28:1 Exerciţiu şi aer
28:2 La creaţiunea omului, Domnul a intenţionat ca el să fie activ şi folositor. Totuşi, mulţi trăiesc în această lume ca nişte maşini nefolositoare, ca şi când de-abia ar exista. Ei nu luminează calea nimănui şi nu sunt o binecuvântare pentru nimeni. Ei trăiesc numai pentru a-i împovăra pe alţii. Cât priveşte influenţa lor spre bine, ea este nulă; dar ei înclină cu greutate spre partea cea rea. Cercetaţi viaţa acestora îndeaproape şi cu greu veţi găsi o faptă de binefacere dezinteresată. Când mor, amintirea lor moare o dată cu ei. Numele lor piere curând: ei nu pot trăi, nici chiar în afecţiunile prietenilor lor, cu ajutorul adevăratei bunătăţi şi a faptelor virtuoase. Pentru astfel de persoane, viaţa a fost o greşeală. Ei n-au fost ispravnici credincioşi. Ei au uitat că Creatorul lor are pretenţii asupra lor şi că El a intenţionat ca ei să fie activi în a face binele şi a-i binecuvânta pe alţii cu influenţa lor. Interese egoiste atrag mintea şi o fac să-L uite de Dumnezeu şi de scopul Creatorului lor.
28:3 Toţi cei care mărturisesc a fi urmaşii lui Hristos trebuie să simtă că asupra lor apasă datoria de a păstra trupurile lor în cea mai bună
28:4 stare de sănătate, pentru ca mintea lor să fie clară spre a înţelege lucrurile cereşti. Mintea trebuie să fie stăpânită, pentru că ea are cea mai puternică influenţă asupra sănătăţii. Adesea, imaginaţia induce în eroare, şi, când i se îngăduie, aduce grave forme de boală asupra celor suferinzi. Mulţi mor de boli care sunt cele mai multe imaginare. Eu am cunoscut câţiva dintre aceştia, care au adus asupra lor boală adevărată prin influenţa imaginaţiei.
28:5 O soră a fost purtată de soţul ei de pe scaun la pat, şi din cameră în cameră, pentru că ea credea că era prea slabă să umble. Dar aşa cum mi-a fost prezentat mie cazul, ea putea să umble la fel de bine ca şi mine, dacă ar fi cugetat astfel. Dacă ar fi avut loc un accident, - dacă ar fi luat casa foc sau unul dintre copiii ei ar fi fost în primejdie să-şi piardă viaţa printr-o cădere - această femeie s-ar fi ridicat prin forţa împrejurărilor şi ar fi umblat foarte uşor şi vioaie. Din punct de vedere fizic, ea putea să umble; dar imaginaţia bolnavă a făcut-o să tragă concluzia că nu putea să meargă şi ea n-a trezit puterea voinţei spre a rezista înşelăciunii. Imaginaţia îi spunea: Tu nu poţi umbla, şi e mai bine să nu încerci. Stai liniştită; membrele tale sunt aşa de slabe, încât nu poţi sta în picioare. Dacă sora aceasta şi-ar fi exercitat puterea voinţei şi şi-ar fi trezit energiile amorţite şi adormite, această înşelăciune ar fi fost demascată. Ca urmare a supunerii faţă de imaginaţie, probabil că ea crede, până în ziua de azi, că, atunci când a fost atât de neajutorată, a fost o aşa de mare nevoie; dar aceasta a fost o simplă ciudăţenie a imaginaţiei care, uneori, vine cu şiretlicuri ciudate la cei bolnavi.
28:6 Unii au o aşa teamă de aer, încât îşi înfofolesc capul şi trupul lor până când arată ca nişte mumii. Ei şed în casă, de obicei inactivi, temându-se că se vor obosi şi se vor îmbolnăvi dacă fac exerciţii, fie înăuntru, fie afară în aer liber. Ei ar putea să facă exerciţii obişnuite în fiecare
28:7 zi plăcută, dacă ar cugeta astfel. Inactivitatea continuată este una din cele mai mari cauze de debilitate a trupului şi slăbiciune a minţii. Mulţi sunt bolnavi când ar trebui să fie în cea mai bună stare de sănătate şi astfel să posede una din cele mai bogate binecuvântări de care s-ar putea bucura.
