English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.2

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Mărturii pentru comunitate vol.2, 3


3:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul 15 Introducere - 1

3:2 Este puţin probabil că fraţii mei şi surorile mele se vor aştepta ca acest număr al Mărturiilor să apară atât de curând. Dar am avut la îndemână multe din mărturiile mele personale, unele dintre ele fiind redate în paginile care urmează. Şi nu cunosc o cale mai bună să prezint punctul meu de vedere despre pericolele şi erorile generale, şi datoria tuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui, decât aceea de a da aceste mărturii. Poate că nu există o cale mai directă şi mai convingătoare de a prezenta ceea ce mi-a arătat mie Domnul.

3:3 A fost important ca numărul 14 să ajungă la voi cu câteva zile mai înainte de Conferinţa Generală. De aceea, acest număr a fost pregătit pentru tipar înainte, ca să pot găsi timp pentru a elabora un material important pentru ea. De fapt, pentru acest material, n-a existat loc în numărul 14. De aceea, având la îndemână material suficient pentru numărul 15, vi-l prezint cu rugămintea să-l însoţească binecuvântarea lui Dumnezeu spre binele iubitului Său popor.

3:4 Schiţă de experienţă

3:5 De la 7 februarie 1868 la 20 mai 1868

3:6 După ce am ajuns acasă, nu am mai simţit influenţa inspiratoare a călătoriei şi a lucrării, dar am simţit oboseala muncii din călătoria noastră din răsărit. Mulţi m-au îndemnat, prin scrisori, să scriu ceea ce le-am relatat lor despre ceea ce mi-a arătat Domnul cu privire la ei. Şi au fost mulţi cărora nu le-am vorbit, deşi cazurile lor erau tot aşa de importante şi urgente. Dar, în starea mea de oboseală, sarcina de a scrie atât de mult părea să fie mai mult decât puteam eu să îndur. M-a cuprins un simţământ de descurajare şi am căzut într-o stare de slăbiciune, rămânând aşa câteva zile, adesea leşinând. În această stare trupească, am pus la îndoială sarcina mea de a scrie atât de mult, la atâtea persoane, unele dintre ele foarte nevrednice. Mi s-a părut că pe undeva era o greşeală în această problemă.

3:7 În seara zilei de 5 februarie, fratele Andrews le-a vorbit persoanelor din casa noastră de rugăciune. Dar cea mai mare parte din acea seară, eram într-o stare de leşin, fără respiraţie, sprijinită de soţul meu. Când fratele Andrews s-a întors de la adunare, fraţii au avut un timp de rugăciune pentru mine, şi m-am bucurat de-o oarecare uşurare. În acea noapte, am dormit bine, şi dimineaţa, deşi slăbită, m-am simţit minunat de uşurată şi încurajată. Visasem că o persoană mi-a adus o pânză de material alb şi mi-a spus să o croiesc ca îmbrăcăminte pentru persoane de toate mărimile şi de toate caracterele şi pentru toate împrejurările de viaţă. Mi s-a spus să le croiesc şi să le atârn pe toate, să fie gata pentru când vor fi cerute. Am avut impresia că mulţi dintre cei pentru care mi s-a cerut să croiesc îmbrăcăminte erau nevrednici. Am întrebat dacă aceasta era ultima piesă de material pe care trebuia s-o croiesc, şi mi s-a spus că nu era; că, de îndată ce-l terminam pe acela mai

3:8 erau şi altele de care trebuia să mă ocup. Mă simţeam descurajată de cantitatea de lucru din faţa mea, şi am spus că am fost angajată să croiesc haine pentru alţii, timp de peste douăzeci de ani, şi lucrările mele n-au fost preţuite şi nici n-am văzut că lucrarea mea făcuse mult bine. Persoanei care mi-a adus materialul, i-am vorbit mai ales despre o femeie pentru care mi-a spus să croiesc o haină. Am arătat că ea nu avea să preţuiască îmbrăcămintea şi că avea să fie o pierdere de timp şi de material spre a i-o dărui. Ea era foarte săracă, inferioară ca inteligenţă şi dezordonată în obiceiurile ei, aşa că în curând o va murdări.

