27:58 Religia este cea care ajută la nevoie; o convorbire zilnică cu Dumnezeu, un interes neîmpărţit şi neegoist în lucrarea Lui. Trebuie să aibă loc o umilire de sine, să fie îndurată orice gelozie, bănuială rea, invidie, ură, răutate şi necredinţă. Este nevoie de o schimbare totală. Unii au pierdut din vedere modelul nostru, Omul suferind de pe Golgota. În slujba Lui, nu trebuie să ne aşteptăm la comoditate, cinste sau măreţie în această viaţă; pentru că El, Maiestatea cerului, nu le-a primit. "Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa". "El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi, prin rănile lui, suntem tămăduiţi." (Is.53,3.5). Cu acest exemplu în faţa noastră, vom alege oare să evităm crucea şi să fim legănaţi încoace şi încolo de împrejurări? Să fie oare aprins zelul nostru şi înflăcărarea noastră numai când suntem înconjuraţi de cei care sunt treji şi zeloşi în lucrarea şi cauza lui Dumnezeu?