Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.2, 27
|
27:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul NOUĂSPREZECE Cuvânt către pastori - 1 27:2 Iubiţi fraţi: La 25 octombrie 1868, mi-a fost arătat că nu toţi cei care pretind a fi chemaţi să înveţe adevărul sunt calificaţi pentru această lucrare sfântă. Unii sunt departe de a corespunde gândului şi voinţei lui Dumnezeu. Unii se complac în lenevie, în lucrurile vremelnice şi viaţa lor religioasă este marcată de lenevie spirituală. Acolo unde există lipsă de energie stăruitoare şi aplicare strânsă în probleme vremelnice şi tranzacţii de afaceri, aceeaşi deficienţă va fi vizibilă şi în lucrurile spirituale. 27:3 Unii dintre voi sunt capi de familie, iar exemplul şi influenţa voastră modelează caracterele copiilor voştri. Exemplul vostru va fi urmat de ei într-o măsură mai mare sau mai mică, iar lipsa voastră de perfecţiune constituie un exemplu rău pentru alţii. Însă deficienţele voastre sunt mai sensibil simţite, cu rezultate mai grele în cauza şi lucrarea lui Dumnezeu. Familiile voastre au simţit această lipsă şi au suferit din cauza ei; lor le-au lipsit multe lucruri pe care hărnicia zeloasă şi perseverenţa le-ar fi putut procura. Dar această deficienţă este văzută şi simţită în cauza şi lucrarea lui Dumnezeu, într-o măsură, cu atât mai mare cu cât cauza şi lucrarea Lui sunt de o importanţă mai înaltă decât lucrurile care aparţin acestei vieţi. 27:4 Influenţa unor pastori nu este bună. Ei n-au vegheat cu grijă asupra timpului lor, ca astfel să dea oamenilor un 27:5 exemplu de hărnicie. Ei au petrecut în lenevie clipe şi ceasuri, care odată trecute în veşnicie, cu rezultatele raportului lor, nu mai pot fi rechemate niciodată. Unii sunt leneşi din fire, ceea ce constituie o greutate pentru ei să facă cu succes o lucrare de care s-au apucat. Această deficienţă a fost văzută şi simţită pe tot parcursul experienţei lor religioase. Cei vinovaţi nu sunt singurii care pierd; alţii sunt făcuţi să sufere prin deficienţa lor. În această perioadă târzie, mulţi au lecţii de învăţat, care ar fi trebuit să fie învăţate la o dată mult mai timpurie. 27:6 Unii nu studiază îndeaproape Biblia. Ei nu simt înclinaţia să se apuce să studieze cu stăruinţă Cuvântul lui Dumnezeu. Ca urmare a acestei neglijenţe, ei au muncit cu un mare dezavantaj şi, în eforturile lor de slujire, n-au realizat nici o zecime din lucrarea pe care ar fi putut s-o facă, dacă ar fi văzut necesitatea unei consacrări a minţii lor pentru studierea Cuvântului. Ei puteau să devină atât de obişnuiţi cu Scripturile, atât de întăriţi în argumente biblice, încât i-ar fi putut întâmpina pe oponenţi şi astfel să prezinte motivele credinţei noastre, ca adevărul să triumfe, şi opoziţia să fie redusă la tăcere. 27:7 Aceia care slujesc Cuvântul trebuie să aibă o atât de completă cunoaştere a acelui Cuvânt cât este posibil pentru ei să obţină. Ei trebuie să cerceteze, să se roage şi să înveţe continuu, altfel poporul lui Dumnezeu va avansa în cunoaşterea Cuvântului şi a voinţei Sale, şi îi va lăsa pe aceşti pretinşi învăţători mult în urmă. Cine îi va mai învăţa pe oameni când ei sunt înaintea învăţătorilor lor? Toate eforturile unor astfel de pastori sunt fără rod. Este nevoie ca ei să fie învăţaţi mai profund, din Cuvântul lui Dumnezeu, înainte să fie capabili să-i instruiască pe alţii. 27:8 Unii ar fi putut să fie acum lucrători conştiincioşi, dacă ar fi folosit bine timpul, simţind că aveau să dea socoteală lui Dumnezeu de timpul lor risipit. Ei L-au nemulţumit pe Dumnezeu, pentru că n-au fost harnici. Mulţumirea de sine, iubirea de sine şi iubirea egoistă de comoditate i-au reţinut 27:9 pe unii de la bine, i-au abătut de la obţinerea cunoaşterii Scripturilor, ca să poată fi cu totul destoinici pentru orice lucrări bune. Unii nu apreciază valoarea timpului şi au lenevit în pat în ceasurile pe care le-ar fi putut întrebuinţa pentru studierea Bibliei. Sunt câteva subiecte asupra cărora ei au stăruit cel mai mult, cu care s-au obişnuit, şi despre care pot vorbi acceptabil; dar, în mare măsură, ei au rămas aici. Ei nu s-au simţit întru-totul mulţumiţi cu ei înşişi şi, uneori, şi-au dat seama de deficienţele lor, totuşi n-au fost destul de treziţi faţă de păcatul neglijenţei spre a deveni obişnuiţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, pe care ei mărturisesc că îl fac cunoscut altora. Din cauza ignoranţei lor, poporul este dezamăgit; el nu primeşte cunoştinţele pe care le-ar fi putut obţine de la ei şi pe care se aşteaptă să le obţină de la slujitorii lui Hristos. 27:10 Sculându-se devreme şi economisind timpul, pastorii pot găsi timp pentru o îndeaproape cercetare a Scripturilor. Ei trebuie să aibă stăruinţă şi să nu fie împiedicaţi în obiectivul lor, ci, în mod persistent, să-şi folosească timpul în studierea Cuvântului, aducând în ajutorul lor adevărurile pe care alte minţi, prin muncă obositoare, le-au adunat pentru ei şi, cu efort harnic şi stăruitor, le-au pregătit, punându-le la îndemâna lor. Sunt pastori care muncesc de ani de zile, învăţându-i adevărul pe alţii, în timp ce ei înşişi nu sunt buni cunoscători ai puternicelor puncte ale poziţiei noastre. Pe aceştia îi rog să o termine cu lenevia. Ea este pentru ei un blestem continuu. Dumnezeu le cere să facă fiecare moment roditor pentru ei sau pentru alţii. "În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu Duhul. Slujiţi Domnului". "Cine se leneveşte în lucrul lui, este frate cu cel ce nimiceşte" (Rom. 12,11; Prov. 18,9). 