3:9 Persoana a răspuns: "Croieşte hainele. Aceasta-i sarcina ta. Pierderea nu este a ta, ci a mea. Dumnezeu nu vede cum vede omul. El plănuieşte lucrarea care urmează să fie făcută de El, şi tu nu poţi şti care va prospera: aceasta sau aceea. Se va constata că multe astfel de suflete sărace vor intra în Împărăţie, în timp ce alţii, care sunt favorizaţi cu toate binecuvântările vieţii, care dispun de intelect bun şi de mediu plăcut, care le acordă toate avantajele de dezvoltare, vor fi lăsaţi pe dinafară. Se va vedea că aceste suflete sărace au trăit în totul după slaba lumină pe care au avut-o şi au progresat prin mijloacele limitate, de care au dispus, şi au trăit mult mai acceptabil decât unii dintre cei care s-au bucurat de toată lumina şi de bogate mijloace de progres."

3:10 Apoi, am prezentat mâinile mele, cu pielea îngroşată datorită îndelungatei folosiri a foarfecii, şi am spus că nu puteam decât să mă îngrozesc la gândul că mă voi îndeletnici cu acest fel de muncă. Persoana a repetat din nou:

3:11 "Croieşte haine. Eliberarea ta încă n-a sosit."

3:12 Cu simţăminte de mare oboseală, m-am ridicat să mă apuc de lucru. Înaintea mea se aflau nişte foarfece noi, lustruite, pe care am început să le folosesc. De îndată, simţămintele mele de oboseală şi descurajare m-au părăsit; foarfecele păreau să taie cu puţin efort din partea mea,

3:13 şi am croit îmbrăcăminte după îmbrăcăminte, cu uşurinţă relativă.

3:14 Cu încurajarea pe care mi-a dat-o acest vis, m-am hotărât imediat să-l însoţesc pe soţul meu şi pe fratele Andrews în comitatele Gratiot, Saginaw şi Tuscola, şi să mă încred în Domnul, ca să-mi dea puterea de a lucra. Astfel, la 7 februarie, am părăsit căminul şi am călătorit cincizeci şi cinci de mile (88,5 km, n.n.) până la întâlnirea noastră de la Alma. Aici am lucrat, ca de obicei, cu un reconfortant grad de libertate şi tărie. Prietenii din comitatul Gratiot păreau interesaţi să asculte, dar mulţi dintre ei sunt mult în urmă cu reforma sanitară şi lucrarea de pregătire în general. La aceşti oameni, se pare că există o lipsă de ordine şi eficienţă, necesare pentru prosperitatea în lucrare şi în spiritul soliei. Totuşi, trei săptămâni mai târziu, fratele Andrews i-a vizitat şi s-a bucurat un timp împreună cu ei. Nu voi trece cu vederea un motiv de încurajare pentru mine, că o foarte usturătoare mărturie, pe care o scrisesem unei familii, a fost primită cu folos pentru persoanele cărora le-a fost adresată. Mai avem încă un interes profund faţă de acea familie şi dorim mult ca ea să se poată bucura de prosperitate în Domnul, şi, cu toate că simţim o oarecare descurajare cât priveşte interesul în comitatul Gratiot, vom fi nerăbdători să-i ajutăm pe fraţi când vor simţi nevoia să fie ajutaţi.

3:15 La adunarea de la Alma, au fost de faţă fraţi din St. Charles şi Tittabawassee, din comitatul Saginaw, care ne-au îndemnat să-i vizităm. Noi nu plănuiserăm să intrăm, de data aceasta, în acest comitat, ci să vizităm districtul Tuscola, dacă era deschisă calea. Neavând nici o ştire de la Tuscola, am hotărât să vizităm Tittabawassee, şi între timp să scriem celor din districtul Tuscola şi să-i întrebăm dacă eram doriţi acolo. La Tittabwassee, am fost plăcut surprinşi să aflăm o mare casă de rugăciune, de curând clădită de membrii noştri, plină cu păzitori ai Sabatului. Fraţii păreau să fie gata pentru mărturia noastră, şi ne-am bucurat de libertate. În acest loc, fusese făcută o lucrare bună şi mare, prin strădania credincioasă

