28:5 O soră a fost purtată de soţul ei de pe scaun la pat, şi din cameră în cameră, pentru că ea credea că era prea slabă să umble. Dar aşa cum mi-a fost prezentat mie cazul, ea putea să umble la fel de bine ca şi mine, dacă ar fi cugetat astfel. Dacă ar fi avut loc un accident, - dacă ar fi luat casa foc sau unul dintre copiii ei ar fi fost în primejdie să-şi piardă viaţa printr-o cădere - această femeie s-ar fi ridicat prin forţa împrejurărilor şi ar fi umblat foarte uşor şi vioaie. Din punct de vedere fizic, ea putea să umble; dar imaginaţia bolnavă a făcut-o să tragă concluzia că nu putea să meargă şi ea n-a trezit puterea voinţei spre a rezista înşelăciunii. Imaginaţia îi spunea: Tu nu poţi umbla, şi e mai bine să nu încerci. Stai liniştită; membrele tale sunt aşa de slabe, încât nu poţi sta în picioare. Dacă sora aceasta şi-ar fi exercitat puterea voinţei şi şi-ar fi trezit energiile amorţite şi adormite, această înşelăciune ar fi fost demascată. Ca urmare a supunerii faţă de imaginaţie, probabil că ea crede, până în ziua de azi, că, atunci când a fost atât de neajutorată, a fost o aşa de mare nevoie; dar aceasta a fost o simplă ciudăţenie a imaginaţiei care, uneori, vine cu şiretlicuri ciudate la cei bolnavi.