27:11 Este important pentru slujitorii lui Hristos să înţeleagă necesitatea auto-creşterii, pentru ca să înfrumuseţeze mărturia lor şi să menţină o demnitate care le stă bine. Fără educaţie mintală ei vor 27:12 da greş cu siguranţă în tot ceea ce întreprind. Mi s-a arătat că există o hotărâtă lipsă la unii care predică Cuvântul. Dumnezeu nu este mulţumit cu căile şi ideile lor. Maniera lor de a cita la întâmplare Scriptura este o ruşine pentru ocupaţia lor. Ei pretind a fi învăţători ai Cuvântului, şi totuşi, nu reuşesc să repete corect Scriptura. Aceia care se predau întru-totul predicării Cuvântului nu trebuie să se facă vinovaţi de citarea incorectă a textului. Dumnezeu cere desăvârşire de la toţi slujitorii Săi. 27:13 Religia lui Hristos va fi exemplificată de posesorul ei în viaţă, în conversaţie, în fapte. Principiile ei puternice se vor dovedi o ancoră. Cei care sunt învăţători ai Cuvântului trebuie să fie modele de pietate, exemple pentru turmă. Exemplul lor trebuie să mustre lenevia, nepăsarea, lipsa de hărnicie şi de economie. Principiile religiei pretind hărnicie, sârguinţă, economie şi onestitate. "Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta" (Luca 16,2), va fi în curând auzit de către toţi. Fraţilor, ce socoteală aţi putea da Stăpânului, dacă ar apărea acum? Voi sunteţi nepregătiţi. Voi aţi fi tot atât de sigur număraţi împreună cu servii cei leneşi, cât este de sigur că ei există. Pentru voi a mai rămas încă timp preţios. Eu vă rog fierbinte să răscumpăraţi vremea. 27:14 Pavel l-a îndemnat pe Timotei: "Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului. Fereşte-te de întrebările nebune, şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să-i înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să-i îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţă, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia" (2 Tim. 2,15.23-26). 27:15 Pentru ca să aducă la îndeplinire lucrarea pe care o cere Dumnezeu de la ei, pastorii trebuie să fie calificaţi pentru poziţia lor. 27:16 Apostolul Pavel, în epistola sa către Coloseni, vorbeşte astfel cu privire la slujirea lui: "Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine" Col. 1,25-29). 27:17 Dumnezeu nu cere de la slujitorii Săi, care trăiesc atât de aproape de sfârşitul tuturor lucrurilor, o apreciere mai puţin sacră şi mai puţină consacrare faţă de lucrarea de slujire. El nu poate accepta activitatea lucrătorilor, dacă nu realizează în propriile lor inimi viaţa şi puterea adevărului pe care ei îl prezintă altora. El nu va accepta nimic mai puţin decât o lucrare serioasă, activă, făcută din inimă zeloasă. Pentru această mare lucrare se cere vigilenţă şi rod bogat. Dumnezeu doreşte lucrători altruişti dintre aceia care vor să muncească cu bunăvoinţă dezinteresată şi să-i acorde lucrării tot interesul lor. 27:18 Fraţilor, vouă vă lipseşte devoţiunea şi consacrarea faţă de lucrare. Inimile voastre sunt egoiste. Deficienţele din voi trebuie să fie înlocuite, altfel peste scurt timp veţi avea o dezamăgire fatală - veţi pierde cerul. Dumnezeu nu trece cu vederea neglijenţa îndeplinirii cu credincioşie a lucrării pe care El a lăsat s-o facă slujitorii Lui. La mulţi dintre cei care lucrează în pastoraţie le lipseşte o energie durabilă, precum şi o constantă încredere în Dumnezeu. Rezultatul acestei lipse aduce grele poveri asupra celor puţini, care posedă aceste calităţi, şi ei sunt nevoiţi să repare lipsurile atât de vădite la cei care ar putea fi muncitori capabili, dacă ar dori să ajungă aşa ceva. Sunt puţini cei care lucrează 27:19 zi şi noapte, lipsindu-se pe sine de odihnă şi bucuriile sociale, împovărând creierul la maximum, fiecare îndeplinind munca pentru trei oameni, epuizând viaţa lor preţioasă spre a face lucrarea pe care puteau s-o facă alţii, dar neglijată. Unii sunt prea leneşi, spre a-şi face partea lor; mulţi pastori se cruţă cu grijă, evitând poverile, rămânând într-o stare de ineficienţă şi nefăcând aproape nimic. De aceea, cei care îşi dau seama de valoarea sufletelor, care apreciază sfinţenia lucrării şi simt că ea trebuie să înainteze fac muncă în plus, depunând eforturi supraomeneşti şi folosesc la maximum puterea creierului lor pentru a menţine lucrarea în mişcare. Dacă interesul pentru lucrare şi consacrarea faţă de ea ar fi împărţite în mod egal, dacă toţi care mărturisesc a fi pastori şi-ar devota cu hărnicie cauzei întregul lor interes, nu cruţându-se pe sine, puţinii lucrători zeloşi şi temători de Dumnezeu, care-şi epuizează repede viaţa, ar fi uşuraţi de această mare apăsare de deasupra lor, şi puterea lor ar putea fi păstrată astfel încât, solicitată fiind într-adevăr, aceasta va avea efectul unei duble puteri şi va produce rezultate cu mult mai mari decât pot fi văzute în timp ce se află sub copleşitoarea apăsare de grijă şi nelinişte. Domnul nu este mulţumit cu această inegalitate. 27:20 Mulţi dintre cei ce mărturisesc a fi chemaţi de Dumnezeu să slujească prin cuvânt şi doctrină nu simt că n-au nici un drept să pretindă a fi învăţători, dacă nu sunt pregătiţi, prin studierea serioasă şi stăruitoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Unii au neglijat să obţină o cunoaştere a simplelor ramuri ale educaţiei. Unii nu pot nici măcar să citească corect; unii citează greşit Scripturile, iar unii, prin vădita lor lipsă de calificare pentru lucrarea pe care încearcă s-o facă, păgubesc cauza lui Dumnezeu şi pun adevărul într-o lumină proastă. Aceştia nu simt nevoie de a-şi cultiva intelectul, de a încuraja în mod special perfecţionarea fără prefăcătorie, şi de a căuta adevărata ridicare a caracterului creştin. Mijlocul efectiv şi sigur al atingerii acestuia este predarea sufletului faţă de Dumnezeu. El va 27:21 îndruma intelectul şi afecţiunile în aşa fel, încât ele se vor concentra asupra celor divine şi veşnice, şi atunci ei vor poseda energie chibzuită, pentru că toate puterile minţii şi ale fiinţei întregi vor fi înălţate, curăţate şi îndreptate pe calea cea mai nobilă şi sfântă. De pe buzele Învăţătorului ceresc au fost auzite cuvintele: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toate inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată inima ta" (Marcu 12,30). Când are loc această supunere faţă de Dumnezeu, fiecare acţiune va fi binecuvântată cu umilinţă adevărată, în timp ce, în acelaşi timp, cei care sunt în felul acesta aliaţi cu Dumnezeu şi îngerii Lui cereşti vor poseda o demnitate potrivită cu mireasma cerească. 