28:8 Mi s-a arătat că multora dintre cei care sunt aparent slabi şi care se plâng mereu, nu le merge chiar atât de rău precum îşi închipuie ei. Unii dintre aceştia au o voinţă puternică, care, dacă este exercitată în direcţia cea bună, ar fi un mijloc puternic de a stăpâni imaginaţia şi astfel să reziste la boală. Dar este, de asemenea, frecvent cazul în care voinţa este exercitată într-o direcţie greşită şi refuză cu încăpăţânare să se supună raţiunii. Acea voinţă a pus capăt problemei; ei sunt invalizi şi vor să dea invalizilor atenţia care li se cuvine, indiferent de judecata altora.
28:9 Mi-au fost arătate mame care sunt stăpânite de boala imaginaţiei, şi a căror influenţă este simţită de soţ şi copii. Ferestrele trebuie să fie bine închise, pentru că mama simte aerul. Dacă ei îi este cât de cât frig şi ea îşi schimbă îmbrăcămintea, copiii ei trebuie trataţi în acelaşi fel, şi astfel toată familia este jefuită de vigoarea fizică. Toţi sunt afectaţi de o singură minte, fizic şi mintal, nedreptăţiţi de imaginaţia bolnavă a unei femei, care se socoteşte a fi criteriu pentru întreaga familie. Corpul este îmbrăcat după capriciile unei imaginaţii bolnave şi sufocat sub o grămadă de învelitori care slăbesc organismul. Pielea nu-şi poate îndeplini funcţia; obiceiul nefiresc de a se feri de aer şi de a evita exerciţiul închide porii - acele guri mici prin care respiră trupul -, făcând imposibil ca acele impurităţi să fie înlăturate pe această cale. Povara muncii este trecută asupra ficatului, plămânilor, rinichilor, etc. şi aceste organe interne sunt obligate să facă lucrarea pielii. Astfel de persoane aduc boala asupra lor prin obiceiurile lor rele; cu toate acestea, în faţa luminii şi a
28:10 cunoştinţei, ei se vor ţine de propria lor cale. Ei raţionează astfel: N-am încercat noi problema? Şi n-am înţeles-o noi prin experienţă? Dar experienţa unei persoane a cărei imaginaţie este vinovată nu trebuie să aibă mare greutate pentru nimeni.
28:11 Cel mai de temut anotimp pentru cei care se află printre aceşti invalizi este iarna. Este iarnă, într-adevăr, nu numai afară, ci şi înăuntru, pentru cei care sunt obligaţi să locuiască în aceeaşi casă şi să doarmă în aceeaşi cameră. Aceste victime ale imaginaţiei bolnave se închid înăuntru şi închid ferestrele pentru că aerul le afectează plămânii şi capul. Imaginaţia este activă: ei se aşteaptă să răcească şi vor răci. Nici cea mai mare cantitate de argumente nu-i poate face să creadă că ei nu înţeleg filozofia întregii probleme. N-au probat-o ei? vor argumenta ei. Este adevărat că au probat prima latură a problemei - dar stăruind pe propria lor cale - şi totuşi ei răcesc, dacă sunt expuşi câtuşi de puţin. Plăpânzi ca nişte copilaşi, ei nu pot îndura nimic; totuşi, continuă să trăiască, să închidă ferestrele şi uşile şi se pleacă deasupra sobei, bucurându-se de mizeria lor. Ei au dovedit sigur că procedeul lor nu le-a făcut bine, ci le-a înmulţit dificultăţile. De ce nu îngăduie aceştia ca raţiunea să le influenţeze judecata şi să le stăpânească imaginaţia? De ce să nu încerce acum o cale opusă şi, într-o manieră judicioasă, să obţină exerciţiu în aer, afară din casă, în loc să rămână în casă zi de zi, mai mult ca un mănunchi de cereale decât ca o fiinţă activă?
