de sine şi să aducă jertfele lor conform cu binecuvântările pe care El le-a revărsat asupra lor. Dar mulţi din cei pe care Dumnezeu îi face să prospere manifestă nerecunoştinţă josnică faţă de El. Dacă binecuvântările Lui rămân asupra lor şi dacă El le măreşte averea, ei fac din aceste daruri funii spre a-i lega de iubirea lor pentru avere; ei permit ca ocupaţiile lumeşti să ia în stăpânire afecţiunile lor şi întreaga lor fiinţă, şi să neglijeze devoţiunea şi privilegiile religioase. Nu-şi pot permite să părăsească grijile ocupaţiei lor şi să vină înaintea lui Dumnezeu nici măcar o dată pe an. Ei schimbă binecuvântările lor în blestem şi slujesc propriilor lor interese vremelnice, cu neglijarea cerinţelor lui Dumnezeu.
32:7 Oameni care posedă mulţi bani rămân acasă an de an, absorbiţi de grijile şi interesele lor lumeşti şi simţind că nu îşi pot permite să facă micul sacrificiu de a participa la adunările anuale de închinare la Dumnezeu. El le-a binecuvântat coşniţa şi postava, i-a înconjurat cu binecuvântările Sale, totuşi ei au reţinut de la El micile jertfe pe care Domnul le-a cerut de la ei. Le place să se slujească pe ei înşişi. Sufletele lor vor fi ca deşertul neîmprospătat, fără rouă sau ploaia cerului. Domnul le-a adus preţioasa binecuvântare a harului Său. El i-a
32:8 eliberat de robia păcatului şi de sclavia erorii şi a descoperit înţelegerii lor întunecate măreaţa lumină a adevărului prezent. Şi aceste dovezi ale iubirii şi îndurării lui Dumnezeu să nu reclame nici o recunoştinţă în schimb? Cei care mărturisesc a crede că sfârşitul tuturor lucrurilor este la uşi, vor fi ei orbi faţă de propriul lor interes spiritual şi vor trăi ei numai pentru această lume şi pentru această viaţă? Se aşteaptă ei ca interesul lor veşnic să-şi poarte el însuşi de grijă? Nu va veni tărie spirituală fără un efort şi din partea lor.
32:9 Mulţi din cei care mărturisesc că aşteaptă revenirea Domnului nostru sunt neliniştiţi, căutători de câştig lumesc. Ei sunt orbi faţă de interesul lor veşnic. Muncesc pentru ceea ce nu satură. Îşi cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine. Ei se străduiesc să se mulţumească cu bogăţiile pe care le-au strâns pe pământ, dar care trebuie să piară. Şi neglijează să se pregătească pentru veşnicie, care ar trebui să fie singura muncă adevărată din viaţă.
32:10 Toţi cei cărora le stă în putinţă, trebuie să participe la aceste adunări anuale. Toţi ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere acest lucru. Dacă nu se folosesc de privilegiul pe care l-a prevăzut El, pentru ca ei să poată ajunge puternici în Domnul şi în puterea harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi, vor avea o dorinţă din ce în ce mai mică spre a-I consacra totul lui Dumnezeu. Veniţi, fraţi şi surori, la aceste adunări sfinte, să-L aflaţi pe Isus. El va veni la sărbătoare, va fi prezent şi va face pentru voi ceea ce voi aveţi cea mai mare nevoie să fie făcut. Gospodăriile voastre nu trebuie considerate de mai mare valoare decât interesele mai înalte ale sufletului. Toate comorile pe care le posedaţi, oricât de valoroase ar fi, nu vor fi destul de bogate să vă cumpere pace şi speranţă, care reprezintă un câştig nemărginit, dacă acestea vă costă tot ce aveţi şi muncile şi suferinţele unei vieţi întregi. Un simţământ clar şi puternic despre lucrurile veşnice şi o inimă dispusă să predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de mai mare valoare decât bogăţiile, plăcerile şi slava acestei lumi.
32:11 Adunările de tabără sunt importante. Ele costă ceva. Slujitorii lui Dumnezeu îşi epuizează viaţa pentru a ajuta poporul, când mulţi dintre ei par ca şi cum nu ar avea nevoie de nici un ajutor. De teamă să nu piardă puţin din câştigul acestei lumi, unii lasă ca aceste preţioase privilegii să vină şi să treacă, ca şi cum ele ar fi de mică importanţă. Toţi cei care mărturisesc a crede adevărul, să respecte fiecare privilegiu pe care li-l oferă Dumnezeu pentru a obţine o perspectivă mai clară asupra adevărului, a cerinţelor Sale şi a necesarei pregătiri pentru revenirea Lui. Ceea ce cere Dumnezeu este o încredere deplină în El, calmă şi bucuroasă.
32:12 Nu trebuie să vă consumaţi cu griji şi sarcini grele, inutile. Faceţi lucrul zilei, îndeplinind cu credincioşie lucrarea pe care v-a repartizat-o providenţa lui Dumnezeu, şi El vă va purta de grijă. Isus va adânci şi va lărgi binecuvântările voastre. Voi trebuie să faceţi eforturi, dacă doriţi ca, în cele din urmă, să aveţi mântuirea. Veniţi la aceste adunări pregătiţi să lucraţi. Lăsaţi grijile căminului vostru şi veniţi să-L aflaţi pe Isus, şi El va fi găsit de voi. Veniţi cu darurile voastre, precum v-a binecuvântat Dumnezeu. Arătaţi-vă recunoştinţa faţă de Creatorul vostru, Dătătorul tuturor bunurilor, printr-un dar benevol. Nici unul dintre cei care sunt în stare să nu vină cu mâna goală. "Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare." (Maleahi 3,10)
32:13 Scopul adunărilor de tabără este să îi facă pe toţi să se desfacă de grijile ocupaţiei şi de poveri, şi să devoteze câteva zile exclusiv pentru a-L căuta pe Domnul. Noi trebuie să ocupăm timpul cu examinare de sine, amănunţită cercetare a inimi, mărturisire de pocăinţă de păcate şi reînnoirea legământului nostru faţă de Cel Prea Înalt. Dacă cineva vine la aceste adunări pentru scopuri mai puţin merituoase, noi sperăm că adunările să fie de aşa manieră, încât să aducă mintea lor la obiectivele cele cuvenite.