27:22 Domnul cere de la slujitorii Săi să fie activi. Lui nu-i place să-i vadă nepăsători şi leneşi. Ei pretind că au dovada că Dumnezeu i-a ales în mod deosebit să-l înveţe pe popor calea vieţii; totuşi, conversaţia lor adesea nu este folositoare şi dovedesc că nu au sarcina lucrării asupra lor. Propriile lor suflete nu sunt înviorate de puternicele adevăruri pe care le prezintă altora. Unii propovăduiesc aceste atât de interesante adevăruri într-o manieră aşa de nepăsătoare, încât ele nu pot influenţa poporul. "Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!" (Ecles. 9,10). Bărbaţii pe care i-a chemat trebuie să fie învăţaţi să depună efort, să lucreze în mod serios, cu zel neobosit pentru El, să scoată suflete din foc. Când pastorii simt puterea adevărului în propriile lor suflete, mişcând puternic fiinţa lor, atunci vor poseda putere să influenţeze inimile şi să arate că ei cred în mod hotărât adevărurile pe care le predică altora. Ei trebuie să păstreze în minte valoarea sufletelor şi adâncimile fără egal ale iubirii Mântuitorului. Aceasta va trezi sufletul în aşa fel, încât, împreună cu David, ei pot să spună: "Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia" (Ps. 39,3). 27:23 Pavel l-a îndemnat pe Timotei: "Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi, în vorbire, în purtare, 27:24 în dragoste, în credinţă, în curăţie. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă" (1 Tim. 4,12.15.16). Ce importanţă însemnată este atribuită aici vieţii creştine a slujitorului lui Dumnezeu! Ce nevoie este de studierea cu credincioşie a Cuvântului, pentru ca el însuşi să fie sfinţit prin adevăr şi să poată fi calificat să-i înveţe pe alţii. 27:25 Fraţilor, vouă vi se cere să exemplificaţi adevărul în viaţa voastră. Dar cei care cred că au o lucrare de făcut, aceea de a-i învăţa pe alţii adevărul, nu sunt toţi convertiţi şi sfinţiţi prin adevăr. Unii au idei greşite despre ce este un creştin şi despre mijloacele prin care se poate obţine o experienţă religioasă fermă; cu atât mai puţin înţeleg ei calităţile pe care Dumnezeu le cere slujitorilor Săi. Bărbaţii aceştia sunt nesfinţiţi. Ocazional ei au un simţământ fugar, care le dă impresia că sunt într-adevăr copii ai lui Dumnezeu. Această dependenţă de impresii este una dintre înşelăciunile speciale ale lui Satana. Cei care sunt instruiţi în felul acesta fac din religia lor o problemă de circumstanţe. Principiul ferm lipseşte. Nimeni nu este un creştin viu, dacă nu are o zilnică experienţă cu lucrurile lui Dumnezeu şi o zilnică practicare a lepădării de sine, purtând cu bucurie crucea şi urmându-l pe Hristos. Fiecare creştin viu va progresa zilnic în viaţa spirituală. În timp ce avansează spre desăvârşire, el experimentează în fiecare zi o convertire faţă de Dumnezeu; şi convertirea lui nu este completată, până ce nu ajunge la perfecţiunea caracterului creştin, o totală pregătire pentru atingerea finală a nemuririi. 27:26 Dumnezeu trebuie să fie subiectul cel mai de seamă al cugetelor noastre. Meditând asupra Lui, şi invocându-L, sufletul va fi înălţat şi sentimentele stimulate. Neglijarea meditaţiei şi a rugăciunii 27:27 va avea ca rezultat sigur un declin al interesului pentru cele religioase. Se va vedea nepăsare şi lenevie. Religia nu este doar o emoţie, un simţământ. Ea este un principiu care este întreţesut cu toate îndatoririle zilnice şi tranzacţiile vieţii. Nimic nu va fi susţinut, nu se va intra în nici o afacere care va împiedica prezenţa acestui principiu. Pentru a menţine religia curată şi nepătată, este necesar a fi lucrători care stăruiesc în a face efort. Trebuie să facem noi înşine ceva. Nimeni altul nu poate face lucrarea noastră. Nimeni, în afară de noi, nu poate realiza mântuirea noastră cu frică şi cutremur. Aceasta este exact acea lucrare pe care Domnul a lăsat-o pe seama noastră s-o facem. 27:28 Unii pastori, care pretind a fi chemaţi de Dumnezeu, au sângele sufletelor pe hainele lor. Ei sunt înconjuraţi de persoane căzute şi de păcătoşi şi totuşi nu simt nici o povară pentru sufletele lor; ei dau pe faţă o indiferenţă în legătură cu mântuirea lor. Unii sunt atât de aproape de adormire, încât se pare că n-au nici un simţ al lucrării unui pastor evanghelic. Ei nu socotesc că, în calitate de medici spirituali, li se cere să aibă dibăcie în tratarea sufletelor bolnave de păcat. Lucrarea de avertizare a păcătoşilor, de a plânge şi a se ruga cu ei, a fost neglijată până ce, pentru multe suflete, orice tratament era tardiv. Unii au murit în păcatele lor, şi la judecată vor înfrunta cu mustrările vinovăţiei lor pe cei care i-ar fi putut salva, dar care nu i-au salvat. Pastori necredincioşi, ce pedeapsă vă aşteaptă! 27:29 Slujitorii lui Hristos au nevoie de o nouă ungere, pentru ca ei să poată discerne mai clar lucrurile sacre şi să aibă concepţii mai clare despre caracterul sfânt şi fără pată, pe care ei înşişi trebuie să şi-l formeze spre a fi pilde pentru turmă. Nimic din ceea ce putem face noi înşine nu ne va urca la nivelul la care Dumnezeu ne poate accepta ca ambasadori ai Lui. Numai o fermă încredere în Dumnezeu şi o credinţă puternică şi activă va împlini lucrarea pe care o cere El să fie făcută în noi. Dumnezeu chemă bărbaţi care lucrează. Continuarea în facerea de bine 27:30 este ceea ce va forma caractere pentru cer. Cu claritate, credincioşie şi iubire, trebuie să apelăm la oameni să se pregătească pentru ziua lui Dumnezeu. Unii va trebui să fie rugaţi stăruitor, cu seriozitate, înainte ca ei să fie mişcaţi. Fie ca lucrătorul să se caracterizeze prin blândeţe, umilinţă şi printr-o seriozitate care îi va face să înţeleagă că lucrurile acesta sunt o realitate, şi ei au de ales între viaţă sau moarte. Comportamentul celui care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să fie serios şi caracterizat prin simplitate şi politeţe creştină, totuşi, el trebuie să fie extrem de serios în lucrarea pe care i-a lăsat-o Stăpânul s-o facă. Perseverenţa hotărâtă pe calea dreptăţii şi disciplinarea minţii prin exerciţii religioase, pentru a iubi devoţiunea şi lucrurile cereşti, vor aduce cea mai mare fericire. 