3:16 a fratelui A. A urmat multă opoziţie amară şi persecuţie, dar aceasta părea că dispare la cei care veneau să asculte, şi lucrarea noastră părea să facă o bună impresie asupra tuturor. În această parte, am participat la unsprezece adunări într-o săptămână, am vorbit de mai multe ori, timp de o oră până la două ore, şi am luat parte la alte adunări. La o adunare, s-a făcut efortul spre a-i convinge pe unii care păzeau Sabatul să avanseze şi să-şi ia crucea. Îndatorirea celor mai mulţi dintre aceştia era botezul. În ultima mea viziune, am văzut locuri în care avea să fie predicat adevărul şi să fie scoase la lumină biserici pe care trebuia să le vizităm. Acesta era unul dintre acele locuri. Eu simţeam un interes deosebit pentru aceşti oameni. În faţa mea, au apărut cazurile unora din comunitate şi asupra mea a venit un duh de lucrare pentru ei, pe care nu l-am putut respinge. Am lucrat pentru ei timp de trei ceasuri, cea mai mare parte din timp apelând la ei cu simţăminte de cea mai adâncă grijă şi afecţiune. Cu acea ocazie, toţi şi-au luat crucea, au venit în faţă pentru rugăciuni şi au vorbit aproape toţi. A doua zi, au fost botezaţi cincisprezece.

3:17 Nimeni nu-i poate vizita pe aceşti oameni, fără să fie impresionat de valoarea lucrării credincioase a fratelui A. pentru această cauză. Lucrarea lui trebuie să pătrundă în locuri în care adevărul n-a fost vestit, şi sper că ai noştri vor înceta eforturile de a-l sustrage de la această lucrare specifică. În spiritul umilinţei, el poate merge înainte, sprijinindu-se pe braţul Domnului, ca să salveze multe suflete din puterile întunericului. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să-l însoţească mereu.

3:18 Când seria de adunări din acest loc era aproape de încheiere, a venit fratele Spooner din Tuscola, şi ne-a invitat să vizităm acel district. Prin el am trimis programul, luni, când s-a întors, şi noi am mers joi, după botez. Adunările noastre în Sabat, le-am ţinut la Vassar, iar în ziua întâi, în clădirea şcolii uniunii. Acesta era un loc gratuit, în care se putea vorbi, şi am văzut roade bune ale lucrării noastre. În după-amiaza zilei întâi, cam treizeci de apostaziaţi şi copii, care nu făcuseră nici o mărturisire, au venit

3:19 în faţă. Aceasta a fost o adunare foarte interesantă şi folositoare. Unii s-au retras din cauză, şi pentru ei am simţit că trebuie să lucrăm în mod special. Dar timpul a fost scurt şi mi s-a părut că aveam să lăsăm neterminată lucrarea.

3:20 Întâlnirile noastre pentru St. Charles şi Alma se apropiaseră şi, pentru a le face faţă, trebuia să încheiem luni lucrarea noastră din Vassar.

3:21 În acea noapte, ceea ce văzusem în viziune, cu privire la anumite persoane din districtul Tuscola, mi-a revenit într-un vis şi am fost şi mai impresionată că lucrarea mea pentru acei oameni nu era făcută. Cu toate acestea, nu am văzut nici o altă cale decât aceea de a merge la întâlnirile noastre. În ziua de marţi, am călătorit treizeci şi două de mile (51,5 km) până la St. Charles şi ne-am oprit peste noapte la fratele Griggs. Aici, am scris cincisprezece pagini de mărturii şi am participat la adunarea de seară. Miercuri dimineaţa, ne-am hotărât să ne întoarcem la Tuscola, dacă fratele Andrews va încheia întâlnirea de la Alma. Cu aceasta, el a fost de acord. În acea dimineaţă, am mai scris încă cincisprezece pagini, am luat parte la adunare, unde am vorbit o oră, şi am călătorit treizeci şi trei de mile împreună cu fratele şi sora Griggs, până la fratele Spoones din Tuscola. Joi dimineaţa, am mers la Watrousville, la o distanţă de şaisprezece mile. Am scris şaisprezece pagini şi am luat parte la adunarea de seară, în cadrul căreia am dat o mărturie foarte pătrunzătoare unuia dintre cei prezenţi. În dimineaţa următoare, am scris douăsprezece pagini înainte de micul dejun şi ne-am întors la Tuscola, unde am mai scris opt pagini.