32:14 Unii sunt suferinzi datorită muncii în plus, privind pregătirea pentru
32:15 adunarea de tabără. Aceştia sunt oameni cu suflet generos, care doresc ca nimic să nu fie făcut cu zgârcenie. Ei fac provizii mari şi sunt complet obosiţi când vin la adunare. De îndată ce sunt eliberaţi de presiunea muncii, natura epuizată îi face să simtă că s-a abuzat de ea. Unele dintre aceste persoane poate că n-au mai luat parte niciodată la o adunare de tabără şi nu ştiu ce pregătiri li se cere să facă. Ei pierd unele dintre preţioasele adunări la care şi-au propus să participe. Ei bine, aceştia greşesc, făcând o pregătire aşa de mare. Nimic nu trebuie luat pentru adunarea de tabără, cu excepţia celor mai sănătoase produse, pregătite simplu, fără nici un fel de condimente şi grăsime.
32:16 Eu sunt convinsă că nimeni nu trebuie să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunarea de tabără, dacă respectă legile sănătăţii în pregătirea mâncării. Dacă nu fac prăjituri şi plăcinte, ci coc pâine simplă de graham şi se întreţin cu fructe, conservate sau uscate, nu e cazul ca ei să se îmbolnăvească, pregătindu-se pentru adunare, şi nu e cazul să fie bolnavi în timp ce se află la adunare. Nimeni să nu fie pe tot parcursul adunării fără ceva hrană caldă. Întotdeauna se găsesc la faţa locului maşini de gătit, unde se poate obţine aşa ceva.
32:17 Fraţii şi surorile nu trebuie să se îmbolnăvească în tabără. Dacă se îmbracă potrivit cu timpul dimineţii şi al serii şi au grijă să schimbe îmbrăcămintea după cum se schimbă vremea, ca astfel să se păstreze cum trebuie circulaţia sângelui, şi dacă păstrează o strictă regularitate în privinţa somnului şi a mâncării simple, neluând nimic între mese, ei n-au de ce să se îmbolnăvească. Ei se pot simţi bine în timpul adunării, mintea lor poate fi clară şi să-şi păstreze adevărul, şi se pot întoarce la casele lor reîmprospătaţi la trup şi suflet. Cei care s-au angajat în muncă grea zi de zi, acum îşi încetează lucrul; de aceea, ei nu trebuie să mănânce. Dacă mănâncă atât cât obişnuiesc în mod normal, stomacul lor va fi supraîncărcat. Noi dorim să avem mai ales puterea creierului viguroasă, la aceste
32:18 adunări, şi în cea mai bună stare de sănătate pentru a putea auzi adevărul, a-l aprecia şi a-l reţine, ca toţi să-l poată practica după ce se întorc de la adunare. Dacă stomacul este împovărat cu prea multă hrană, chiar de un fel simplu, forţa creierului este solicitată să ajute organele digestive. Asupra creierului apare o stare de amorţeală. Este aproape imposibil să ţii ochii deschişi. Tocmai adevărurile care ar fi trebuit să fie auzite, înţelese şi practicate, sunt complet pierdute prin indispoziţie sau pentru că creierul este aproape paralizat, ca urmare a cantităţii de hrană mâncată.
32:19 I-aş sfătui pe toţi să ia ceva cald în stomac, cel puţin în fiecare dimineaţă. Aceasta o puteţi face fără prea multă muncă. Puteţi face crupe de graham. Dacă făina de graham este de calitate inferioară, cerneţi-o, şi, când mâncarea de crupe este aproape fierbinte, adăugaţi lapte. Aceasta va fi cea mai sănătoasă şi cea mai gustoasă mâncare pentru campament. Şi dacă pâinea voastră este prea uscată, fărâmaţi-o în mâncarea de crupe şi astfel ea va fi plăcută. Eu nu sunt de acord să se mănânce multă hrană rece pentru motivul că organismul consumă energie spre a încălzi hrana până ce aceasta ajunge la aceeaşi temperatură ca cea a stomacului, înainte să poate fi adusă la îndeplinire lucrarea de digestie. O altă mâncare simplă, dar sănătoasă, este dovleacul fiert sau copt. Diluaţi o parte din el cu apă, adăugaţi lapte sau smântână, şi faceţi o ciorbă; pâinea poate fi folosită ca şi în mâncarea de crupe de graham.
32:20 Eu sunt mulţumită să văd progresul pe care l-au făcut mulţi în reforma sanitară, totuşi regret că atât de mulţi au rămas în urmă. Dacă se îmbolnăveşte cineva aici, trebuie să vadă care este cauza şi să noteze cazul. Nu sunt dispusă ca reputaţia adunărilor noastre de tabără să sufere, spunându-se că oamenii suferă din cauza lor. Dacă se procedează cum se cuvine, aceste importante adunări pot fi făcute o binecuvântare atât pentru sănătatea trupească, cât şi pentru sănătatea sufletului.