27:31 Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, avem putere să stăpânim mintea în privinţa acelor lucruri. Prin exerciţiu continuu, ea va deveni puternică spre a se lupta cu vrăjmaşii lăuntrici şi a supune eul, până când are loc o schimbare completă, iar pasiunile, apetitul şi voinţa sunt aduse în supunere perfectă. Atunci va fi o evlavie zilnică în cămin şi în afară, şi când ne angajăm la lucru pentru suflete, eforturile noastre vor fi însoţite de o putere. Creştinul smerit va avea timpul lui de devoţiune, care nu este spasmodică, convulsivă sau superstiţioasă, ci calmă, liniştită, profundă, constantă şi serioasă. Iubirea faţă de Dumnezeu, practicarea sfinţirii vor fi plăcute când există o predare perfectă faţă de Dumnezeu. 27:32 Motivul pentru care slujitorii lui Hristos nu mai au succes în lucrările lor se datorează faptului că nu sunt devotaţi lucrării în mod neegoist. Interesul unora este împărţit; ei sunt nehotărâţi. Grijile acestei vieţi preocupă atenţia lor, şi nu-şi dau seama cât de sacră este lucrarea pastorului. Unii ca aceştia se pot plânge de întuneric, de necredinţă mare, de infidelitate. Motivul pentru acestea este că ei nu stau bine înaintea lui Dumnezeu; ei nu văd importanţa de a face o deplină şi completă consacrare faţă 27:33 de El. Ei Îi slujesc puţin lui Dumnezeu, iar lor mai mult. Ei se roagă doar puţin. 27:34 Maiestatea cerului, în timp ce a fost angajat în lucrarea Sa pământească, S-a rugat mult Tatălui Său. Adesea era plecat în rugăciune toată noaptea. Duhul Lui era adesea întristat când simţea puterile întunericului acestei lumi, şi părăsea oraşul aglomerat şi mulţimea gălăgioasă, şi căuta un loc retras să-Şi facă rugăciunile. Muntele Măslinilor era locul favorit pentru rugăciunea Fiului lui Dumnezeu. Adesea, după ce mulţimea Îl părăsea pentru a se retrage peste noapte, El nu Se odihnea, deşi era obosit de lucrările de peste zi. În Evanghelia după Ioan, citim: "Şi s-a întors fiecare acasă. Isus S-a dus la Muntele Măslinilor" (Ioan 7,53; 8,1). În timp ce oraşul era cuprins de linişte, iar ucenicii s-au întors la casele lor, pentru o reîmprospătare în somn, Isus nu dormea. Rugăciunile Lui sfinte se înălţau spre Tatăl Său, de pe Muntele Măslinilor, pentru ca ucenici Lui să poată fi păziţi de influenţele pe care aveau să le întâmpine zilnic în lume, şi ca propriul Lui suflet să poată fi întărit şi sprijinit pentru sarcinile şi încercările zilei următoare. Toată noaptea, în timp ce ucenicii Lui dormeau, divinul lor Învăţător Se ruga. Roua şi frigul nopţii cădeau asupra capului Său plecat în rugăciune. Exemplul Lui a fost lăsat pentru urmaşii Lui. 27:35 Maiestatea cerului, în timp ce era angajat în lucrarea Lui, Se afla adesea în rugăciune serioasă. El nu mergea totdeauna pe Muntele Măslinilor, pentru că ucenicii Lui aflaseră locul Lui favorit, şi adesea Îl urmau. El a ales liniştea nopţii, când n-avea să fie întrerupt. Isus putea să-i vindece pe bolnavi şi să-i învie pe morţi. El Însuşi era un izvor de binecuvântare şi tărie. El a poruncit chiar şi furtunilor, şi acestea au ascultat de El. N-a fost întinat de stricăciune, era străin faţă de păcat; totuşi, S-a rugat, şi încă des şi cu strigăte puternice şi lacrimi. S-a rugat pentru ucenicii Săi şi pentru Sine, identificându-Se astfel cu nevoile noastre, cu slăbiciunile noastre şi cu neajunsurile noastre, 27:36 care sunt atât de obişnuite la oameni. El a fost un mare petiţionar, neavând pasiunile firii noastre căzute, dar înconjurat de infirmităţi asemănătoare, ispitit în toate privinţele, cum suntem şi noi. Isus a îndurat chinul care necesita ajutor şi sprijin de la Tatăl Său. 27:37 Hristos este exemplul nostru. Sunt slujitorii lui Hristos ispitiţi şi loviţi cu furie de Satana? Tot aşa a fost şi El, care n-a cunoscut păcat. În aceste ceasuri de suferinţă El S-a întors spre Tatăl Său. El a venit pe pământ, ca să poată oferi o cale pe care noi să putem găsi har şi putere spre a-i ajuta în orice vreme pe cei în nevoie, urmând exemplul Lui în rugăciune serioasă. Dacă slujitorii lui Hristos vor să imite acest model, ei vor fi umpluţi cu Duhul Lui, şi îngerii le vor sluji. 27:38 Îngerii I-au slujit lui Isus, totuşi, prezenţa lor n-a făcut ca viaţa Lui să fie o viaţă comodă, eliberată de conflicte severe şi de ispitiri feroce. El a fost ispitit în toate privinţele cum suntem şi noi, dar fără păcat. Dacă pastorii, în timp ce sunt angajaţi în lucrarea pe care El a hotărât-o ca ei s-o facă, au necazuri, încurcături şi ispitiri, să fie oare descurajaţi când ştiu că este Unul care a îndurat toate acestea înainte de ei? Să părăsească ei încrederea, pentru că nu realizează tot ceea ce aşteaptă de la munca lor? Hristos a lucrat cu zel pentru poporul Lui; dar eforturile Lui au fost dispreţuite chiar de către cei pe care a venit să-i salveze şi ei L-au dat la moarte pe El, care venise să le dea viaţă. 