24:3 Unii dintre cei care ocupă postul de străjeri spre a avertiza poporul de pericol, au renunţat la veghere şi înclină spre comoditate. Ei sunt santinele necredincioase. Aceştia rămân inactivi, în timp ce vrăjmaşul cel viclean intră în fortăreaţă şi lucrează cu succes în domeniul lor spre a dărâma ceea ce Dumnezeu a poruncit să fie clădit. Ei văd că Satana îi înşeală pe cei fără experienţă, şi nebănuitori; totuşi, iau uşor totul, ca şi când n-ar avea nici un interes special, ca şi când lucrurile acestea nu i-ar privi pe ei. Ei nu sesizează nici un pericol special; nu văd nici un motiv să sune alarma. Lor li se pare că totul merge bine, şi nu văd nici o necesitate să înalţe sunetele credincioasei trompete de avertizare, pe care le aud aduse de mărturiile cele lămurite spre a arăta poporului călcările lui de lege şi lui Israel păcatele lui. Mustrările şi avertizările acestea tulbură liniştea acestor santinele adormite şi iubitoare de tihnă, şi lor nu le place. În inimă, dacă nu în cuvinte, ei spun: "De acesta nu este nevoie. Acesta-i prea sever, prea dur. Oamenii aceştia sunt tulburaţi şi excitaţi fără să fie nevoie şi par să nu fie dispuşi să ne dea odihnă sau pace. 'Destul! căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi'" (Num. 16,3). Ei nu mai sunt dispuşi, ca noi să mai avem confort, pace sau fericire. Numai o muncă activă, trudă şi vigilenţă neîncetată vor mulţumi pe aceşti străjeri neraţionali, greu de a-i face potriviţi. De ce nu proorocesc lucruri liniştitoare, şi să strige: "Pace, pace? Atunci totul ar merge liniştit."