24:26 refuzând să-şi îndepărteze păcatele şi să-şi corecteze greşelile prin mărturisire smerită, pocăinţă şi umilinţă, ei îşi aleg propria lor cale, se obişnuiesc cu ea şi în cele din urmă sunt conduşi captivi de Satana, după voia lui. Ei pot să devină foarte îndrăzneţi, pentru că sunt în stare să-şi ascundă păcatele faţă de alţii şi pentru că judecăţile lui Dumnezeu nu s-au abătut asupra lor într-o manieră vizibilă. Aparent, ei pot fi prosperi în această lume. Ei pot să-i înşele pe bieţii muritori, scurţi la vedere, şi să fie priviţi ca modele de evlavie, în timp ce se află în păcatele lor. Dar Dumnezeu nu poate fi înşelat. "Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El. Dar cel rău, nu este fericit, şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu" (Ecl. 8,11-13). Cu toate că viaţa păcătosului poate fi prelungită pe pământ, totuşi, ea nu va exista şi pe pământul nou creat. El va face parte din numărul celor amintiţi de David în psalmul lui: "Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc pământul" (Ps. 37,10.11).