27:39 Există un mare număr de pastori, dar o mare lipsă de lucrători. Lucrătorii, conlucrătorii cu Dumnezeu, au un simţământ al sfinţeniei lucrării şi al severelor conflicte cu care trebuie să se confrunte, pentru ca să o ducă mai departe cu succes. Lucrătorii nu vor slăbi şi nu se vor descuraja, având în vedere lucrarea, oricât de grea ar putea fi. În epistola către Romani, Pavel spune: "Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea 27:40 slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat" (Rom. 5,1-5). În El sunt toate comorile, înţelepciunea şi cunoştinţa. Noi n-avem scuză, dacă nu ne folosim de bogatele provizii făcute pentru noi, ca să nu ducem lipsă de nimic. Darea înapoi de la greutăţi, văicăreala în suferinţă îi face pe slujitorii lui Dumnezeu să fie slabi şi fără eficienţă în purtarea răspunderilor şi a poverilor. 27:41 Toţi cei care stau neclintiţi în fruntea bătăliei trebuie să simtă lupta specială a lui Satana dusă împotriva lor. Când îşi dau seama de atacurile lui, ei vor fugi la Fortăreaţă. Ei simt nevoia de o putere specială de la Dumnezeu şi muncesc în puterea Lui; de aceea, biruinţele pe care le câştigă nu-i înalţă pe ei, ci îi conduc prin credinţă să se sprijine şi mai sigur pe Cel Puternic. În inimile lor, este trezită o adâncă şi înflăcărată recunoştinţă faţă de Dumnezeu, şi ei se bucură în suferinţa pe care o experimentează când sunt apăsaţi de vrăjmaş. Aceşti slujitori binevoitori câştigă o experienţă şi formează un caracter care va onora cauza lui Dumnezeu. 27:42 Timpul de faţă este un timp de privilegiu solemn şi răspundere sacră pentru slujitorii lui Dumnezeu. Dacă aceste răspunderi sunt respectate cu credincioşie, mare va fi răsplata slujitorului credincios când Stăpânul va spune: "Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta". Truda zeloasă, lucrarea neegoistă, efortul răbdător şi stăruitor îi vor fi răsplătite din belşug; Isus va zice: "De acum încolo nu vă mai numesc servi, ci prieteni, oaspeţi". Aprobarea Stăpânului nu este dată pentru mărimea lucrării îndeplinite, pentru că au fost câştigate multe lucruri, ci din cauza credincioşiei chiar în puţine lucruri. Nu rezultatele mari pe care le obţinem, ci motivele din care acţionăm au valoare înaintea lui 27:43 Dumnezeu. El preţuieşte bunătatea şi credincioşia mai mult decât mărimea lucrării îndeplinite. 27:44 Mi-a fost arătat că mulţi sunt în cel mai mare pericol de a nu reuşi să-şi desăvârşească sfinţirea în temere de Domnul. Pastorii sunt în pericol de a-şi pierde propriile lor suflete. Unii dintre cei care au predicat altora vor fi respinşi, pentru că nu şi-au desăvârşit un caracter creştin. În lucrarea lor, ei n-au salvat suflete, şi nici chiar pe ale lor n-au reuşit să le salveze. Ei nu văd importanţa cunoaşterii de sine şi a stăpânirii de sine. Ei nu veghează şi nu se roagă, ca să nu cadă în ispită. Dacă ar veghea, ei ar ajunge să-şi cunoască punctele slabe în care sunt atacaţi, cel mai probabil, de ispită. Prin priveghere şi rugăciune, punctele lor cele mai slabe pot să fie în aşa fel păzite, încât să devină cele mai puternice, şi ei pot să întâmpine ispita fără să fie biruiţi. Fiecare urmaş al lui Hristos trebuie să se cerceteze zilnic, pentru ca să ajungă să-şi cunoască perfect propria lui purtare. Aproape la toţi există o neglijare a cercetării de sine. Această neglijare este extrem de periculoasă pentru cel care mărturiseşte a fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, care ocupă înfricoşata poziţie de răspundere ca primitor al cuvintelor lui Dumnezeu spre a le prezenta poporului Său. Conduita zilnică a unei astfel de persoane are mare influenţă asupra altora. Dacă n-are nici un succes în muncă, el îi aduce pe convertiţi la propriul lui nivel inferior, şi rar se-ntâmplă ca ei să se ridice mai sus. Căile pastorului lor, cuvintele lui, gesturile şi manierele lui, credinţa lui, evlavia lui sunt considerate ca model de către toţi adventiştii, păzitori ai Sabatului, şi, dacă ei îl imită pe el, care i-a învăţat adevărul, cred că îşi fac toată datoria. 27:45 Există multe în conduita unui pastor pe care el le poate îmbunătăţi. Mulţi văd şi simt lipsa lor, totuşi par să nu-şi dea seama de influenţa pe care o exercită. Ei sunt conştienţi de acţiunile lor când le aduc la îndeplinire, dar îngăduie ca ele să dispară 27:46 din memorie, şi de aceea nu se schimbă. Dacă pastorii ar face din acţiunile fiecărei zile un subiect de atentă cugetare şi verificare deliberată, cu scopul de a face cunoştinţă cu obiceiurile vieţii lor, ei s-ar cunoaşte pe ei înşişi mai bine. Printr-o examinare amănunţită a vieţii lor zilnice în toate împrejurările, ei ar cunoaşte motivele lor şi principiile care îi pun în mişcare. Această revizuire zilnică a faptelor noastre, spre a vedea dacă conştiinţa le aprobă sau le condamnă, este necesară pentru toţi care doresc să ajungă la desăvârşirea caracterului creştin. Multe fapte care trec drept fapte bune, chiar fapte de binefacere, când sunt cercetate îndeaproape, se constată că au fost sugerate de motive greşite. Mulţi primesc aplauze pentru virtuţi pe care nu le au. Cercetătorul de inimi examinează motivele şi, adesea, faptele care sunt mult aplaudate de oameni sunt înregistrate de El, ca izvorând din motive egoiste şi ipocrizie josnică. Fiecare faptă din viaţa noastră, fie că este excelentă şi vrednică de laudă, sau merită dezaprobare, este judecată de cercetătorul inimilor după motivele care au pus-o în mişcare. 27:47 Chiar unii pastori care apără Legea lui Dumnezeu se cunosc doar puţin pe ei înşişi. Ei nu meditează şi nu-şi cercetează motivele. Ei nu-şi văd greşelile şi păcatele, pentru că nu au o privire serioasă şi hotărâtă asupra vieţii, faptelor şi caracterului lor, separat şi ca întreg, spre a le compara cu sfânta Lege a lui Dumnezeu. Cerinţele Legii, în realitate, nu sunt înţelese de ei, şi trăiesc zilnic călcând spiritul acelei Legi pe care ei mărturisesc că o respectă. "Prin Lege", zice Pavel, "vine cunoştinţa deplină a păcatului". "Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: 'Să nu pofteşti'"(Rom.3,20.7.7). Unii dintre cei care lucrează prin cuvânt şi învăţătură n-au o înţelegere practică a Legii lui Dumnezeu şi a sfintelor ei cerinţe, sau a ispăşirii lui Hristos. Înainte ca ei să-i poată converti pe păcătoşi, trebuie ca ei înşişi să se convertească. 