28:12 Principalul, dacă nu singurul motiv, pentru care ajung atât de mulţi bolnăvicioşi, este că sângele nu circulă liber, şi schimburile în fluidul vital, care este absolut necesar pentru viaţă şi sănătate, nu au loc. Ei n-au făcut exerciţii cu trupurile lor şi n-au dat nici o hrană plămânilor, hrană ce constă în aer curat şi proaspăt; de aceea este imposibil ca sângele să primească putere de viaţă, şi el îşi urmează alene cursul lui prin organism. Cu cât facem mai multe exerciţii, cu atât mai bună va fi circulaţia sângelui. Mai mulţi oameni mor din lipsă de exerciţiu decât din supra-oboseală; foarte mulţi mai mult ruginesc decât se uzează. Cei care se obişnuiesc cu exerciţiu potrivit
28:13 în aer liber vor avea, în general, o circulaţie bună şi viguroasă. Noi suntem mai dependenţi de aerul pe care îl respirăm decât de hrana pe care o mâncăm. Bărbaţi şi femei, tineri şi în vârstă, care doresc sănătate, se vor bucura de o viaţă activă. Ei ştiu să-şi aducă aminte că nu ar avea acestea, fără o circulaţie bună. Oricare ar fi ocupaţia şi vocaţia lor, să ia hotărârea să facă exerciţiu în aer liber cât mai mult posibil. Ei să socotească aceasta ca o datorie religioasă spre a învinge circumstanţele de sănătate, care i-au obligat să stea în casă, lipsiţi de exerciţiu în aer liber.
28:14 Unii bolnăvicioşi devin îndărătnici în această privinţă şi refuză să se lase convinşi de marea importanţă a exerciţiului zilnic în aer liber, prin care să poată obţine provizie de aer curat. De teamă de a nu răci, ei persistă, din an în an, să meargă pe propria lor cale şi să trăiască într-o atmosferă aproape lipsită de vitalitate. Este imposibil ca această categorie să aibă o circulaţie sănătoasă. Organismul întreg suferă din lipsă de exerciţiu şi aer curat. Pielea devine slăbită şi mai sensibilă la orice schimbare de atmosferă. Se ia îmbrăcăminte în plus şi căldura camerei este mărită. În ziua următoare, ei cer o căldură ceva mai mare şi mai multă îmbrăcăminte, pentru ca să simtă perfect căldura şi astfel ei satisfac orice schimbare de simţământ, până când nu mai au decât puţină vitalitate să îndure vreun frig. Unii pot să întrebe: "Ce să ne facem? Vreţi să rămânem în frig?" Dacă luaţi îmbrăcăminte în plus, aceasta să fie doar puţină, şi faceţi exerciţii, spre a recâştiga căldura de care aveţi nevoie. Dacă pur şi simplu nu vă puteţi angaja să faceţi exerciţii active, încălziţi-vă la foc, dar de îndată ce v-aţi încălzit, dezbrăcaţi-vă de îmbrăcămintea pe care o aveţi în plus şi îndepărtaţi-vă de foc. Dacă cei care pot s-ar angaja în vreo ocupaţie activă, spre a nu se mai gândi la ei înşişi, în general, ei ar uita că au fost friguroşi şi nu li s-ar întâmpla nici un rău. Ar trebui să scădeţi temperatura camerei de îndată ce
28:15 aţi redobândit căldura voastră naturală. Pentru bolnăvicioşii care au plămânii slabi, nimic nu poate fi mai rău decât o atmosferă supraîncălzită.
