26:7 slavei, a părăsit bogăţiile Lui, strălucirea, onoarea şi slava Lui, şi, pentru ca să-l salveze pe omul păcătos, a acceptat o viaţă de umilinţă, sărăcie şi ruşine: "Care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea" (Evrei 12,2). O, de ce suntem atât de sensibili la încercare şi reproş, la ruşine şi suferinţă, când Domnul nostru ne-a dat un astfel de exemplu? Cine ar dori să intre în bucuria Domnului lor, în timp ce nu sunt dispuşi să ia parte la suferinţele Lui? Adică cum! Servul indispus să îndure umilinţa, ruşinea şi mustrarea pe care Stăpânul le-a îndurat neegoist pentru el! Servul sustrăgându-se de la o viaţă de umilinţă şi sacrificiu, care este pentru fericirea lui veşnică, şi prin care, în cele din urmă, poate obţine răsplata veşnică! Vorbirea inimii mele este: Lasă-mă să am parte împreună cu Hristos de suferinţa Lui, ca să pot, în final, să mă împărtăşesc de slava Lui.