27:48 Oglinda credincioasă, care ar descoperi defectele de caracter, este neglijată; de aceea există meteahnă şi păcat şi sunt evidente pentru alţii, chiar dacă nu sunt înţelese de către cei care sunt greşiţi. Păcatul odios al egoismului există în mare măsură, chiar şi la unii care mărturisesc a fi devotaţi lucrării lui Dumnezeu. Dacă ei ar compara caracterul lor cu cerinţele Lui, mai ales cu standardul cel mare, Legea Lui cea sfântă, dreaptă şi bună, ei ar constata, dacă sunt cercetători drepţi şi cinstiţi, că au lipsuri enorme. Dar unii nu sunt dispuşi să privească prea departe, sau destul de adânc, spre a vedea stricăciunea inimilor lor. Ei au lipsuri în foarte multe privinţe; totuşi, rămân în voită ignoranţă faţă de vina lor, şi sunt atât de absorbiţi de purtarea de grijă a propriilor lor interese, încât lui Dumnezeu nu-I mai dau nici o atenţie. 27:49 Unii nu sunt evlavioşi din fire, şi de aceea ar trebui încurajat şi cultivat obiceiul examinării îndeaproape a vieţii şi motivelor lor, şi mai ales obiceiul de a nutri iubire pentru exerciţii religioase şi pentru iubirea în taină. Adesea, ei sunt auziţi vorbind despre îndoieli şi necredinţă şi stăruind asupra extraordinarelor lupte pe care le-au avut cu simţăminte infidele. Ei stăruie asupra influenţelor descurajatoare, care afectează în aşa fel credinţa, speranţa şi curajul lor, privind adevărul şi succesul final al lucrării şi cauzei în care sunt angajaţi, ca şi când ar face o virtute specială, ca să fie găsiţi de partea celor care se îndoiesc. Uneori, par a se bucura, într-adevăr, învârtindu-se în jurul poziţiei celor necredincioşi şi întărind necredinţa lor cu fiecare împrejurare pe care o pot aduna ca o scuză pentru întunecimea lor. Acestora le-aş spune: Ar fi mai bine să coborâţi de îndată şi să părăsiţi zidurile Sionului, până ce veţi deveni bărbaţi convertiţi şi creştini buni. Înainte să vă luaţi răspunderea de a deveni pastori, vouă vi se cere, din partea lui Dumnezeu, să vă despărţiţi de iubirea de lume. Răsplata celor care continuă în această poziţie de îndoială va fi cea dată fricoşilor şi necredincioşilor. 27:50 Dar care este motivul acestor îndoieli, acestei întunecimi şi necredinţe? 27:51 Răspund: Oamenii aceştia nu stau bine cu Dumnezeu. Ei nu-şi tratează cinstit şi sincer sufletele. Nu s-au despărţit de tot egoismul, de păcat şi de păcătoşi. N-au ajuns să studieze viaţa de lepădare de sine, de sacrificiu de sine a Domnului nostru să imite exemplul Lui de curăţire, devoţiune şi sacrificiu de sine. Păcatul care înfăşoară aşa de uşor a fost întărit prin satisfacerea lui. Prin propria lor neglijenţă şi păcat, ei s-au despărţit de societatea divinului Învăţător, şi El Se află înaintea lor la distanţa unei călătorii de o zi. Ei îi au în societatea lor pe cei indolenţi, leneşi, decăzuţi, necredincioşi, nerespectuoşi, nerecunoscători, nesfinţi şi pe însoţitorii lor, îngerii cei răi. Este de mirare că aceştia sunt în întuneric sau că au îndoieli privind învăţătura? "Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască... învăţătura." (Ioan 7,17). El va ajunge să cunoască cu siguranţă tot ce se spune în legătură cu acest subiect. Această făgăduinţă ar trebui să alunge toate îndoielile şi întrebările. Ceea ce aduce îndoieli este despărţirea de Hristos. El este urmat de cei serioşi, cinstiţi, sinceri, credincioşi, umili, blânzi, iluminaţi, curăţiţi şi păziţi: pentru că sunt legaţi de cer. 27:52 Nu trebuie să se ceară o mai mare dovadă că o persoană este la mare depărtare de Isus şi trăieşte cu neglijarea rugăciunii în taină, neglijând evlavia personală, decât faptul că discută astfel îndoielile şi necredinţa, pentru că mediul lui înconjurător nu-i este favorabil. Astfel de persoane n-au religia curată, neîntinată, a lui Hristos. Ei au un material fals, pe care procesul de curăţire îl va mistui cu desăvârşire, ca rugină. De îndată ce Dumnezeu îi încearcă şi pune la probă credinţa lor, ei se îndoiesc, slăbesc, mergând când pe o cale, când pe alta. Ei nu au adevăratul material, avut de Pavel, care se putea bucura în suferinţă, pentru că "necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că 27:53 dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Dumnezeul Sfânt, care ne-a fost dat." (Romani 5,3-5). Ei au o religie de circumstanţă. Dacă toţi din jurul lor sunt tari în curaj şi credinţa în succesul final al soliei îngerului al treilea, şi împotriva lor nu este adusă nici o influenţă specială, atunci se pare că ei au ceva credinţă. Dar de îndată ce adversitatea începe să se abată asupra cauzei şi lucrarea merge greu, fiind nevoie de ajutorul fiecăruia, aceste suflete sărmane, cu toate că pot să mărturisească a fi slujbaşi ai Evangheliei, aşteaptă ca totul să se prăbuşească. 27:54 Dacă apare apostazia, şi se manifestă răzvrătire, nu-i veţi auzi spunând, în alese cuvinte de încurajare şi înviorare: Fraţilor, nu vă pierdeţi curajul; aveţi curaj. "Totuşi temelia cea tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: 'Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui'." (2 Tim. 2,19). Bărbaţii care sunt afectaţi în felul acesta de împrejurări trebuie să rămână la casele lor şi să folosească puterea lor fizică şi mentală în poziţii de mai mică răspundere, unde nu vor fi expuşi să întâmpine o opoziţie atât de puternică. Dacă totul merge bine, ei pot fi socotiţi bărbaţi foarte buni şi consacraţi. Dar aceştia nu sunt cei pe care Stăpânul vrea să-i trimită în lucrarea Sa, pentru că acestora li se împotrivesc cei care sunt trimişii lui Satana, iar Satana şi oştirea îngerilor lui cei răi va fi angajată împotriva lor. Dumnezeu a luat măsuri pentru cei pe care i-a chemat El să facă lucrarea Lui, pentru ca ei să iasă biruitori din orice luptă. 