3:22 În Sabat, înainte de masă, a vorbit soţul meu şi apoi am vorbit eu timp de două ore. Adunarea a fost pentru câteva momente închisă, am mâncat puţin, şi din nou am vorbit timp de o oră într-o adunare socială, prezentând mărturii directe pentru unii dintre cei prezenţi. Mărturiile acestea au fost primite, în general, cu simţăminte de smerenie şi recunoştinţă. Totuşi, nu pot spune că toate au fost primite astfel.

3:23 În dimineaţa următoare, când ne pregăteam să plecăm spre casa de rugăciune, spre a ne angaja în grelele lucrări ale zilei, o soră, pentru care am avut o mărturie că îi lipseau discreţia şi

3:24 prudenţa şi nu avea stăpânire deplină asupra cuvintelor şi acţiunilor ei, a intrat împreună cu soţul ei şi a dat pe faţă simţăminte de mare nelinişte şi agitaţie. A început să vorbească şi să plângă. A murmurat puţin, a mărturisit puţin şi s-a îndreptăţit din plin. Ea avea o părere greşită despre multe lucruri pe care i le-am spus. Mândria ei a fost atinsă când i-am dat pe faţă greşelile în mod public. Aceasta era în mod vădit dificultatea principală. Dar de ce să se simtă în felul acesta? Fraţii şi surorile ştiau că aceste lucruri erau adevărate, iar eu nu-i informasem despre nimic nou. Şi nu mă îndoiesc că cele spuse erau ceva nou pentru sora respectivă. Ea nu se cunoştea pe sine, şi nu putea să-şi judece corect propriile cuvinte şi fapte. Aceasta estez într-o oarecare măsură, valabil aproape pentru toţi, de aici nevoia de reproşuri corecte în biserică şi cultivarea de către toţi membrii ei a iubirii pentru mărturie sinceră.

3:25 Soţul ei părea nemulţumit, deoarece am adus greşelile soţiei în faţa comunităţii, şi a spus că, dacă eu aş fi urmat instrucţiunile Domnului nostru din Matei 18,15-17, el nu s-ar fi simţit vătămat: "Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş."

3:26 Soţul meu i-a spus atunci că trebuie să înţeleagă că aceste cuvinte ale Domnului se refereau la cazuri de greşeli personale, şi nu puteau fi aplicate în cazul acestei surori. Ea nu greşise faţă de sora White. Dar ceea ce a fost mustrat în public au fost greşeli publice, care ameninţau cauza şi prosperitatea bisericii. Iată, a spus soţul meu, un text aplicabil cazului: 1 Tim. 5,20: "Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică."

3:27 Fratele şi-a recunoscut eroarea, ca un creştin, şi părea împăcat cu această situaţie. Era evident că, de când cu adunarea din Sabat după-amiază, ei au primit multe observaţii cu privire la unele probleme mult exagerate şi rele. De aceea s-a propus să fie citită mărturia scrisă. Când aceasta s-a făcut, sora care era mustrată a întrebat: "Aceasta este ceea ce aţi spus dvs. ieri?" Eu am răspuns că da. Ea părea mirată şi cu totul împăcată cu mărturia scrisă. I-am predat-o, fără să păstrez vreun exemplar. Aici am greşit. Dar am avut o consideraţie atât de afectuoasă faţă de ea şi soţul ei, şi astfel de dorinţe şi speranţe arzătoare pentru prosperitatea lor, încât, în acest caz, am încălcat un obicei stabilit.

