3:45 Când oaia pierdută a fost găsită, ea a fost adusă acasă cu bucurie, urmată de o bucurie şi mai mare. Aceasta ilustrează lucrarea plină de bucurie a muncii pentru cei rătăciţi. Comunitatea care se angajează cu succes în această lucrare este o comunitate fericită. Acel bărbat sau acea femeie al cărei suflet este atras de împreuna simţire şi iubire pentru cei greşiţi, şi care lucrează să-i aducă în staulul Marelui Păstor, este angajat într-o lucrare binecuvântată. Şi, ah, ce mare încântare sufletească este aceea că, atunci când un păcătos este astfel recâştigat, în ceruri este mai mare bucurie decât pentru cele nouăzeci şi nouă de persoane neprihănite! Sufletele egoiste, exclusiviste şi exigente, care par a se teme să-i ajute pe cei greşiţi, ca şi când făcând astfel s-ar pângări, nu gustă din plăcerile acestei lucrări misionare; ei nu simt acea fericire care umple cerul de bucurie în legătură cu salvarea unuia care s-a rătăcit. Ei sunt închişi în vederi şi simţăminte strâmte, şi ajung tot atât de uscaţi şi fără rod ca şi muntele Gilbou, pe care nu există nici rouă, nici ploaie. Îndepărtaţi un bărbat puternic de la muncă şi el ajunge slab. Acea biserică sau acele persoane care nu poartă poveri pentru alţii, care se închid în ei înşişi, în curând vor suferi de slăbiciune spirituală. Munca este cea care-l păstrează puternic pe bărbatul cel tare. Iar lucrarea spirituală, munca grea şi purtarea de poveri, sunt ceea ce va da putere bisericii lui Hristos.