Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.2, 31
|
31:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul DOUĂZECI Adunări sociale 31:2 Recent, am primit o scrisoare de la un frate pe care îl respect foarte mult, care mă întreabă în legătură cu modul în care ar trebui conduse adunările. El întreabă dacă la ele trebuie să fie multe rugăciuni înălţate pe rând, apoi câteva momente de pauză, şi iar un număr de rugăciuni. 31:3 Din lumina pe care am primit-o cu privire la acest subiect, am socotit că Dumnezeu nu ne cere, când ne adunăm să ne închinăm Lui, să facem ca aceste ocazii să fie plicticoase şi obositoare prin rămânere aplecată timp foarte îndelungat, ascultând la mai multe rugăciuni lungi. Cei cu sănătate şubredă nu pot îndura această impunere fără oboseală şi extenuare extremă. Prin rămânerea aplecată timp atât de îndelungat, corpul ajunge obosit; şi, ceea ce este şi mai rău, mintea ajunge aşa de obosită, prin continuă exercitare a rugăciunii, încât nici o înviorare spirituală nu este realizată, şi adunarea este pentru ei mai rea decât o pierdere. Ei au obosit mintal şi fizic şi n-au obţinut nici o putere spirituală. 31:4 Adunările pentru cuvântare publică şi rugăciune nu trebuie să fie plicticoase. Dacă este posibil, toţi să fie prezenţi la ora fixată; dacă unii întârzie şi vin cu o jumătate de oră sau chiar cincisprezece minute după timpul fixat, nu trebuie aşteptaţi. Dacă sunt prezenţi numai doi, ei pot pretinde făgăduinţa. 31:5 Adunarea trebuie să înceapă la ora hotărâtă, dacă este posibil, fie că sunt puţini prezenţi, fie că sunt mulţi. Formalitatea şi rigiditatea rece trebuie lăsată la o parte, şi toţi trebuie să fie punctuali pentru datorie. La ocaziile obişnuite, timpul pentru rugăciune să nu dureze mai mult de zece minute. După ce a avut loc o schimbare de poziţie, iar un exerciţiu de cântare sau o îndemnare a alungat monotonia, atunci, dacă cineva simte povara de a se ruga, poate fi lăsat să se roage. 31:6 Toţi trebuie să simtă ca fiind o datorie creştină să se roage scurt. Spune-I Domnului exact ce doreşti, fără să înconjori toată lumea. În rugăciunea particulară, toţi au privilegiul să se roage atât de lung cât doresc şi să fie cât de expliciţi le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele şi pentru toţi prietenii lor. O adunare obişnuită pentru a ne închina lui Dumnezeu nu este locul pentru comunicarea tainelor inimii. 31:7 Care este scopul venirii noastre laolaltă? Este acela de a-L informa pe Dumnezeu, sau de a-L instrui, spunându-I în rugăciune tot ce ştim? Noi ne adunăm laolaltă spre a ne educa sufleteşte unul pe altul prin schimb de idei şi simţăminte, spre a aduna putere, lumină şi curaj, prin a cunoaşte speranţele şi aspiraţiile unuia şi ale altuia; şi prin rugăciunile noastre zeloase şi sincere, înălţate prin credinţă, primim reîmprospătare şi vigoare de la Izvorul tăriei noastre. Adunările acestea ar trebui să fie cele mai preţioase momente şi trebuie făcute interesante pentru toţi care au vreo înclinaţie pentru lucrurile religioase. 31:8 Mă tem că sunt unii care nu aduc necazurile lor la Dumnezeu în rugăciune tainică, ci le păstrează pentru adunarea de rugăciune şi acolo îşi fac rugăciunea pentru mai multe zile. Aceştia pot fi numiţi ucigaşi ai adunării pentru cuvântare publică şi rugăciune. Ei nu emit nici o lumină, nu edifică pe nimeni. Rugăciunile lor reci, îngheţate şi lungi, mărturii abătute, aruncă o umbră. Toţi sunt bucuroşi când au terminat, şi este aproape imposibil să îndepărtezi răceala şi întunecimea pe care le-au adus în adunare rugăciunile şi îndemnurile lor. 31:9 Din lumina pe care am primit-o, adunările noastre trebuie să fie spirituale şi sociale, dar nu prea lungi. Rezerva, mândria, vanitatea şi teama de om trebuie să fie lăsate acasă. Micile diferenţe şi prejudecăţile nu trebuie luate cu noi la aceste adunări. Ca într-o familie unită, simplitatea, blândeţea, încrederea şi iubirea trebuie să existe în inima fraţilor şi surorilor care se adună împreună spre a fi reîmprospătaţi şi întăriţi, aducând lumina lor laolaltă. 31:10 "Voi sunteţi lumina lumii"(Matei 5:14), spune Învăţătorul ceresc. Nu toţi au aceeaşi experienţă în viaţa lor religioasă. Dar cei cu diferite practici vin laolaltă , cu simplitate şi umilinţă în inimă, vorbesc despre experienţa lor. Toţi cei care continuă să înainteze pe calea creştină trebuie să aibă, şi vor avea o experienţă care este vie, nouă şi interesantă. O experienţă vie este alcătuită din încercări zilnice, conflicte şi ispite, eforturi puternice şi biruinţe, şi o pace şi bucurie mare, câştigate prin Isus. O simplă relatare a acestor experienţe dă lumină, putere şi cunoştinţă, care vor ajuta altora să înainteze în viaţa de sfinţire. Închinarea adusă lui Dumnezeu trebuie să fie atât interesantă, cât şi instructivă pentru cei care au iubire pentru lucrurile divine şi cereşti. 31:11 Isus, Învăţătorul ceresc, nu s-a ţinut la distanţă de fiii oamenilor; ci pentru ca ei să beneficieze, El a venit din cer pe pământ, acolo unde erau ei, pentru ca sfinţenia şi curăţia Lui să poată străluci pe calea tuturor şi să lumineze calea către cer. Răscumpărătorul lumii a căutat să facă lecţiile Sale de instruire clare şi simple, pentru ca toţi să poată înţelege. În general, pentru cuvântările Sale, El a ales aerul liber. Nici un fel de ziduri nu ar fi putut cuprinde mulţimea care mergea după El; dar avea motive speciale să Se retragă în crânguri şi pe malul mării spre a preda lecţiile şi instrucţiunile Sale. Acolo El putea să aibă o privelişte largă asupra peisajului şi putea să folosească obiectele şi scenele cu care cei cu traiul smerit 31:12 erau obişnuiţi, spre a ilustra importantele adevăruri pe care le aducea la cunoştinţa lor. Cu lecţiile Lui de învăţătură, El asocia lucrările lui Dumnezeu, din natură. Păsările care, fără grijă îşi intonau vesele cântecele, florile văilor care străluceau în frumuseţea lor, crinii care se odihneau în curăţia lor, pe oglinda lacului, pomii înalţi, ogorul cultivat, grânele unduitoare, pământul sterp, pomul care n-a făcut rod, dealurile veşnice, fluviul clocotitor, apusul de soare, care nuanţează şi înfrumuseţează cerurile - pe toate acestea El le-a folosit spre a imprima în ascultătorii Săi adevărul divin. El a legat lucrările lui Dumnezeu, din cer şi de pe pământ, cu cuvintele prin care a dorit să le imprime în mintea lor, încât, când aveau să privească la lucrările minunate ale lui Dumnezeu din natură, învăţăturile Lui să poată fi împrospătate în memoria lor. 31:13 În toate împrejurările, Hristos a căutat să facă interesante învăţăturile Lui. Ştia că o gloată obosită şi flămândă nu putea să primească un folos spiritual, şi n-a uitat nevoile lor trupeşti. La una din ocazii, El a făcut o minune spre a hrăni cinci mii care s-au adunat să asculte cuvintele vieţii, care ieşeau de pe buzele Sale. Isus privea la mediul înconjurător când prezenta mulţimii adevărul Lui cel preţios. Decorul era astfel ales, încât atrăgea privirea şi stârnea admiraţia în piepturile iubitorilor de frumos. El putea să proslăvească înţelepciunea lui Dumnezeu în lucrările creaţiunii Lui, şi putea să consolideze sfintele Sale învăţături, îndreptând mintea lor, prin natură, în sus, spre Dumnezeul naturii. 31:14 În felul acesta, peisajul, pomii, păsările, florile câmpului, dealurile, lacul şi cerul frumos erau asociate în mintea lor cu sfintele adevăruri pe care aveau să le cinstească în memorie când aveau să privească la ele, după înălţarea lui Hristos la cer. 31:15 Când Hristos i-a învăţat pe oameni, El a devotat timp pentru rugăciune. El nu i-a obligat în privinţa aceasta să facă, aşa cum făceau Fariseii, ceremonii obositoare şi rugăciuni lungi. El i-a învăţat pe ucenicii Săi 31:16 cum să se roage: "Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru a fi văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, înainte ca să-I cereţi voi. Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi." (Matei 6,5-9) 31:17 Hristos a întipărit în mintea ucenicilor Lui ideea că rugăciunile trebuie să fie scurte, să exprime exact ceea ce doreau şi nu mai mult. El le dă lungimea şi esenţa rugăciunilor lor, care să exprime dorinţele lor pentru binecuvântările vremelnice şi spirituale şi recunoştinţa lor pentru ele. Cât de cuprinzătoare este această rugăciune model! Ea cuprinde nevoile actuale ale tuturor. Un minut sau două este mult pentru o rugăciune obişnuită. 31:18 Pot să fie cazuri când rugăciunea este alcătuită într-o manieră specială de către Duhul lui Dumnezeu unde rugăciunea este făcută în Duhul. Sufletul cu dorinţă fierbinte ajunge chinuit şi oftează după Dumnezeu. Spiritul se luptă după cum s-a luptat Iacov şi nu vrea să fie liniştit fără o manifestare specială a puterii lui Dumnezeu. Rugăciunea este aşa cum vrea Dumnezeu ca ea să fie. 31:19 Dar mulţi înalţă rugăciunea într-o manieră de predicare uscată. Aceştia se roagă la oameni, nu la Dumnezeu. Dacă s-ar ruga la Dumnezeu şi ar înţelege într-adevăr ce fac, ar fi alarmaţi de îndrăzneala lor; pentru că ei ţin Domnului o cuvântare sub formă de rugăciune, ca şi când Creatorul universului ar avea nevoie de informaţii generale în legătură cu lucrurile care se întâmplă în lume. Toate rugăciunile de felul acesta sunt ca o aramă sunătoare şi un chimval zăngănitor. De ele nu se ţine socoteala în ceruri. Îngerii lui Dumnezeu sunt sătui de 31:20 ele, ca şi fiinţele omeneşti care sunt obligate că le asculte. 31:21 Isus a fost adesea găsit în rugăciune. El se retrăgea în crânguri izolate sau pe munţi pentru a aduce cererile Sale la cunoştinţa Tatălui Său. Când lucrarea şi grijile zilei erau încheiate şi cei obosiţi căutau odihnă, Isus Îşi devota timpul pentru rugăciune. Noi nu vrem să descurajăm rugăciunea, pentru că este prea puţină rugăciune şi veghere. Şi este şi mai puţină rugăciune în Duhul şi cu pricepere. Rugăciunea fierbinte şi eficace este întotdeauna la locul ei şi nu va fi obositoare niciodată. Astfel de rugăciune îi interesează şi-i împrospătează pe toţi cei cărora le place devoţiunea. 31:22 Rugăciunea în taină este neglijată, şi aceasta este cauza pentru care mulţi înalţă astfel de rugăciuni lungi, obositoare şi abătute, când se adună pentru a aduce închinare lui Dumnezeu. Ei trec în rugăciunile lor o săptămână de sarcini neglijate şi se roagă, sperând mereu să compenseze neglijenţa şi să liniştească conştiinţele lor, care îi condamnă şi-i chinuie. Ei speră să se roage pe placul lui Dumnezeu. Dar adesea, rugăciunile acestea au ca rezultat aducerea minţii altora la nivelul de jos al celor din întunericul spiritual. Dacă creştinii ar lua acasă învăţăturile lui Hristos cu privire la veghere şi rugăciune, ei ar deveni mai conştienţi în închinarea lor adusă lui Dumnezeu. 31:23 CUM SĂ PĂZIM SABATUL? 31:24 Dumnezeu este îndurător. Cerinţele sale sunt rezonabile, conforme cu bunătatea şi bunăvoinţa caracterului Său. Scopul Sabatului era ca toată omenirea să poată fi câştigată. Omul n-a fost făcut ca să se potrivească cu Sabatul, pentru că Sabatul a fost făcut după crearea omului, spre a veni în întâmpinarea nevoilor lui. După ce Dumnezeu a făcut lumea în şase zile, El S-a odihnit, a sfinţit şi a binecuvântat ziua în care S-a odihnit de toată 31:25 lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. El a pus deoparte acea zi pentru om, spre a se odihni de munca lui şi pentru ca, privind la pământurile de jos şi la cerurile de sus, să poată reflecta că toate acestea le-a făcut Dumnezeu în şase zile, iar în a şaptea S-a odihnit; şi că, în timp ce privea la dovezile concrete ale nemărginitei înţelepciuni a lui Dumnezeu, inima lui să poată fi umplută cu iubire şi veneraţie pentru Făcătorul lui. 31:26 Pentru ca să păzim Sabatul sfânt, nu este necesar să ne închidem între ziduri, izolaţi de frumoasele scene ale naturii şi de aerul generos şi înviorător al cerului. În nici un caz nu trebuie să îngăduim ca poverile şi tranzacţiile de afaceri să ne abată mintea de la Sabatul Domnului pe care l-a sfinţit El. Nici nu trebuie să îngăduim ca mintea noastră să stăruie asupra lucrurilor cu caracter lumesc. Dar mintea nu poate fi reîmprospătată, însufleţită şi înălţată, fiind reţinută aproape toate orele Sabatului între ziduri, ascultând la predici lungi şi rugăciuni obositoare şi formale. Dacă este folosit astfel, Sabatul Domnului este greşit întrebuinţat. Scopul pentru care a fost instituit nu este atins. Sabatul a fost făcut pentru om, ca să fie o binecuvântare pentru el, prin abaterea minţii lui de la munca profană la contemplarea bunătăţii şi a slavei lui Dumnezeu. Este necesar ca poporul lui Dumnezeu să se adune, să discute despre El, să discute şi să cugete în legătură cu adevărurile cuprinse în Cuvântul Său, şi să consacre o parte din timp pentru rugăciune potrivită. Dar acest timp, chiar şi în Sabat, nu trebuie să fie plictisitor, prin lungimea lui şi prin lipsă de interes. 31:27 În timpul unei părţi din zi, toţi ar trebui să aibă ocazia să stea afară. Cum pot copiii să primească o mai bună cunoaştere despre Dumnezeu şi mintea lor să fie mai bine impresionată decât petrecând o parte din timpul lor afară, nu la joacă, ci însoţindu-i pe părinţii lor? Lăsaţi ca mintea lor tânără să fie în legătură cu Dumnezeu, în peisajul frumos al naturii, lăsaţi ca atenţia lor să fie atrasă de semnele iubirii Lui faţă de om în 31:28 lucrurile create de El, şi ei vor fi atraşi şi interesaţi. Ei nu vor fi în pericolul de a asocia caracterul lui Dumnezeu cu orice este sever şi aspru; ci, văzând lucrurile frumoase pe care le-a creat El pentru fericirea omului, vor fi conduşi să-L vadă ca pe un Tată blând şi iubitor. Ei vor vedea că opreliştile şi ordinele Lui nu sunt date doar pentru a-Şi arăta puterea şi autoritatea, ci pentru că El are în vedere fericirea copiilor Lui. Când caracterul lui Dumnezeu îmbracă aspectul iubirii, al bunăvoinţei, frumuseţii şi atracţiei, ei sunt atraşi să-L iubească. Voi puteţi să le îndreptaţi iubirea către păsările cele drăguţe, care fac ca cerul să fie muzical cu ciripitul lor fericit, către firele de iarbă, sau florile atât de splendid colorate în desăvârşirea lor, care parfumează aerul. Toate acestea proclamă iubirea şi iscusinţa unui Artist ceresc şi slava lui Dumnezeu. 31:29 Părinţi, de ce să nu folosim preţioasele lecţii pe care ni le-a dat Dumnezeu în cartea naturii, spre a da copiilor noştri o idee corectă despre caracterul Lui? Cei care sacrifică simplitatea pentru modă şi se ţin departe de frumuseţile naturii nu pot fi spirituali. Ei nu pot să înţeleagă iscusinţa şi puterea lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită în lucrurile create de El; de aceea inimile lor nu sunt înviorate şi nu palpită de iubire şi interes nou, şi nu sunt pline de veneraţie şi respect când Îl văd pe Dumnezeu în natură. 31:30 Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu trebuie să facă tot ce pot ca Sabatul să fie o plăcere, sfânt şi onorat. Ei nu pot face acest lucru prin căutarea propriei lor plăceri în păcat şi distracţii interzise. Dar pot să facă mult spre a înălţa Sabatul în familiile lor, făcând din el cea mai interesantă zi din săptămână. Trebuie să consacrăm mai mult timp spre a-i face pe copiii noştri să înţeleagă importanţa acestei zile. O schimbare va avea o influenţă fericită asupra lor. Putem să ne plimbăm cu ei în aer liber, să stăm cu ei în crânguri şi în strălucitoarea lumină a soarelui şi să dăm minţii lor, 31:31 în continuă agitaţie, ceva ca hrană, conversând cu ei despre lucrările lui Dumnezeu, inspirându-le iubire şi respect şi atrăgându-le atenţia asupra frumoaselor lucruri din natură. 31:32 Sabatul trebuie făcut atât de interesant în familiile noastre, încât revenirea lui săptămânală să fie salutată cu bucurie. În nici un fel, părinţii nu pot înălţa şi cinsti mai bine Sabatul decât aflând mijloace prin care să împărtăşească învăţătura adevărată familiilor lor şi să-i intereseze în lucruri spirituale, dându-le o privire corectă despre caracterul lui Dumnezeu şi despre ce cere El de la noi pentru desăvârşirea caracterului creştin şi obţinerea vieţii veşnice. 31:33 Părinţi, faceţi ca Sabatul să fie o delectare, pentru ca astfel copiii voştri să poată privi spre el şi să-i poată spune bun venit în inimile lor. 31:34 Recrearea creştină 31:35 Mă gândeam ce contrast s-ar vedea între adunarea noastră de astăzi, de aici, şi adunări aşa cum sunt cele conduse de necredincioşi. În loc de rugăciune şi de a vorbi despre Hristos şi lucruri religioase, s-ar auzi râsete stupide şi conversaţie uşuratică. Scopul lor ar fi să aibă o distracţie generală, de pomină. Ar începe cu nebunie şi s-ar sfârşi cu deşertăciune. Noi dorim ca aceste adunări să fie în aşa fel conduse şi să ne comportăm în aşa fel, încât să ne putem întoarce la casele noastre cu conştiinţa lipsită de ofensă faţă de Dumnezeu şi faţă de om; cu conştiinţa că n-am rănit şi nici n-am vătămat în nici un fel pe cei cu care ne-am asociat sau că n-am avut asupra lor nici o influenţă dăunătoare. 31:36 În această privinţă, sunt mulţi care greşesc. Ei nu ţin seama de faptul că 31:37 sunt răspunzători de influenţa pe care o exercită zilnic; că trebuie să-I dea socoteală lui Dumnezeu pentru impresiile pe care le fac şi pentru influenţa pe care o lasă în toate întovărăşirile lor din viaţă. Dacă influenţa lor este de aşa natură, încât atrage mintea altora, îndepărtându-i de Dumnezeu, şi îi ademeneşte pe calea deşertăciunii şi a nebuniei, făcându-i să caute plăcerea în distracţii şi satisfacţii nebuneşti, ei trebuie să dea socoteală pentru aceasta. Şi dacă aceste persoane sunt bărbaţi sau femei cu influenţă, dacă poziţia lor este de aşa natură, încât exemplul lor îi va afecta pe alţii, atunci asupra lor va rămâne un păcat mai mare pentru neglijenţa în a-şi pune în regulă purtarea după modelul Bibliei. 31:38 Ocazia de care ne bucurăm astăzi este exact în conformitate cu ideile mele despre recreare. Eu am încercat să prezint vederile mele asupra acestui subiect, dar ele sunt mai bine ilustrate decât expuse. Am fost în acest loc cam acum un an, când aici a avut loc o adunare ca aceasta. Aproape totul a decurs foarte plăcut atunci, totuşi, împotriva unor lucruri se pot ridica obiecţii. Unii şi-au îngăduit considerabil de mult să glumească şi să ironizeze. Nu toţi erau păzitori ai Sabatului şi s-a manifestat o influenţă care nu a fost atât de plăcută, după cum ne-am fi dorit. 31:39 Dar eu cred că, în timp ce căutăm să ne reîmprospătăm spiritul şi să ne înviorăm trupul, Dumnezeu ne cere să ne folosim toate puterile, de fiecare dată, numai în scopul cel mai bun. Noi ne putem aduna laolaltă, aşa cum facem astăzi, şi să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Putem şi trebuie să conducem recrearea noastră în aşa fel, încât să fim corespunzători pentru îndeplinirea cu mai mult succes a sarcinilor care ne revin, şi ca influenţa noastră să fie mai folositoare pentru cei cu care ne asociem. Mai ales acesta să fie cazul unei ocazii ca aceasta, care să producă tuturor o bună dispoziţie. Ne putem întoarce la treburile noastre cu mintea mai îmbogăţită şi trupul reîmprospătat, pregătiţi să ne apucăm din nou de lucru, cu speranţă şi curaj sporite. 31:40 Noi credem că este privilegiul nostru să-L slăvim pe Dumnezeu în fiecare zi din viaţa noastră pe pământ; că nu trebuie să trăim în această lume numai pentru distracţia noastră, numai spre plăcerea noastră. Suntem aici pentru folosul omenirii, ca să fim o binecuvântare pentru societate. Şi dacă lăsăm ca mintea noastră să alunece pe acea cale pe care mulţi, căutând numai deşertăciune şi nebunie, îngăduie ca mintea lor să alunece, cum putem fi o binecuvântare pentru societate, şi de folos poporului şi generaţiei noastre? Noi nu ne putem lansa nevinovaţi în nici o distracţie care ne va face să fim necorespunzători pentru mult mai credincioasa îndeplinire a sarcinilor obişnuite ale vieţii. 31:41 Noi dorim să căutăm ce este înălţat şi frumos. Dorim să ne abatem mintea de la acele lucruri care sunt superficiale şi fără importanţă, care n-au trăinicie. Din toate aceste adunări, în scop de recreare, din toate aceste asocieri plăcute, dorim să adunăm putere nouă spre a deveni bărbaţi şi femei mai bune. Din fiecare sursă posibilă, dorim să adunăm curaj nou, putere nouă, tărie nouă, spre a ne putea ridica viaţa la curăţie şi sfinţire şi nu să coborâm la nivelul de jos al acestei lumi. Adesea, îi auzim pe cei care mărturisesc religia lui Hristos vorbind astfel: "Noi toţi trebuie să coborâm la un nivel mai scăzut". Nu se poate ca creştinii să coboare la un astfel de nivel. A îmbrăţişa adevărul lui Dumnezeu şi religia Bibliei nu înseamnă a coborî, ci a urca pe un nivel înălţat, la un punct de vedere mai înalt, unde putem comunica cu Dumnezeu. 31:42 Hristos S-a umilit, luând asupra Lui natura noastră, ca prin umilinţa, sacrificiul şi suferinţa Lui să poate deveni o piatră de pus piciorul pentru oamenii căzuţi, piatră pe care ei să poată urca, prin meritele Sale, şi ca prin desăvârşirea Lui şi prin virtutea eforturilor lor de a păzi Legea lui Dumnezeu să poată fi acceptaţi de El. În aceasta nu există nici o coborâre la un nivel scăzut. Noi căutăm să ne punem picioarele pe 31:43 platforma ridicată şi înălţată a adevărului etern. Căutăm să devenim tot mai mult asemenea îngerilor cereşti, mai curaţi cu inima, mai fără păcat, mai inocenţi, mai nepătaţi. 31:44 Suntem în căutare după curăţia şi sfinţirea vieţii, pentru ca, în cele din urmă, să fim potriviţi pentru societatea cerească din împărăţia slavei; şi singurul mijloc de a ajunge la acest înalt caracter creştin este prin Isus Hristos. Nu există altă cale pentru ridicarea familiei omeneşti. Unii vorbesc despre umilinţa pe care o îndură şi despre sacrificiul pe care îl fac, pentru că au adoptat adevărul de origine cerească! Este adevărat că lumea nu acceptă adevărul; necredincioşii nu-l primesc. Ei pot să vorbească despre cei care au îmbrăţişat adevărul şi L-au căutat pe Mântuitorul, şi să-i prezinte ca părăsind orice, renunţând la orice şi sacrificând orice este vrednic de reţinut. Dar mie să nu-mi spui asta. Eu ştiu mai bine. Experienţa mea dovedeşte că este altfel. Tu nu trebuie să-mi spui că trebuie să renunţăm la cele mai scumpe comori şi să nu primim nimic corespunzător. Nu, într-adevăr! Acel Creator care a plantat Edenul cel frumos pentru primii voştri părinţi şi care a plantat pentru noi pomii şi florile cele frumoase, şi a prevăzut tot ce este mai frumos şi minunat în natură, pentru ca neamul omenesc să se bucure, a intenţionat ca ei să se bucure de ele. Atunci să nu credeţi că Dumnezeu doreşte să renunţăm la tot ceea ce este de reţinut aici pentru fericirea noastră. El cere de la noi să renunţăm numai la ceea ce n-ar fi de reţinut pentru binele şi fericirea noastră. 31:45 Acel Dumnezeu care a plantat aceşti pomi admirabili şi i-a îmbrăcat cu frunzişul lor bogat, care ne-a dat scânteietoare şi frumoase nuanţe de flori, şi a cărui manoperă minunată o vedem în domeniul naturii, n-a intenţionat să ne facă nefericiţi; El n-a intenţionat ca noi să n-avem gust pentru ele, şi să n-avem plăcere de aceste lucruri. Intenţia Lui este ca noi să ne bucurăm de ele şi să fim fericiţi în mijlocul naturii încântătoare, care este creaţia Lui. 31:46 Este bine să alegem astfel de locuri, ca acest crâng, pentru relaxare şi recreare. Dar în timp ce ne aflăm aici, nu trebuie să ne concentrăm toată atenţia asupra noastră şi să irosim timpul preţios cu distracţii care vor încuraja o neplăcere faţă de lucrurile sfinte. Noi n-am venit aici să ne dedăm la glume şi bancuri, la discuţii nebuneşti şi râsete fără sens. Aici privim la frumuseţile naturii. Şi apoi? Să ne plecăm şi să ne închinăm lor? Nu e cu neputinţă. Dar în timp ce privim la aceste lucruri din natură, să lăsăm ca mintea noastră să fie purtată mai sus, la Dumnezeul naturii; s-o lăsăm să fie înălţată la Creatorul universului, şi apoi să-L adorăm pe Creator, care a făcut toate aceste lucruri frumoase, pentru folosul şi fericirea noastră. 31:47 Mulţi se delectează cu picturi frumoase şi sunt gata să se închine talentului care poate produce un tablou atât de minunat, dar cei care îşi devotează viaţa acestor lucrări, de unde obţin ei proiectele lor? De unde obţin pictorii ideile lor despre lucrurile pe care le pun pe pânză? Din peisajul frumos al naturii - de la natură, şi numai de la natură. Persoane îşi devotează întreaga putere a fiinţei lor şi îşi acordează toate afecţiunile în direcţia gusturilor lor. Mulţi îşi abat mintea de la frumuseţile şi splendorile naturii pe care le-a pregătit Creatorul nostru pentru ei, ca să se bucure şi să devoteze toate puterile fiinţei lor pentru perfecţionarea artei; totuşi, lucrurile acestei lumi sunt numai copii imperfecte din natură. Arta nu poate atinge perfecţiunea văzută în natură. 31:48 Făcătorul tuturor lucrurilor frumoase din natură este uitat. Am văzut oameni care sunt gata să se plece în extaz în faţa unui tablou cu un apus de soare, când, în acelaşi timp, ei ar putea avea privilegiul să vadă un adevărat şi minunat apus de soare, aproape în fiecare seară din an. Ei pot să vadă frumoasele nuanţe în care Meşterul Artist cel nevăzut a pictat, cu o dibăcie divină, minunate scene pe mişcătoarea pânză a cerului, şi totuşi, se întorc nepăsători de la tabloul lucrat de cer spre tablourile de artă, desenate de mâini imperfecte, şi sunt gata 31:49 să li se închine. Care este motivul pentru care se întâmplă aşa ceva? Pentru că vrăjmaşul caută aproape continuu să abată mintea de la Dumnezeu. Când Îl prezentăm pe Dumnezeu şi religia lui Hristos, va fi oare primită de ei? Cu siguranţă că nu! Ei nu-L pot accepta pe Hristos. Cum să facă sacrificiile pe care ar trebui să le facă pentru a-L primi pe Hristos? Cu nici un chip! Dar ce se cere? Simplu, cele mai bune şi mai sfinte simţăminte pentru El, care a părăsit slava Tatălui şi a coborât să moară pentru un neam de răzvrătiţi. El Şi-a părăsit bogăţiile, maiestatea, şi conducerea supremă, şi a luat asupra Sa natura noastră, ca să poate găsi o cale de scăpare. Ce să facă? Să te umilească pe tine, să te înjosească? Cu nici un chip. El vrea să deschidă o cale de scăpare pentru tine din mizeria fără speranţă, să te ridice, în cele din urmă, la dreapta Lui, în Împărăţia Sa. Pentru aceasta a fost făcut sacrificiul Său nemărginit de mare. Şi cine poate pricepe sacrificiul cel mare? Cine îl poate aprecia? Nimeni, afară de cei care înţeleg taina evlaviei, care au gustat din puterile lumii care va veni, care au băut din cupa mântuirii care ne-a fost prezentată. Domnul ne oferă acest pahar al mântuirii, în timp ce cu propriile Sale buze El a golit, în locul nostru, acest pahar amar, pregătit de păcatele noastre şi pe care ar fi trebuit să-l golim noi. Totuşi, noi vorbim ca şi când Hristos, care a făcut acest sacrificiu şi a dovedit o astfel de iubire pentru noi, ne-ar lipsi de tot ceea ce se merită să avem. 31:50 De ce fel de bine vrea El să ne lipsească? El ar vrea să ne lipsească de privilegiul de a renunţa la pasiunile naturale ale inimii fireşti. Noi nu ne putem înfuria când ne place, şi în acelaşi timp să păstrăm o conştiinţă curată şi aprobarea lui Dumnezeu. Dar suntem noi dispuşi să renunţăm la acestea? Satisfacerea pasiunilor stricate ne va face mai fericiţi? Aceasta se datorează faptului că nu vrea să se pună restricţii asupra noastră în această privinţă. A ne înfuria şi a cultiva un temperament corupt nu va adăuga nimic la bucuria noastră. Nu este spre fericirea noastră să urmăm după cum ne conduce inima firească. 31:51 Şi vom fi noi mai buni dacă o urmăm? Nu; aceasta va arunca o umbră asupra familiei noastre şi un văl asupra fericirii noastre. Dând frâu liber poftelor fireşti, nu vom face decât să vătămăm corpul şi să sfâşiem în bucăţi organismul. De aceea Dumnezeu doreşte să punem restricţii poftei, să stăpânim pasiunile, şi să ţinem în supunere omul întreg. El a făgăduit să ne dea putere, dacă ne angajăm în această lucrare. 31:52 Păcatul lui Adam şi al Evei a pricinuit o teribilă despărţire între Dumnezeu şi om. Şi Hristos păşeşte între Dumnezeu şi om şi zice omului: "Tu mai poţi veni la Tatăl; există întocmit un plan prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omul, şi omul cu Dumnezeu; tu te poţi apropia de Domnul, printr-un Mijlocitor". Şi acum El stă şi mijloceşte pentru tine. El este Marele Preot, care pledează în favoarea ta; şi tu trebuie să vii şi să prezinţi cazul tău Tatălui, prin Isus Hristos. În felul acesta, poţi avea acces la Dumnezeu; şi, cu toate că păcătuieşti, cazul tău nu este fără speranţă. "Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit." (1 Ioan 2,1) 31:53 Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că avem un Mântuitor. Şi nu există nici o cale prin care să putem fi înălţaţi, decât prin Hristos. Atunci să nu creadă nimeni că este o mare umilinţă din partea lui să-L accepte pe Hristos; pentru că atunci când facem acest pas noi ne ţinem de funia de aur care-l uneşte pe omul mărginit cu Dumnezeul cel nemărginit; noi facem primul pas spre adevărata înălţare, ca să fim potriviţi pentru societatea îngerilor cereşti, curaţi, din Împărăţia slavei. 31:54 Nu fiţi descurajaţi; nu fiţi fricoşi. Deşi poate că eşti asaltat de vrăjmaşul cel viclean, totuşi, dacă ai în faţa ta temerea de Dumnezeu, îngeri care excelează în putere vor fi trimişi în ajutorul tău şi tu poţi fi mai mult decât un egal pentru puterile întunericului. Isus trăieşte. El a murit pentru a deschide o cale de scăpare pentru neamul omenesc căzut, şi 31:55 astăzi El trăieşte spre a mijloci pentru noi, ca noi să putem fi înălţaţi la dreapta Lui. Nădăjduieşte în Dumnezeu. Lumea merge pe calea cea largă; şi tu, în timp ce mergi pe calea cea îngustă şi ai de luptat împotriva căpeteniilor şi stăpânitorilor întunericului, şi de întâmpinat împotrivirea vrăjmaşilor, adu-ţi aminte că au fost luate măsuri pentru tine. Se află ajutor la cineva care este puternic şi prin El tu poţi birui. 31:56 "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă" zice Domnul, "şi Eu vă voi primi şi voi veţi fi fii şi fiice ale Domnului Atotputernic". Ce făgăduinţă este aceasta! Aceasta este o garanţie solemnă că puteţi deveni membri ai familiei regale, moştenitori ai Împărăţiei cerurilor. Dacă o persoană este onorată, sau ajunge în legătură cu unul dintre monarhii de pe pământ, cât de repede este dusă ştirea de presa zilnică şi cum mai trezeşte invidia celor care se cred mai puţin favorizaţi! Dar iată aici Unul care este Rege peste toţi, Monarhul universului, Creatorul oricărui lucru bun; şi El ne spune: "Eu vreau să vă fac fii şi fiice ale Mele; vreau să vă unesc cu Mine; voi veţi deveni membri ai familiei regale şi copii ai Regelui ceresc." 31:57 Pavel spune: "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Dumnezeu." (2 Corinteni 7,1). De ce să nu facem aceasta, când avem o astfel de perspectivă, privilegiul de a deveni copii ai Celui Prea Înalt, privilegiul de a-L numi pe Dumnezeul cerurilor Tată al nostru? Nu este aceasta de ajuns? Şi voi numiţi aceasta ca lipsindu-vă de tot ce merită să ai? Este aceasta o renunţare la tot ce merită să posezi? Daţi-mi voie ca eu să fiu unită cu Dumnezeu şi cu îngerii cei sfinţi, pentru că aceasta este suprema mea ambiţie. Voi puteţi avea toate averile acestei lumi, dar eu trebuie să-L am pe Isus; eu trebuie să am un drept la moştenirea nemuritoare, la bogăţia veşnică. Daţi-mi voie să mă bucur de frumuseţile Împărăţiei lui Dumnezeu. Daţi-mi voie să mă delectez cu tablourile pe care le-au colorat mâinile Sale. Eu mă pot 31:58 bucura de ele. Şi voi vă puteţi bucura de ele. Noi n-avem voie să ne închinăm la ele, dar prin ele putem fi îndreptaţi spre El şi să contemplăm slava Lui, care a făcut toate acestea pentru delectarea noastră. 31:59 Şi iarăşi zic: Aveţi curaj. Încredeţi-vă în Domnul. Nu lăsaţi ca vrăjmaşul să vă răpească făgăduinţele. Dacă v-aţi despărţit de lume, Dumnezeu a spus că va fi Tatăl vostru, iar voi veţi fi fii şi fiice ale Lui. Nu este aceasta îndeajuns? Ce altă perspectivă vă mai poate fi prezentată? Există un mare obiectiv în a fi un fluture şi a nu avea nici o bază sau ţintă în viaţă? O, lăsaţi-mă să stau pe platforma adevărului etern. Daţi-mi valoare nemuritoare. Lăsaţi-mă să mă prind de lanţul de aur, care este lăsat din cer spre pământ, şi fie ca el să mă tragă sus la Dumnezeu şi la slavă. Aceasta-i ambiţia mea; această-i ţinta mea. Dacă alţii n-au o ţintă mai înaltă decât îmbrăcămintea, dacă se pot delecta cu arătarea exterioară şi îşi pot mulţumi sufletele cu funde şi panglici şi cu lucruri fantastice, lăsaţi-i să se bucure de ele. Dar pe mine lăsaţi-mă să am o podoabă lăuntrică. Să fiu îmbrăcată cu acel duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Şi eu vi-l recomand, domnişoarelor şi domnilor, pentru că el este mai preţios înaintea lui Dumnezeu decât aurul din Ofir. Acesta este ceea ce-l face pe om mai preţios decât aurul cel fin, mai preţios decât lingoul de aur din Ofir. Surorile mele şi voi, tineri, acesta vă va face mai de preţ înaintea cerului decât aurul fin, da, decât lingoul de aur din Ofir. Vă recomand pe Isus, binecuvântatul meu Mântuitor. Eu Îl ador; Îl proslăvesc. O, dacă aş avea o limbă nemuritoare, dacă L-aş putea lăuda aşa cum doresc! Dacă aş putea să stau în faţa întregului univers şi să laud farmecul Lui fără egal! 31:60 Şi în timp ce eu Îl ador şi-L proslăvesc, doresc ca voi să-L proslăviţi împreună cu mine. Lăudaţi-L pe Domnul chiar când cădeţi în întuneric. Lăudaţi-L chiar şi în ispitire. "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul", zice apostolul, "Iarăşi zic: Bucuraţi-vă" (Filipeni 4,4) Va aduce aceasta întristare şi întuneric în familiile voastre? 31:61 Desigur că nu; va aduce o rază de soare. Veţi aduna astfel raze din lumina veşnică de la tronul slavei şi le veţi răspândi în jurul vostru. Daţi-mi voie să vă îndemn să vă angajaţi în această lucrare, să răspândiţi această lumină şi viaţă în jurul vostru, nu numai pe calea voastră, ci şi pe calea celor cu care vă asociaţi. Fie ca ţinta voastră să fie aceea de a-i face mai buni pe cei din jurul vostru, să-i ridicaţi, să-i îndreptaţi spre ceruri şi slavă, şi să-i faceţi să caute, mai presus de lucrurile pământeşti, bogăţia cea veşnică, moştenirea nemuritoare, bogăţiile care sunt nepieritoare. 31:62 Un vis impresionant 31:63 În timp ce mă găseam în Battle Creek, în august 1868, am visat că eram cu o mare grupă de oameni. O parte din această adunare era gata pregătită pentru călătorie. Noi aveam o căruţă cu încărcătură grea. În timp ce călătoream, drumul părea că urcă. Pe una din părţile acestui drum, era o prăpastie adâncă; de cealaltă parte, era un zid alb, înalt şi neted, ca finisajul întărit pe pereţii camerelor sclivisite. 31:64 Pe măsură ce călătoream, drumul devenea mai îngust şi mai râpos. În unele locuri, el părea atât de îngust, încât am tras concluzia că nu puteam călători mai departe cu căruţele încărcate. Am deshămat caii de la căruţe, am luat o parte din bagaje, le-am pus pe cai şi am călătorit mai departe călare. 31:65 Pe când călătoream, cărarea continua să se îngusteze. Eram obligaţi să ne strângem aproape de zid, spre a ne apăra de cădere de pe drumul îngust în prăpastia stâncoasă. În timp ce făceam acest lucru, bagajul de pe cai se presa de perete şi făcea ca noi să ne înclinăm spre prăpastie. Ne temeam să nu cădem şi să fim făcuţi bucăţi de stânci. Atunci am desfăcut bagajul de pe cai şi el a căzut în prăpastie. Am continuat să călătorim călare, temându-ne teribil, când am ajuns la 31:66 cele mai înguste locuri din drum, să nu ne pierdem echilibrul şi să cădem. În astfel de momente, se părea că o mână a luat frâul şi ne-a condus peste drumul cel periculos. 31:67 Pe măsură ce drumul devenea tot mai îngust, am hotărât că nu mai puteam merge, în siguranţă, călare, am lăsat caii şi am mers pe jos, pe un singur rând, unul mergând pe urmele celuilalt. În acest loc, de pe vârful peretelui alb şi curat au fost lăsate în jos funii mici; acestea au fost grabnic apucate spre a ne ajuta să ne păstrăm echilibrul pe cale. În timp ce călătoream, funiile se mişcau, mergând alături de noi. În cele din urmă calea a devenit atât de îngustă, încât am tras concluzia că putem călători mai în siguranţă fără ghete, aşa că le-am scos din picioare şi am mers o oarecare distanţă fără ele. Curând s-a hotărât că puteam călători mai în siguranţă fără ciorapi; aceştia au fost scoşi şi am călătorit mai departe cu picioarele goale. 31:68 Apoi, ne-am gândit la cei care nu erau obişnuiţi cu lipsuri şi greutăţi. Unde erau aceştia acum? Ei nu erau în grupă. La fiecare schimbare, unii au rămas în urmă şi au continuat drumul numai cei care erau obişnuiţi să îndure greutăţi. Lipsurile drumului i-au făcut pe aceştia şi mai dornici să stăruie spre sfârşit. 31:69 Pericolul ca noi să cădem de pe cale a crescut. Ne-am strâns aproape de zidul alb, totuşi nu ne puteam pune picioarele din plin pe cale, pentru că aceasta era prea îngustă. Apoi, ne-am atârnat cu aproape întreaga noastră greutate de funii, exclamând: "Suntem ţinuţi de sus! Suntem ţinuţi de sus!" Aceleaşi cuvinte au fost rostite de toată grupa de pe calea cea îngustă. Când am auzit sunetele de orgie şi de veselie care păreau că vin din abisul de jos, ne-am înfiorat. Am auzit înjurături murdare, glume proaste, cântece vulgare, josnice. Am auzit cântec de război şi cântec de dans. Am auzit muzică instrumentală şi râsete puternice, amestecate cu blestem şi strigăt de groază şi jale amară, şi eram mai îngrijoraţi 31:70 ca niciodată să ne menţinem pe calea cea îngustă şi grea. Mare parte din timp, am fost siliţi să atârnăm toată greutatea noastră de funii care creşteau în grosime, pe măsură ce progresam. 31:71 Am observat că peretele cel alb şi frumos era pătat de sânge. Aceasta a dat naştere regretului nostru că peretele era astfel. Totuşi, acest simţământ a durat numai câteva momente, când m-am gândit că totul era cum trebuia să fie. 31:72 Cei care veneau în urmă aveau să ştie că pe calea îngustă şi grea au trecut alţii înaintea lor, şi vor trage concluzia că, dacă alţii au fost în stare să urmeze pe această cale, şi ei pot face acelaşi lucru. Şi când sângele va presa în picioarele lor dureroase, ei nu vor fi istoviţi de descurajare; ci, văzând sângele pe perete, vor şti că şi alţii au îndurat aceeaşi durere. 31:73 În cele din urmă, am ajuns la o prăpastie largă, unde poteca noastră s-a terminat. Nu mai exista nimic care să ne conducă picioarele, nimic pe care să ne sprijinim. Tot sprijinul nostru trebuia să fie în funii, ale căror dimensiuni au crescut până ce ele au ajuns tot aşa de mari ca şi corpurile noastre. Aici am fost lăsaţi un timp în încurcătură şi adâncă întristare. Ne întrebam în şoapte teribile: "De ce este ataşată funia?" Soţul meu era chiar în faţa mea. De pe fruntea lui cădeau mari picături de sudoare, venele de la gât şi tâmple erau de două ori mai mari decât normalul şi gemete chinuitoare, înăbuşite, ieşeau de pe buzele lui. Sudoarea picura de pe faţa mea şi m-a apucat un astfel de chin cum n-am mai simţit niciodată mai înainte. În sufletul nostru, se dădea o luptă teribilă: dacă aici nu vom reuşi toate greutăţile călătoriei noastre au fost trăite degeaba. 31:74 În faţa noastră, de cealaltă parte, era un câmp frumos, cu iarbă verde, înaltă cam de cincisprezece centimetri. N-am putut vedea soarele; dar asupra acestui câmp se odihneau raze blânde de lumină, care se asemănau cu aurul şi argintul cel fin. Nimic din ceea ce am văzut pe pământ nu se putea compara cu frumuseţea şi slava acestui câmp. Dar vom reuşi să ajungem acolo? era neliniştita întrebare. Dacă se rupea funia, noi trebuia să pierim. Din nou au fost exprimate în şoapte 31:75 chinuite cuvintele: "Ce ţine funia?" Pentru un moment, am ezitat să îndrăznim. Apoi am exclamat: "Singura noastră speranţă este să ne încredem în funie. De ea am depins pe tot drumul cel greu. Ea nu ne va părăsi acum."Noi ezitam încă şi eram profund întristaţi. Apoi, au fost rostite cuvintele: "Dumnezeu ţine funia. Nu e nevoie să ne temem". Aceste cuvinte au fost repetate de cei din urma noastră, însoţite de: "El nu ne va părăsi acum. Până aici, El ne-a adus în siguranţă." 31:76 Soţul meu şi-a dat drumul peste înfiorătorul abis spre câmpul cel frumos de dincolo. Eu am urmat imediat. Şi, ah, ce simţământ de uşurare şi de recunoştinţă am simţit faţă de Dumnezeu! Am auzit ridicându-se glasuri triumfătoare, de laudă pentru Dumnezeu. Eu eram fericită, foarte fericită. 31:77 M-am trezit şi am aflat că, din îngrijorarea pe care am experimentat-o mergând pe calea cea grea, fiecare nerv din trupul meu părea a fi într-un tremurat. Visul acesta nu are nevoie de comentarii. El a făcut o astfel de impresie asupra minţii mele, încât probabil că fiecare punct din el va fi viu înaintea mea, atâta timp cât memoria mea va continua să existe. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: