27:44 Mi-a fost arătat că mulţi sunt în cel mai mare pericol de a nu reuşi să-şi desăvârşească sfinţirea în temere de Domnul. Pastorii sunt în pericol de a-şi pierde propriile lor suflete. Unii dintre cei care au predicat altora vor fi respinşi, pentru că nu şi-au desăvârşit un caracter creştin. În lucrarea lor, ei n-au salvat suflete, şi nici chiar pe ale lor n-au reuşit să le salveze. Ei nu văd importanţa cunoaşterii de sine şi a stăpânirii de sine. Ei nu veghează şi nu se roagă, ca să nu cadă în ispită. Dacă ar veghea, ei ar ajunge să-şi cunoască punctele slabe în care sunt atacaţi, cel mai probabil, de ispită. Prin priveghere şi rugăciune, punctele lor cele mai slabe pot să fie în aşa fel păzite, încât să devină cele mai puternice, şi ei pot să întâmpine ispita fără să fie biruiţi. Fiecare urmaş al lui Hristos trebuie să se cerceteze zilnic, pentru ca să ajungă să-şi cunoască perfect propria lui purtare. Aproape la toţi există o neglijare a cercetării de sine. Această neglijare este extrem de periculoasă pentru cel care mărturiseşte a fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, care ocupă înfricoşata poziţie de răspundere ca primitor al cuvintelor lui Dumnezeu spre a le prezenta poporului Său. Conduita zilnică a unei astfel de persoane are mare influenţă asupra altora. Dacă n-are nici un succes în muncă, el îi aduce pe convertiţi la propriul lui nivel inferior, şi rar se-ntâmplă ca ei să se ridice mai sus. Căile pastorului lor, cuvintele lui, gesturile şi manierele lui, credinţa lui, evlavia lui sunt considerate ca model de către toţi adventiştii, păzitori ai Sabatului, şi, dacă ei îl imită pe el, care i-a învăţat adevărul, cred că îşi fac toată datoria.