28:11 Cel mai de temut anotimp pentru cei care se află printre aceşti invalizi este iarna. Este iarnă, într-adevăr, nu numai afară, ci şi înăuntru, pentru cei care sunt obligaţi să locuiască în aceeaşi casă şi să doarmă în aceeaşi cameră. Aceste victime ale imaginaţiei bolnave se închid înăuntru şi închid ferestrele pentru că aerul le afectează plămânii şi capul. Imaginaţia este activă: ei se aşteaptă să răcească şi vor răci. Nici cea mai mare cantitate de argumente nu-i poate face să creadă că ei nu înţeleg filozofia întregii probleme. N-au probat-o ei? vor argumenta ei. Este adevărat că au probat prima latură a problemei - dar stăruind pe propria lor cale - şi totuşi ei răcesc, dacă sunt expuşi câtuşi de puţin. Plăpânzi ca nişte copilaşi, ei nu pot îndura nimic; totuşi, continuă să trăiască, să închidă ferestrele şi uşile şi se pleacă deasupra sobei, bucurându-se de mizeria lor. Ei au dovedit sigur că procedeul lor nu le-a făcut bine, ci le-a înmulţit dificultăţile. De ce nu îngăduie aceştia ca raţiunea să le influenţeze judecata şi să le stăpânească imaginaţia? De ce să nu încerce acum o cale opusă şi, într-o manieră judicioasă, să obţină exerciţiu în aer, afară din casă, în loc să rămână în casă zi de zi, mai mult ca un mănunchi de cereale decât ca o fiinţă activă?