28:16 Cei bolnăvicioşi prea adesea se lipsesc de lumina soarelui. Acesta este unul dintre agenţii cei mai sănătoşi ai naturii. De aceea, deşi nu e la modă, el este un remediu foarte simplu de a ne bucura de razele de lumină ale soarelui lui Dumnezeu şi de a înfrumuseţa căminurile noastre cu prezenţa lor. Moda are cea mai mare grijă să excludă lumina soarelui din saloane şi dormitoare prin perdele şi obloanele care se închid, ca şi cum razele lui ar fi nimicitoare de viaţă şi sănătate. Nu Dumnezeu este Cel care a adus asupra noastră multe dureri, ai căror moştenitori sunt fiinţele umane. Propria noastră nebunie ne-a făcut să ne lipsim de lucruri care sunt preţioase, de binecuvântările pe care ni le-a dat Dumnezeu, şi care, dacă sunt folosite cum trebuie, sunt de o nepreţuită valoare pentru recâştigarea sănătăţii. Dacă vreţi să aveţi căminurile voastre plăcute şi îmbietoare, faceţi-le luminoase, cu lumină solară şi aer. Îndepărtaţi perdelele grele, deschideţi ferestrele, daţi la o parte obloanele, şi bucuraţi-vă de bogata lumină solară, chiar dacă aceasta ar fi cu preţul culorilor covoarelor voastre. Preţioasa lumină solară poate să vă decoloreze covoarele, dar va da o culoare sănătoasă obrajilor copiilor voştri. Dacă Dumnezeu este prezent şi aveţi serioase inimi iubitoare, un cămin umil, făcut să fie luminos cu lumină de la soare şi aer, şi bine dispus pentru ospitalitate altruistă, va fi aici jos un cer pentru familia voastră şi pentru călătorul obosit.
28:17 Mulţi au fost învăţaţi din copilăria lor că aerul din timpul nopţii este categoric păgubitor pentru sănătate şi de aceea trebuie să fie exclus din camerele lor. Spre propria lor vătămare, ei închid ferestrele şi uşile dormitoarelor spre a se apăra de aerul de noapte care este, după cum spun ei, atât de primejdios pentru sănătate. Aici ei se înşeală. În răcoarea serii poate să fie necesară îmbrăcăminte în plus, dar trebuie să dea plămânilor aer.
28:18 Într-o seară de toamnă, călătoream, odată, într-un vagon aglomerat, unde atmosfera era foarte impură, prin
28:19 amestecul atâtor transpiraţii. Expirarea de aer din plămâni şi trupuri mi-a pricinuit o senzaţie de rău, care m-a cuprins. Am deschis fereastra mea şi mă bucuram de aerul proaspăt, când o doamnă, pe un ton serios şi rugător, a strigat: "Închideţi fereastra aceea. Veţi răci şi vă veţi îmbolnăvi, pentru că aerul de noapte este atât de nesănătos". Eu am răspuns: "Doamnă, noi n-avem alt aer în acest vagon sau afară din el decât aerul de noapte. Dacă refuzaţi să respiraţi aer de noapte, trebuie să vă opriţi respiraţia. Dumnezeu a procurat aer pentru creaturile Sale, ca să fie respirat ziua şi acelaşi aer l-a făcut puţin mai rece pentru noapte. În timpul nopţii, nu este posibil să respiraţi nimic decât aer de noapte. Întrebarea este: Să fie curat aerul de noapte pe care îl respirăm sau el este îmbunătăţit după ce a fost respirat iar şi iar? Este spre sănătatea noastră să respirăm aerul de noapte, poluat, din acest vagon? Expirările eliminate de plămânii şi corpurile oamenilor, îmbibate de tutun şi alcool, poluează aerul şi pun în primejdie sănătatea; şi totuşi, aproape toţi pasagerii stau aşa de nepăsători, ca şi când ar inhala atmosfera cea mai curată. Dumnezeu a prevăzut în mod înţelept pentru noi ca noaptea să respirăm aer de noapte, şi ziua, aer de zi. Dacă greşim şi nu ne conformăm planului lui Dumnezeu, iar sângele devine impur, obiceiurile noastre rele l-au făcut aşa. Dar aerul de noapte, respirat în timpul nopţii, nu va otrăvi el însuşi cursul vieţii omeneşti". Mulţi suferă de boală, pentru că refuză să primească noaptea, în camerele lor, aer de noapte. Aerul curat şi liber al cerului este una dintre cele mai mari binecuvântări de care ne putem bucura.
28:20 O altă binecuvântare preţioasă este exerciţiul potrivit. Există mulţi dintre cei care sunt leneşi şi inactivi, neînclinaţi spre munca fizică sau exerciţiu, pentru că aceasta îi oboseşte. Şi ce dacă îi oboseşte? Motivul pentru care obosesc este că nu-şi întăresc muşchii prin exerciţiu, de aceea ei simt şi cel mai mic efort. Femeilor şi fetelor bolnăvicioase le place mai mult să se ocupe cu treburi uşoare: croşetat,
28:21 broderie sau dantelărie, decât să se angajeze în muncă fizică. Dacă bolnăvicioşii vor să-şi recapete sănătatea, ei nu trebuie să întrerupă exerciţiul fizic, pentru că în felul acesta vor mări slăbiciunea musculară şi debilitatea în general. Leagă-ţi braţul şi lasă-l nefolosit câteva săptămâni, apoi dezleagă-l, şi vei descoperi că acesta este mai slab decât cel pe care l-ai folosit cu moderaţie în aceeaşi perioadă de timp. Inactivitatea produce acelaşi efect asupra întregului sistem muscular. Sângele nu este în stare să elimine impurităţile în acelaşi fel în care ar fi capabil, dacă circulaţia activă ar fi produsă prin exerciţiu.
28:22 Dacă vremea permite, toţi cei care pot ar trebui să se plimbe în aer liber în fiecare zi, vară şi iarnă. Dar îmbrăcămintea trebuie să fie potrivită pentru exerciţiu şi picioarele să fie bine ocrotite. O plimbare, chiar în timp de iarnă, va fi de un mai mare folos pentru sănătate decât toate medicamentele pe care le pot prescrie medicii. Pentru cei care pot umbla, plimbarea pe jos este preferabilă călăriei. Muşchii şi venele sunt în măsură să-şi facă mai bine lucrarea. Va avea loc o creştere a vitalităţii, care este atât de necesară pentru sănătate. Plămânii vor avea activitatea necesară, pentru că este imposibil să mergi afară în aerul reconfortant al dimineţii de iarnă, fără umplerea plămânilor cu aer.
28:23 Bogăţiile şi inactivitatea sunt socotite de unii a fi adevărate binecuvântări. Dar când unele persoane au dobândit avere sau au moştenit-o pe neaşteptate, obiceiurile lor active sunt întrerupte, timpul lor este nefolosit, trăiesc comod, şi utilitatea lor pare să se fi încheiat; ei devin agitaţi, neliniştiţi, şi viaţa lor se încheie în curând. Cei care sunt întotdeauna ocupaţi şi merg cu bucurie la îndeplinirea îndatoririlor lor zilnice sunt cei mai fericiţi şi sănătoşi. Odihna şi liniştea din timpul nopţii le aduce trupurilor lor obosite somn netulburat. Domnul a ştiut ce era spre fericirea omului, când l-a pus să lucreze. Sentinţa că omul trebuia să trudească pentru pâinea lui şi făgăduinţa fericirii şi a slavei viitoare veneau
28:24 de la acelaşi tron. Femeile la modă nu au nici o valoare în ceea ce priveşte scopurile bune ale vieţii. Ele au doar puţină tărie de caracter, au doar puţină voinţă morală sau energie fizică. Ţinta lor supremă este să fie admirate. Ele mor prematur şi nu li se simte lipsa, pentru că n-au fericit pe nimeni.