32:4 Dumnezeu a dat instrucţiuni israeliţilor să se adune înaintea Lui şi a fixat perioade şi locuri pe care avea să le aleagă El; ei trebuie să păzească zile speciale, în care nu trebuia făcută muncă nenecesară, ci timpul trebuia să fie devotat pentru a medita asupra binecuvântărilor revărsate de Dumnezeu asupra lor. La aceste ocazii speciale, roaba şi robul, străinul, orfanul şi văduva erau îndrumaţi să se bucure, pentru că Dumnezeu i-a scos, prin puterea Lui cea minunată, din legătura robiei la bucuria libertăţii. Şi lor li s-a poruncit să nu apară înaintea Domnului cu mâna goală. Trebuia să aducă semne ale recunoştinţei lor faţă de Dumnezeu pentru îndurările şi binecuvântările Lui, revărsate continuu asupra lor; trebuia să aducă Domnului daruri, jertfe de bună voie, jertfe de mulţumire, după cum i-a binecuvântat El. Jertfele acestea erau variate, după preţuirea pe care o acordau donatorii binecuvântărilor de care au avut prilejul să se bucure. În felul acesta, caracterele oamenilor erau clar expuse. Cei care acordau o înaltă preţuire binecuvântărilor pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra lor aduceau jertfe după cum apreciau ei aceste binecuvântări. Cei ale căror puteri morale erau amorţite şi ameţite de egoism şi iubire idolatră a favorurilor primite, în loc să fie inspiraţi de iubire înfocată pentru darnicul lor Binefăcător, aduceau jertfe sărace. În felul acesta, se descopereau inimile lor.