3:28 Deja timpul pentru întâlnire aproape că trecuse. Ne-am grăbit vreo doi kilometri şi jumătate spre adunarea care aştepta. Cititorul poate să judece dacă scena acelei dimineţi era bine pregătită spre a ne ajuta să ne adunăm cugetul şi forţa, necesare pentru a sta înaintea poporului. Dar cine se gândeşte la aceasta? Unii pot, şi dau pe faţă puţină milă, în timp ce cei impulsivi şi nepăsători vor veni cu poverile şi încercările lor, în general, chiar înainte de a vorbi sau când suntem cu totul extenuaţi din cauza vorbirii. Totuşi, soţul meu şi-a adunat toate puterile şi, la cerere, a vorbit degajat despre Lege şi Evanghelie. Eu primisem o invitaţie să vorbesc după-amiază în noua casă de rugăciune, de curând construită şi consacrată de metodişti. Această clădire spaţioasă era aglomerată şi mulţi au fost nevoiţi să stea în picioare. Am vorbit degajată cam o oră şi jumătate despre prima şi a doua mare poruncă repetată de Domnul nostru, şi am fost surprinsă să aflu că erau aceleaşi despre care vorbise şi pastorul metodist înainte de masă. Ei şi poporul lui au fost prezenţi spre a asculta ce aveam eu de spus.

3:29 Seara, am avut o importantă întrevedere, la fratele Spooner, cu fraţii Miller, Hatch şi Haskell, şi cu surorile Sturges, Bliss, Harrison şi Malin. Acum am simţit

3:30 că, deocamdată, lucrarea noastră a fost făcută în districtul Tuscola. Noi am devenit foarte preocupaţi de aceşti oameni scumpi, totuşi ne temeam că Satana va profita de sora la care m-am referit şi le va produce tulburare. Aveam o dorinţă serioasă ca ea să poată vedea problema în adevărata ei lumină. Calea pe care apucase îi distrusese influenţa în biserică şi în afara ei. Dar acum, dacă avea să primească mustrarea necesară, şi, cu umilinţă, să caute să se schimbe, biserica avea s-o cuprindă din nou în inima ei, iar membrii aveau să se gândească mai mult la creştinismul ei. Şi ceea ce este şi mai bine, este faptul că ea se putea bucura de zâmbetul aprobator al scumpului ei Răscumpărător. Va primi ea întru-totul mărturia? Aceasta era întrebarea mea îngrijorată. Mă temeam că n-o va primi şi că inimile fraţilor din acel district vor fi întristate din cauza ei.

3:31 După ce ne-am întors acasă, am trimis la această soră după un exemplar al mărturiei, şi, la 15 aprilie, am primit următoarele, datate Denmark, 11 aprilie 1868: "Soră White, al 23-lea ultimatum al dvs. vă este la îndemână. Regret, nu mă pot conforma cererii dumneavoastră."

3:32 Eu mai nutresc încă cele mai afectuoase simţăminte de stimă pentru această familie, şi voi fi fericită s-o ajut când pot. Este adevărat că un astfel de tratament din partea celor pentru care îmi dau viaţa aruncă o umbră de tristeţe asupra mea; dar calea mea a fost atât de clar marcată pentru mine, încât nu pot lăsa ca astfel de lucruri să mă sustragă de la calea datoriei. Când m-am întors de la oficiul poştal, cu nota de mai sus, simţind mai degrabă deprimare în spirit, am luat Biblia şi am deschis-o cu rugăciune, ca să pot găsi mângâiere şi sprijin în ea, şi privirea mea s-a oprit direct asupra următoarelor cuvinte ale profetului: "Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te, şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă, împotriva întregii ţări, împotriva

3:33 împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării. Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul" (Ieremia 1,17-19).

3:34 Din această călătorie ne-am întors acasă tocmai înainte de căderea unei ploi mari, care a îndepărtat zăpada. Această furtună a împiedicat adunarea din Sabatul următor, şi eu am început de îndată să pregătesc material pentru Mărturia numărul 14. De asemenea, am avut privilegiul să-l îngrijim pe iubitul nostru frate King, pe care l-am adus în căminul nostru cu o teribilă rană la cap şi faţă. L-am luat în casa noastră, ca să moară, pentru că nu puteam socoti să fie posibil ca cineva cu ţeasta atât de teribil de zdrobită să se mai facă bine. Dar, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, după o foarte potrivită folosire a apei, o dietă foarte simplă şi aerisirea zi şi noapte a camerei, până a trecut pericolul temperaturii, peste trei săptămâni acesta a fost în stare să se întoarcă acasă la el şi să participe la lucrările agricole. El n-a luat nici un medicament de la început până la sfârşit. Deşi a slăbit considerabil, datorită pierderii de sânge din rănile lui şi datorită dietei simple, totuşi, când a putut mânca mai consistent, s-a refăcut repede.

3:35 Cam pe vremea aceasta, am început să lucrăm pentru fraţii şi prietenii noştri din apropiere de Greenville. După cum este cazul în multe locuri, fraţii noştri au nevoie de ajutor. Acolo, erau unii care păzeau Sabatul, totuşi, ei nu aparţineau bisericii şi, de asemenea, erau unii care au renunţat la Sabat, care aveau nevoie de ajutor. Noi eram dispuşi să ajutăm aceste suflete sărmane, dar conduita din trecut şi poziţia actuală a membrilor conducători ai bisericii, în legătură cu aceste persoane, a făcut imposibil pentru noi să ne apropiem de ei. În lucrarea cu cei greşiţi, unii dintre fraţii noştri au fost prea severi, prea tăioşi în observaţii. Şi când unii erau hotărâţi să lepede sfatul lor şi să se despartă de ei, aceştia aveau să spună: "Ei, bine, dacă doresc să plece, lasă-i să plece." Atâta timp cât o astfel de lipsă de compasiune, îndelungă răbdare şi afecţiune, ca ale lui Isus,

3:36 erau manifestate de cei ce mărturiseau a fi urmaşii Lui, aceste suflete sărmane, greşite şi fără experienţă, lovite de Satana, era sigur că aveau să naufragieze în credinţă. Oricât de mari ar fi nedreptăţile şi păcatele celor greşiţi, fraţii noştri trebuie să înveţe să manifeste nu numai blândeţea Marelui Păstor, ci şi nemuritoarea Lui purtare de grijă şi iubire pentru sărmanele oi rătăcite. Pastorii noştri muncesc din greu şi ţin prelegeri săptămână de săptămână şi se bucură când câteva suflete îmbrăţişează adevărul; şi totuşi, fraţi cu o gândire pripită şi dură pot, în cinci minute, să-şi nimicească lucrarea, prin îngăduinţa simţămintelor care inspiră cuvinte de felul acesta: "Ei bine, dacă vor să ne părăsească, lasă-i să plece."

3:37 Am descoperit că nu puteam face nimic pentru oile risipite de lângă noi, până ce n-am îndreptat mai întâi relele din mulţi membri ai bisericii. Ei au lăsat aceste suflete să rătăcească. Nu simţeau nici o povară pentru ele. De fapt, se părea că s-au închis în ei înşişi şi mureau de o moarte spirituală, din lipsă de exerciţiu spiritual. Ei mai iubeau totuşi cauza generală şi erau gata să ajute la sprijinirea ei. Aveau să se îngrijească bine de slujitorii lui Dumnezeu. Dar exista o hotărâtă lipsă de îngrijire faţă de văduve, orfani şi cei slabi din turmă. În afara unui oarecare interes pentru cauză, în general, exista numai un mic interes, aparent pentru altcineva decât pentru familiile lor. Cu o religie atât de mărginită, ei mureau de o moarte spirituală.

3:38 Erau unii care păzeau Sabatul, luau parte la adunare şi plăteau pentru binefacerea sistematică, şi, cu toate acestea, erau afară din biserică. Şi este adevărat că nu erau potriviţi să aparţină nici unei biserici. Dar, în timp ce membrii din conducerea bisericii se aflau pe poziţie, aşa cum au făcut unii dintre ei, dându-le puţină sau nici o încurajare, era aproape imposibil pentru ei să se ridice în puterea lui Dumnezeu şi să facă mai bine. Când am început să lucrăm cu biserica şi să-i învăţăm că trebuia să aibă un duh de a lucra cu cei greşiţi, multe dintre cele ce văzusem în legătură cu cauza în acel loc mi-au apărut în faţă şi am scris mărturii aspre nu numai pentru cei care au greşit mult şi se aflau în afara bisericii, ci

3:39 şi pentru acei membri din biserică ce au greşit mult, prin faptul că n-au mers să caute oile pierdute. Şi niciodată n-am fost mai dezamăgită de felul în care au fost primite aceste mărturii. Când cei care greşiseră mult au fost mustraţi prin cele mai aspre mărturii citite în public, ei le-au primit şi au mărturisit plângând. Dar unii dintre cei din biserică, care susţineau fi prieteni credincioşi ai cauzei şi mărturiilor, puteau cu greu să creadă că era posibil ca ei să fi fost atât de greşiţi, precum îi declarau mărturiile că sunt. Când li s-a spus că nu le păsa decât de ei, că sunt închişi în ei înşişi şi în familii; că au greşit, neîngrijindu-se de alţii, că erau exclusivişti şi că au lăsat ca sufletele preţioase să piară; că se aflau în pericol de a fi autoritari şi cu îndreptăţire de sine, au ajuns într-o stare de mare agitaţie şi tulburare.

