3:24 prudenţa şi nu avea stăpânire deplină asupra cuvintelor şi acţiunilor ei, a intrat împreună cu soţul ei şi a dat pe faţă simţăminte de mare nelinişte şi agitaţie. A început să vorbească şi să plângă. A murmurat puţin, a mărturisit puţin şi s-a îndreptăţit din plin. Ea avea o părere greşită despre multe lucruri pe care i le-am spus. Mândria ei a fost atinsă când i-am dat pe faţă greşelile în mod public. Aceasta era în mod vădit dificultatea principală. Dar de ce să se simtă în felul acesta? Fraţii şi surorile ştiau că aceste lucruri erau adevărate, iar eu nu-i informasem despre nimic nou. Şi nu mă îndoiesc că cele spuse erau ceva nou pentru sora respectivă. Ea nu se cunoştea pe sine, şi nu putea să-şi judece corect propriile cuvinte şi fapte. Aceasta estez într-o oarecare măsură, valabil aproape pentru toţi, de aici nevoia de reproşuri corecte în biserică şi cultivarea de către toţi membrii ei a iubirii pentru mărturie sinceră.