24:12 puterea celor care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Dumnezeu. În mod practic, ei sunt slujitori ai lui Mamona. Ei n-au experimentat răstignirea faţă de lume, cu atracţiile şi poftele ei. Doar puţini dintre cei mulţi, care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, pot să spună în cuvintele apostolului: "În ce mă priveşte, departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!" (Gal. 6,14). "Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Gal. 2,20). Dacă viaţa poporului lui Dumnezeu este caracterizată de ascultarea de bunăvoie şi de iubire adevărată, lumina lor va lumina lumea cu o strălucire sfântă. Cuvintele adresate de Hristos ucenicilor Săi au fost destinate pentru toţi cei care aveau să creadă în Numele Lui: "Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună de nimic, decât să fie lepădată şi călcată în picioare de oameni" (Mat. 5,13). O mărturisire a evlaviei, fără trăirea principiului, este tot atât de categoric fără nici o valoare precum este sarea fără proprietăţile ei de gust. Un pretins creştin fără principii este o batjocură, o ruşine pentru Hristos, o necinstire a Numelui Său. "Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci într-un sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri" (Mat. 5,14-16).