27:55 Domnul, vorbind prin Pavel (Efeseni 6,10-18), ne spune cum să ne înarmăm împotriva lui Satana şi a trimişilor lui: "Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi 27:56 toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la acestea, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii." 27:57 Noi suntem angajaţi într-o lucrare înaltă şi sacră. Cei care mărturisesc că sunt chemaţi să-i înveţe adevărul pe cei ce stau în întuneric nu trebuie să fie ei înşişi oameni ai necredinţei şi întunericului. Ei trebuie să trăiască alături de Dumnezeu, unde pot fi lumină în Domnul. Motivul pentru care nu sunt aşa ceva este că ei înşişi nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu; de aceea sunt exprimate îndoieli şi descurajări când ar trebui să se audă numai cuvinte de credinţă şi bucurie sfântă. 27:58 Religia este cea care ajută la nevoie; o convorbire zilnică cu Dumnezeu, un interes neîmpărţit şi neegoist în lucrarea Lui. Trebuie să aibă loc o umilire de sine, să fie îndurată orice gelozie, bănuială rea, invidie, ură, răutate şi necredinţă. Este nevoie de o schimbare totală. Unii au pierdut din vedere modelul nostru, Omul suferind de pe Golgota. În slujba Lui, nu trebuie să ne aşteptăm la comoditate, cinste sau măreţie în această viaţă; pentru că El, Maiestatea cerului, nu le-a primit. "Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa". "El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi, prin rănile lui, suntem tămăduiţi." (Is.53,3.5). Cu acest exemplu în faţa noastră, vom alege oare să evităm crucea şi să fim legănaţi încoace şi încolo de împrejurări? Să fie oare aprins zelul nostru şi înflăcărarea noastră numai când suntem înconjuraţi de cei care sunt treji şi zeloşi în lucrarea şi cauza lui Dumnezeu? 27:59 Nu putem sta cu credinţă în Dumnezeu, fie oricât de neplăcute şi descurajatoare toate cele ce ne înconjoară? "Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, el a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: Din pricina ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat. Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru."(Romani 8,31-39) 27:60 Mulţi pastori n-au un interes neîmpărţit în lucrarea lui Dumnezeu. Ei au investit numai puţin în cauza Lui, şi pentru că au acumulat atât de puţin în înaintarea adevărului, sunt ispitiţi uşor să privească şi să înainteze spre cauza lui Dumnezeu. Nu sunt stabili, întăriţi, consolidaţi. Cel care îşi cunoaşte bine caracterul, care are cunoştinţă de păcatul pe care îl înfăşoară aşa de lesne, şi ispitele care, cel mai probabil, îl vor birui, nu trebuie să se expună fără a fi nevoie şi să invite ispita, aşezându-se pe terenul duşmanului. Dacă îl cheamă datoria acolo unde împrejurările nu sunt favorabile, el va avea ajutor special de la Dumnezeu, şi astfel va merge complet echipat pentru lupta cu vrăjmaşul. Cunoaşterea de sine îi va salva pe mulţi de căderea în ispite cumplite şi îi ocoleşte pe mulţi de o înfrângere ruşinoasă. Pentru ca să ajungem să ne cunoaştem, este important ca, în mod fidel, să cercetăm motivele şi principiile comportamentului nostru, 27:61 comparând acţiunile noastre cu standardul datoriei descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu. Pastorii trebuie să încurajeze şi să cultive binefacerea. 27:62 Mi-a fost arătat că unii, care au fost angajaţi la serviciul nostru de publicaţii, la Institutul nostru de Sănătate sau în pastoraţie, au lucrat numai pentru salariu. Sunt şi excepţii; nu sunt toţi vinovaţi în această privinţă, dar numai puţini se pare că au înţeles că ei trebuie să dea socoteală de isprăvnicia lor. Mijloace care au fost consacrate lui Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale au fost risipite. Familii sărace, care au experimentat influenţa simţitoare a adevărului şi care de aceea îl preţuiesc şi au fost recunoscători faţă de Dumnezeu pentru el, au socotit că puteau şi trebuia să se lipsească chiar şi de cele necesare vieţii pentru a aduce darurile lor pentru tezaurul Domnului. Unii s-au lipsit de piese de îmbrăcăminte, de care aveau într-adevăr nevoie spre a se simţi bine. Alţii au vândut singura lor vacă şi banii astfel primiţi i-au consacrat lui Dumnezeu. În sinceritatea sufletelor lor, cu multe lacrimi de recunoştinţă, pentru că a fost privilegiul lor să facă acest lucru pentru cauza lui Dumnezeu, ei s-au plecat înaintea Domnului cu darurile lor şi au invocat binecuvântarea Sa asupra lor, când le-au trimis, rugându-se ca ele să poată fi mijloacele de ducere a cunoştinţei adevărului sufletelor din întuneric. Mijloacele consacrate în felul acesta n-au fost întotdeauna folosite aşa cum le-au destinat donatorii jertfitori de sine. Oameni lacomi, egoişti, neavând spiritul tăgăduirii de sine sau al jertfei de sine, au mânuit cu necredincioşie banii astfel aduşi în trezorerie; şi ei au jefuit tezaurul lui Dumnezeu, primind bani pe care nu i-au câştigat prin muncă corectă. Administrarea lor neconsacrată şi nesăbuită a cheltuit şi a risipit bani care I-au fost consacraţi lui Dumnezeu, cu rugăciuni şi lacrimi. 27:63 Mi-a fost arătat că îngerul raportor face o înregistrare fidelă a fiecărui dar dedicat lui Dumnezeu şi pus în trezorerie, precum şi a rezultatului final al mijloacelor astfel date. 27:64 Dumnezeu ia cunoştinţă de fiecare bănuţ consacrat cauzei Sale şi de bună-voinţa sau repulsia dătătorului. Motivul dăruirii este înregistrat de asemenea. Cei jertfitori de sine şi consacraţi, care Îi redau lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale Lui, când El le cere de la ei, vor fi răsplătiţi după faptele lor. Chiar dacă mijloacele consacrate astfel vor fi greşit folosite, astfel încât ele nu îndeplinesc scopul avut în vedere de dăruitor - spre slava lui Dumnezeu şi salvarea de suflete - cei care au făcut sacrificiile cu sinceritate de suflet, vizând numai slava lui Dumnezeu, nu-şi vor pierde răsplata. 27:65 Celor care au dat o rea întrebuinţare mijloacelor dedicate lui Dumnezeu, li se va cere să dea socoteală de isprăvile lor. Unii, în mod egoist, au pus mâna pe bani în iubirea lor după câştig. Alţii n-au o conştiinţă sensibilă; ea a devenit veştedă printr-o îndelungată nutrire a egoismului. Ei privesc la lucrurile sfinte şi veşnice dintr-un punct de vedere josnic. Printr-o îndelungată continuare a unei căi greşite, sensibilităţile lor morale par paralizate. Pare imposibil a-şi ridica vederile şi simţămintele la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu are loc o schimbare totală, prin înnoirea minţii, această grupă nu va găsi nici un loc în cer. Cei care au urmat calea egoismului şi a greşelii, neprivind ca sacră nici chiar vistieria lui Dumnezeu, nu pot aprecia curăţenia şi sfinţenia celor sfinţi din Împărăţia Cerurilor, sau valoarea bogăţiei de slavă, răsplata cea veşnică, păstrată pentru credincioşii biruitori. Mintea lor a urmat atât de mult pe o cale egoistă şi josnică, încât ei nu mai pot aprecia lucrurile veşnice. Ei nu preţuiesc mântuirea. Pare imposibil să-şi mai înalţe mintea sau să preţuiască cum trebuie planul de mântuire sau valoarea ispăşirii. Interesele egoiste au absorbit întreaga lor fiinţă; ca o rocă magnetică, ei îşi ţin mintea şi afecţiunile legate de un nivel inferior. Unele dintre aceste persoane nu vor ajunge niciodată la desăvârşirea 27:66 caracterului creştin, pentru că nu văd valoarea şi necesitatea unui astfel de caracter. Mintea lor nu poate fi înălţată aşa, încât să fie încântaţi de sfinţenie. Iubirea de sine şi interese egoiste le-au cuprins în aşa măsură caracterul, încât ei nu pot să deosebească cele sacre şi veşnice, de cele obişnuite. Cauza lui Dumnezeu şi vistieria Lui nu sunt pentru ei mai sacre decât afacerile obişnuite sau banii dedicaţi scopurilor lumeşti. 27:67 În privinţa aceasta, datoria morală este obligatorie pentru toţi cei care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos. Dumnezeu specifică datoria lor faţă de semeni: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Prin neluarea în seamă a dreptăţii, a milei şi a bunăvoinţei faţă de semenii lor, unii şi-au împietrit inima atât de mult, încât pot merge liniştiţi mai departe şi pot să-L jefuiască chiar pe Dumnezeu, fără mustrare de conştiinţă. Îşi închid aceştia ochii şi faţă de faptul că Dumnezeu cunoaşte, că El citeşte fiecare acţiune şi motiv care i-a împins să le facă? Răsplata Lui este cu El, şi lucrarea Lui înaintea Sa, ca să dea fiecăruia după cum va fi fapta lui. Fiecare faptă bună şi fiecare faptă rea, şi influenţa lor asupra altora, sunt scoase la iveală de Cercetătorul inimilor, pentru care fiecare secret este descoperit. Şi răsplata va fi după motivele care au împins la acţiune. 27:68 Cu toate avertizările şi mustrările repetate, pe care li le-a trimis Domnul, cei care au ocupat poziţii de răspundere au urmat pe propria lor cale şi au fost călăuziţi de judecata lor nesfinţită, iar, drept urmare, cauza lui Dumnezeu a suferit şi sufletele au fost îndepărtate de adevăr. Toţi care se fac astfel vinovaţi vor fi confruntaţi cu un raport înspăimântător în ziua răsplătirii finale. Dacă ei vor fi vreodată mântuiţi, aceasta nu va fi printr-un efort obişnuit din partea lor; viaţa lor din trecut trebuie văzută de ei şi răscumpărată. Dacă această lucrare este începută cu sinceritate şi urmată cu perseverenţă şi ardoare asiduă, ea va reuşi pe deplin; dar 27:69 mulţi nu vor reuşi, pentru că zelul cu care au început lucrarea se stinge datorită apatiei şi nepăsării. La început, eforturile lor sunt bune, pentru că ei au un oarecare simţământ al situaţiei lor; dar ei caută să uite trecutul şi trec peste el, fără să îndepărteze pietrele de poticnire şi fără să facă o lucrare conştiincioasă. Pocăinţa lor nu este o adevărată părere de rău, pentru că prin influenţa lor Dumnezeu a fost dezonorat şi suflete pentru care a murit Hristos au fost pierdute. Ei fac eforturi spasmodice şi dau pe faţă mare emoţie; dar faptul că eforturile încetează, că această emoţie trece şi este urmată de nepăsare apatică, dovedeşte că Dumnezeu n-a participat întru-totul la lucrare. Simţămintele au acţionat pentru un timp, dar lucrarea n-a pătruns destul de adânc spre a schimba principiile care guvernează acţiunile lor. Ei sunt tot atât de expuşi să apuce din nou pe aceeaşi cale rea, cum au fost la început; pentru că n-au putere să se împotrivească vicleniilor lui Satana, ci sunt expuşi înşelăciunilor lui. 27:70 Viaţa unui creştin adevărat este mereu spre înainte. Nu există stat pe loc, nici întoarcere. Este privilegiul vostru să "vă umpleţi de cunoştinţa voinţei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice fel de lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină."(Col.1,9-12) 27:71 Eu îi rog stăruitor mai ales pe cei care slujesc Cuvântul şi învăţătura să se predea lui Dumnezeu, fără rezerve. Consacraţi-I Lui viaţa voastră şi fiţi într-adevăr pildă pentru turmă. Să nu mai fiţi mulţumiţi a rămâne pitici în lucrurile spirituale. Ţinta voastră să nu fie mai mică decât desăvârşirea caracterului creştin. 27:72 Faceţi ca viaţa voastră să fie altruistă şi nevinovată, ca ea să poată fi mereu o mustrare vie pentru cei care sunt egoişti şi ale căror afecţiuni par să fie pentru comoara pământească. Dumnezeu îngăduie să puteţi fi întăriţi, după bogăţia slavei Sale, "în putere, prin duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu."(Efeseni 3,16-19) |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: