30:28 Iubită soră, suntem hotărâţi să fim nepărtinitori, iar faptele şi cuvintele noastre să nu fie cu nici un chip influenţate de zvonuri. Noi n-avem favoriţi. Fie ca Domnul să ne dea înţelepciune cerească, ca să putem trata problema corect şi fără părtinire, şi astfel să avem gândul Duhului Său. Nu dorim ca lucrările noastre să fie făcute din egoism. Nu dorim impresii personale. Dacă credem că nu suntem apreciaţi în mod special, sau dacă vedem ori ne imaginăm că vedem lipsă de atenţie pozitivă, dorim spiritul iertător al Stăpânului nostru. Oamenii care au mărturisit a fi urmaşii Lui nu L-au primit, pentru că faţa Lui era îndreptată hotărât spre Ierusalim, şi El n-a dat o indicaţie specială că avea să rămână cu ei. Ei n-au deschis uşa pentru Oaspetele ceresc, şi n-au stăruit de El să rămână la ei, deşi au văzut că era obosit datorită călătoriei şi că noaptea se apropia. Ei n-au dat nici un semn că Îl doreau într-adevăr pe Isus. Ucenicii ştiau că Isus avea de gând să rămână acolo, în acea noapte, şi au simţit atât de tăioasă lipsa de consideraţie dată Domnului lor, încât s-au supărat şi L-au rugat pe Isus să le arate o indignare cum li se cuvenea şi să ceară foc din cer care să-i mistuie pe cei care şi-au bătut joc de El în felul acesta. Dar El a mustrat indignarea şi zelul lor pentru onoarea Lui şi le-a spus că n-a venit să judece, ci să arate îndurare.