27:62 Mi-a fost arătat că unii, care au fost angajaţi la serviciul nostru de publicaţii, la Institutul nostru de Sănătate sau în pastoraţie, au lucrat numai pentru salariu. Sunt şi excepţii; nu sunt toţi vinovaţi în această privinţă, dar numai puţini se pare că au înţeles că ei trebuie să dea socoteală de isprăvnicia lor. Mijloace care au fost consacrate lui Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale au fost risipite. Familii sărace, care au experimentat influenţa simţitoare a adevărului şi care de aceea îl preţuiesc şi au fost recunoscători faţă de Dumnezeu pentru el, au socotit că puteau şi trebuia să se lipsească chiar şi de cele necesare vieţii pentru a aduce darurile lor pentru tezaurul Domnului. Unii s-au lipsit de piese de îmbrăcăminte, de care aveau într-adevăr nevoie spre a se simţi bine. Alţii au vândut singura lor vacă şi banii astfel primiţi i-au consacrat lui Dumnezeu. În sinceritatea sufletelor lor, cu multe lacrimi de recunoştinţă, pentru că a fost privilegiul lor să facă acest lucru pentru cauza lui Dumnezeu, ei s-au plecat înaintea Domnului cu darurile lor şi au invocat binecuvântarea Sa asupra lor, când le-au trimis, rugându-se ca ele să poată fi mijloacele de ducere a cunoştinţei adevărului sufletelor din întuneric. Mijloacele consacrate în felul acesta n-au fost întotdeauna folosite aşa cum le-au destinat donatorii jertfitori de sine. Oameni lacomi, egoişti, neavând spiritul tăgăduirii de sine sau al jertfei de sine, au mânuit cu necredincioşie banii astfel aduşi în trezorerie; şi ei au jefuit tezaurul lui Dumnezeu, primind bani pe care nu i-au câştigat prin muncă corectă. Administrarea lor neconsacrată şi nesăbuită a cheltuit şi a risipit bani care I-au fost consacraţi lui Dumnezeu, cu rugăciuni şi lacrimi.