3:40 Dar această experienţă a fost exact ceea ce aveau nevoie spre a-i învăţa răbdarea faţă de alţii, în situaţii de încercare asemănătoare. Sunt mulţi care se cred siguri că nu vor avea nici o încercare cu privire la Mărturii, şi continuă să creadă astfel până sunt puşi la probă. Ei consideră ca fiind ceva ciudat faptul că cineva se poate îndoi. Sunt severi faţă de cei care manifestă îndoieli, taie şi critică aspru spre a-şi arăta zelul faţă de Mărturii, manifestând mai mult îndreptăţire de sine decât umilinţă. Dar când Domnul îi mustră pentru greşelile lor, ei descoperă că sunt tot atât de slabi ca ceilalţi. Atunci cu greu pot să îndure încercarea. Lucrurile acestea ar trebui să-i înveţe umilinţa şi modestia, afecţiunea şi iubire nestinsă pentru cei greşiţi.

3:41 Mie mi se pare că Domnul face o chemare specială, ca cei greşiţi, cei slabi şi temători, şi chiar şi cei care au căzut de la adevăr, să vină la staul. Dar în bisericile noastre sunt numai câţiva care socotesc că aşa trebuie. Şi sunt şi mai puţini cei care se află acolo unde pot să ajute astfel. Sunt mai mulţi însă care stau direct în calea acestor suflete sărmane. Foarte mulţi au un spirit exigent. Ei le cer

3:42 să vină numai în cutare şi cutare condiţii, mai înainte ca să le fie întinsă o mână de ajutor. În felul acesta, ei îi ţin la distanţă, în condiţii neprielnice. Ei n-au învăţat că au o datorie specială de a merge să caute aceste oi pierdute. Ei nu trebuie să aştepte ca ele să vină la ei. Citeşte mişcătoarea parabolă a oii pierdute din Luca 15,1-7: "Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: 'Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănâncă cu ei.' Dar El le-a spus pilda aceasta: 'Care dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una dintre ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; şi când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: 'Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.' Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă."

3:43 Fariseii au murmurat, pentru că Isus i-a primit pe vameşi şi pe păcătoşii de rând, şi a mâncat împreună cu ei. În îndreptăţirea lor de sine, ei îi dispreţuiau pe aceşti păcătoşi sărmani, care ascultau bucuroşi la cuvintele lui Isus. Pentru a mustra acest duh al cărturarilor şi fariseilor, şi spre a da o lecţie impresionantă pentru toţi, Domnul a dat această parabolă a oii pierdute. Observă, în deosebi, următoarele puncte:

3:44 Cele nouăzeci şi nouă de oi sunt lăsate şi are loc o căutare zeloasă a celei pierdute. Întregul efort este făcut pentru această oaie nefericită. Tot aşa trebuie să fie îndreptat şi efortul bisericii în favoarea acelor membri care rătăcesc din staulul lui Hristos. Şi dacă ei s-au rătăcit departe, nu aşteptaţi să se întoarcă înainte să încercaţi să-i ajutaţi, ci duceţi-vă în căutarea lor.

3:45 Când oaia pierdută a fost găsită, ea a fost adusă acasă cu bucurie, urmată de o bucurie şi mai mare. Aceasta ilustrează lucrarea plină de bucurie a muncii pentru cei rătăciţi. Comunitatea care se angajează cu succes în această lucrare este o comunitate fericită. Acel bărbat sau acea femeie al cărei suflet este atras de împreuna simţire şi iubire pentru cei greşiţi, şi care lucrează să-i aducă în staulul Marelui Păstor, este angajat într-o lucrare binecuvântată. Şi, ah, ce mare încântare sufletească este aceea că, atunci când un păcătos este astfel recâştigat, în ceruri este mai mare bucurie decât pentru cele nouăzeci şi nouă de persoane neprihănite! Sufletele egoiste, exclusiviste şi exigente, care par a se teme să-i ajute pe cei greşiţi, ca şi când făcând astfel s-ar pângări, nu gustă din plăcerile acestei lucrări misionare; ei nu simt acea fericire care umple cerul de bucurie în legătură cu salvarea unuia care s-a rătăcit. Ei sunt închişi în vederi şi simţăminte strâmte, şi ajung tot atât de uscaţi şi fără rod ca şi muntele Gilbou, pe care nu există nici rouă, nici ploaie. Îndepărtaţi un bărbat puternic de la muncă şi el ajunge slab. Acea biserică sau acele persoane care nu poartă poveri pentru alţii, care se închid în ei înşişi, în curând vor suferi de slăbiciune spirituală. Munca este cea care-l păstrează puternic pe bărbatul cel tare. Iar lucrarea spirituală, munca grea şi purtarea de poveri, sunt ceea ce va da putere bisericii lui Hristos.

3:46 În Sabat şi duminică, 18 şi 19 aprilie, ne-am bucurat de un timp plăcut împreună cu ai noştri din Greenville. Fraţii A. şi B. au fost împreună cu noi. Soţul meu a botezat opt persoane. În 25 şi 26 aprilie, am fost împreună cu biserica din Wright. Întotdeauna membrii cei dragi sunt gata să ne primească cu bucurie. Aici, soţul meu a botezat opt persoane.

3:47 La 2 mai, ne-am întâlnit cu o comunitate mare, în casa de rugăciune de la Monterey. Soţul meu a vorbit cu claritate şi forţă despre parabola oii pierdute. Cuvântul a fost binecuvântat pentru popor. Unii care se rătăciseră se aflau în afara

3:48 bisericii şi nu exista spiritul de lucrare spre a-i ajuta. De fapt, poziţia rigidă, severă, insensibilă a unora din biserică, era calculată spre a împiedica întoarcerea lor, dacă ar fi fost dispuşi să facă acest lucru. Subiectul a atins inimile tuturor şi toţi şi-au manifestat dorinţa să se îndrepte. În prima zi, am vorbit de trei ori unor bune comunităţi din Allegan. Pe data de 9 mai, urma să aibă loc întâlnirea noastră cu biserica din Battle Creek, dar am socotit că lucrarea noastră din Monterey era doar la început şi de aceea am hotărât să ne întoarcem la Monterey şi să lucrăm cu biserica încă o săptămână. Lucrarea cea bună mergea înainte, întrecând aşteptările noastre. Casa a fost plină şi niciodată mai înainte n-am fost martori la o astfel de lucrare în Monterey, într-un timp atât de scurt. În prima zi, au venit în faţă cincizeci de persoane pentru rugăciuni. Fraţii au simţit profund împreună cu oile pierdute, şi-au mărturisit răceala şi nepăsarea, şi au luat o poziţie bună. Fraţii G.H. Lay şi S. Rummery au depus bune mărturii, care au fost primite cu bucurie de fraţii lor. Au fost botezaţi paisprezece, dintre care un bărbat de vârstă mijlocie, care se opusese adevărului. Lucrarea a continuat cu mărturisiri solemne, care au fost urmate de plânset mult. Astfel s-au încheiat lucrările istovitoare ale anului Conferinţei, şi încă tot simţeam că lucrarea cea bună din Monterey nu era terminată. Am făcut aranjamente să ne întoarcem şi să petrecem mai multe săptămâni în districtul Allegan.

3:49 Conferinţa, care tocmai trecuse, a fost un timp de cel mai profund interes. Soţul meu a avut foarte mult de lucru în timpul numeroaselor sesiuni şi avea nevoie de odihnă. Lucrarea noastră de anul trecut este privită favorabil de poporul nostru şi la Conferinţă s-a fost manifestat simpatie, afectuoasă purtare de grijă şi dragoste frăţească pentru noi. Împreună cu ei, ne-am bucurat de mare libertate de acţiune şi am plecat, bucurându-ne, de asemenea, de încredere şi iubire reciprocă.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: