3:28 Deja timpul pentru întâlnire aproape că trecuse. Ne-am grăbit vreo doi kilometri şi jumătate spre adunarea care aştepta. Cititorul poate să judece dacă scena acelei dimineţi era bine pregătită spre a ne ajuta să ne adunăm cugetul şi forţa, necesare pentru a sta înaintea poporului. Dar cine se gândeşte la aceasta? Unii pot, şi dau pe faţă puţină milă, în timp ce cei impulsivi şi nepăsători vor veni cu poverile şi încercările lor, în general, chiar înainte de a vorbi sau când suntem cu totul extenuaţi din cauza vorbirii. Totuşi, soţul meu şi-a adunat toate puterile şi, la cerere, a vorbit degajat despre Lege şi Evanghelie. Eu primisem o invitaţie să vorbesc după-amiază în noua casă de rugăciune, de curând construită şi consacrată de metodişti. Această clădire spaţioasă era aglomerată şi mulţi au fost nevoiţi să stea în picioare. Am vorbit degajată cam o oră şi jumătate despre prima şi a doua mare poruncă repetată de Domnul nostru, şi am fost surprinsă să aflu că erau aceleaşi despre care vorbise şi pastorul metodist înainte de masă. Ei şi poporul lui au fost prezenţi spre a asculta ce aveam eu de spus.