Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.2, 24
|
24:1 Un apel către Biserică - 1 24:2 La 2 octombrie 1868, mi s-a arătat starea poporului care mărturiseşte a fi al lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei erau în mare întuneric, totuşi, păreau a fi nesimţitori faţă de adevărata lor stare. Sensibilităţile unui mare număr de credincioşi păreau a fi amorţite cu privire la lucrurile spirituale şi veşnice, în timp ce mintea lor părea să fie trează faţă de interesele lor lumeşti. Mulţi îndrăgeau idoli în inima lor şi practicau păcatul care i-a despărţit de Dumnezeu şi i-a făcut să fie trupuri ale întunericului. Am văzut doar câţiva care stăteau în lumină, care aveau discernământ şi spiritualitate, ca să descopere aceste pietre de poticnire şi să le îndepărteze din cale. Chiar bărbaţi care stau în posturi de răspundere, în inima lucrării sunt adormiţi. Satana i-a paralizat, pentru ca planurile şi înşelăciunile lui să nu poată fi întrezărite, în timp ce el este activ spre a prinde în cursă, a înşela şi a nimici. 24:3 Unii dintre cei care ocupă postul de străjeri spre a avertiza poporul de pericol, au renunţat la veghere şi înclină spre comoditate. Ei sunt santinele necredincioase. Aceştia rămân inactivi, în timp ce vrăjmaşul cel viclean intră în fortăreaţă şi lucrează cu succes în domeniul lor spre a dărâma ceea ce Dumnezeu a poruncit să fie clădit. Ei văd că Satana îi înşeală pe cei fără experienţă, şi nebănuitori; totuşi, iau uşor totul, ca şi când n-ar avea nici un interes special, ca şi când lucrurile acestea nu i-ar privi pe ei. Ei nu sesizează nici un pericol special; nu văd nici un motiv să sune alarma. Lor li se pare că totul merge bine, şi nu văd nici o necesitate să înalţe sunetele credincioasei trompete de avertizare, pe care le aud aduse de mărturiile cele lămurite spre a arăta poporului călcările lui de lege şi lui Israel păcatele lui. Mustrările şi avertizările acestea tulbură liniştea acestor santinele adormite şi iubitoare de tihnă, şi lor nu le place. În inimă, dacă nu în cuvinte, ei spun: "De acesta nu este nevoie. Acesta-i prea sever, prea dur. Oamenii aceştia sunt tulburaţi şi excitaţi fără să fie nevoie şi par să nu fie dispuşi să ne dea odihnă sau pace. 'Destul! căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi'" (Num. 16,3). Ei nu mai sunt dispuşi, ca noi să mai avem confort, pace sau fericire. Numai o muncă activă, trudă şi vigilenţă neîncetată vor mulţumi pe aceşti străjeri neraţionali, greu de a-i face potriviţi. De ce nu proorocesc lucruri liniştitoare, şi să strige: "Pace, pace? Atunci totul ar merge liniştit." 24:4 Acestea sunt adevăratele simţăminte ale multora din poporul nostru. Şi Satana tresaltă de bucurie faţă de succesul lui de a stăpâni mintea celor care mărturisesc a fi creştini. El i-a înşelat, le-a amorţit sensibilităţile şi a înfipt steagul lui chiar în mijlocul lor, şi ei sunt atât de înşelaţi, încât nu ştiu că este chiar el. Oamenii n-au înălţat chipuri cioplite, totuşi, păcatul lor nu este mai mic înaintea lui Dumnezeu. Ei se închină lui Mamona. Lor le plac câştigurile lumeşti. Unii vor să facă orice sacrificiu pentru a-şi ajunge scopul. 24:5 Poporul care pretinde a fi al lui Dumnezeu este un popor egoist şi purtător de grija eului. Credincioşii iubesc lucrurile din această lume şi iau parte la lucrările întunericului. Au plăcere de nedreptate. N-au iubire faţă de Dumnezeu, nici iubire faţă de semenii lor. Sunt idolatri şi stau mai rău, mult mai rău în faţa lui Dumnezeu decât păgânii, închinători la chipuri cioplite, care nu cunosc o cale mai bună. 24:6 Urmaşilor lui Hristos li se cere să iasă din lume, şi să se separe, să nu se atingă de ceea ce este necurat, şi ei au făgăduinţa de a fi fii şi fiice ale Celui Prea Înalt, membri ai familiei regale. Dar dacă nu se conformează condiţiilor, ei nu vor putea să aibă parte de împlinirea făgăduinţei. O mărturisire de credinţă a creştinismului nu este nimic înaintea lui Dumnezeu; ci ascultarea adevărată, smerită şi binevoitoare de cerinţele Lui îi identifică pe copiii Lui adoptivi, primitori ai harului Său şi părtaşi ai marii Lui mântuiri. Aceştia vor fi deosebiţi, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. Caracterul lor deosebit şi sfânt va fi vizibil şi îi va deosebi în mod distinct de lume şi de pasiunile şi poftele ei. 24:7 Am văzut că numai puţini dintre noi corespund acestei descrieri. Iubirea lor faţă de Dumnezeu este în vorbe, nu în faptă şi adevăr. Cursul acţiunii lor, lucrările lor, mărturisesc că ei nu sunt fii ai luminii, ci ai întunericului. Lucrările lor n-au fost făcute în Dumnezeu, ci în egoism şi nedreptate. Inimile lor sunt străine faţă de harul înnoitor al lui Dumnezeu. Ei n-au experimentat puterea transformatoare, care-i face să umble întocmai cum a umblat Hristos. Cei care sunt mlădiţe vii în Viţa cerească se vor împărtăşi de seva şi hrana Viţei. Ei nu vor fi mlădiţe veştejite şi fără rod, ci vor prezenta viaţă şi vigoare, vor înflori şi vor aduce rod spre slava lui Dumnezeu. Vor fi atenţi să se despartă de orice nelegiuire şi să desăvârşească sfinţenia în temere de Dumnezeu. 24:8 Ca şi vechiul Israel, biserica L-a dezonorat pe Dumnezeul ei, prin 24:9 îndepărtare de la lumină, neglijându-şi însărcinările şi abuzând de înaltul ei privilegiu de a fi deosebită şi curată în caracter. Membrii ei şi-au călcat legământul de a trăi pentru Dumnezeu şi numai pentru El. Ei s-au unit cu cei egoişti şi iubitori de lume. Mândria, iubirea de plăceri, şi păcatul au fost îndrăgite şi Hristos S-a îndepărtat, iar Duhul Său a fost stins în biserică. Satana lucrează alături de cei care mărturisesc a fi creştini şi, totuşi, sunt atât de lipsiţi de discernământ spiritual, încât ei nu-l descoperă. Ei nu simt povara lucrării. Adevărurile solemne pe care mărturisesc a le crede, nu sunt o realitate pentru ei. Ei n-au credinţă veritabilă. Bărbaţi şi femei vor da pe faţă toată credinţa pe care o au în realitate. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu mărturisirea lor de credinţă, ci roadele aduse de ei arată caracterul pomului. Mulţi au doar o formă de evlavie, numele lor se află în registrul comunităţii, dar în cer au un raport pătat. Îngerul raportor a înregistrat cu credincioşie faptele lor. Fiecare faptă egoistă, fiecare cuvânt urât, fiecare datorie neîmplinită şi fiecare păcat ascuns, împreună cu orice prefăcătorie abilă, este înregistrat în cartea de aducere-aminte, ţinută de îngerul raportor. 24:10 Foarte mulţi dintre cei care mărturisesc a fi slujbaşi ai lui Hristos nu sunt ai Lui. Ei îşi înşeală sufletele spre propria lor nimicire. În timp ce mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos, nu trăiesc în ascultare de voinţa Sa. "Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?" (Rom. 6,16). Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi slujitori ai lui Hristos ascultă de alt stăpân, lucrând zilnic împotriva Stăpânului pe care mărturisesc că Îl slujesc. "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Mat. 6,24). 24:11 Interese pământeşti şi egoiste angajează sufletul, mintea şi 24:12 puterea celor care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Dumnezeu. În mod practic, ei sunt slujitori ai lui Mamona. Ei n-au experimentat răstignirea faţă de lume, cu atracţiile şi poftele ei. Doar puţini dintre cei mulţi, care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, pot să spună în cuvintele apostolului: "În ce mă priveşte, departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!" (Gal. 6,14). "Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Gal. 2,20). Dacă viaţa poporului lui Dumnezeu este caracterizată de ascultarea de bunăvoie şi de iubire adevărată, lumina lor va lumina lumea cu o strălucire sfântă. Cuvintele adresate de Hristos ucenicilor Săi au fost destinate pentru toţi cei care aveau să creadă în Numele Lui: "Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună de nimic, decât să fie lepădată şi călcată în picioare de oameni" (Mat. 5,13). O mărturisire a evlaviei, fără trăirea principiului, este tot atât de categoric fără nici o valoare precum este sarea fără proprietăţile ei de gust. Un pretins creştin fără principii este o batjocură, o ruşine pentru Hristos, o necinstire a Numelui Său. "Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci într-un sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri" (Mat. 5,14-16). 24:13 Faptele bune ale poporului lui Dumnezeu au o influenţă mai puternică decât cuvintele. Prin viaţa lor virtuoasă şi prin faptele lor neegoiste, cel care priveşte este făcut să dovedească şi el aceeaşi neprihănire care a produs roade atât de bune. El este încântat de acea putere de la Dumnezeu, care schimbă fiinţele omeneşti egoiste după chipul divin, şi Dumnezeu este onorat. Numele Lui este slăvit. Dar Domnul este dezonorat 24:14 şi cauza Lui defăimată de poporul Său, care se află în robia lumii. Ei sunt prieteni cu lumea şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Singura lor nădejde de mântuire este să se despartă de lume şi să-şi păstreze separat caracterul lor ales şi sfânt. O, pentru ce nu vrea poporul lui Dumnezeu să se conformeze condiţiilor puse de El în Cuvântul Său? Dacă ar face aceasta, n-ar da greş în a-şi da seama de excelentele binecuvântări date de Dumnezeu celor smeriţi şi ascultători. 24:15 Am fost uimită când am văzut întunericul teribil al multor membri din comunităţile noastre. Lipsa adevăratei evlavii era astfel, încât ei erau unelte ale întunericului şi morţii, în loc să fie lumina lumii. Mulţi mărturiseau că-L iubesc pe Dumnezeu, dar prin fapte Îl tăgăduiau. Ei nu-L iubeau, nu-I slujeau şi nici nu ascultau de El. Interesele lor egoiste aveau prioritate. La mulţi părea să fie o alarmantă lipsă de principii. Erau stăpâniţi de o influenţă neconsacrată şi păreau să nu aibă nici o temelie în ei. Am întrebat ce înseamnă lucrurile acestea. De ce există o astfel de lipsă de spiritualitate, aşa de puţini care aveau o experienţă vie în lucrurile religioase? Am fost îndrumată la cuvintele profetului: "Fiul omului, oamenii aceşti îşi poartă idolii în inimă, şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? De aceea vorbeşte-le şi spune-le: 'Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui - dacă va veni să vorbească proorocului - Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui, ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care s-au depărtat de Mine, din pricina tuturor idolilor'" (Ez. 14,3-5). 24:16 Poporul lui Dumnezeu mi-a fost arătat ca fiind într-o stare de alunecare. Ei n-au privirea numai spre slava lui Dumnezeu. Importantă este propria lor slavă. Ei caută să se slăvească pe ei înşişi 24:17 şi cu toate acestea se numesc pe ei înşişi creştini. Marele subiect al învăţăturilor lui Hristos a fost sfinţirea inimii şi curăţia vieţii. În predica Sa de pe munte, după ce a precizat ce trebuie făcut spre a fi binecuvântaţi, şi ce nu trebuie făcut, El a spus: "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit" (Mat. 5,48). 24:18 Desăvârşire, sfinţenie, nimic mai puţin decât atât, le va da succes în aducerea la îndeplinire a principiilor pe care li le-a dat El. Fără această sfinţire inima omenească este egoistă, păcătoasă şi stricată. Sfinţirea îl va face pe posesor să fie roditor şi bogat în fapte bune. El nu va obosi niciodată în facerea de bine şi nici nu va căuta să fie promovat în această lume. El priveşte înainte la timpul când Maiestatea Cerului îi va înălţa pe cei sfinţiţi la tronul Său. Atunci le va spune: "Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii" (Mat. 25,34). Apoi, Domnul enumeră faptele de lepădare de sine şi de milă, împreună simţire şi dreptate, pe care le-au făcut ei. Sfinţirea inimii va produce fapte corecte. Lipsa de spiritualitate şi de sfinţenie este ceea ce duce la fapte nedrepte, la invidie, ură, gelozie, bănuieli rele şi fiecare păcat oribil şi odios. 24:19 Am încercat, în temere de Dumnezeu, să le prezint celor din poporul Său pericolele şi păcatele lor, şi m-am străduit cu slabele mele puteri, cum am putut mai bine, să-i trezesc. Am prezentat lucruri uimitoare, care, dacă ar fi fost crezute, le-ar fi pricinuit întristare profundă şi groază şi i-ar fi condus la pocăinţă zeloasă de păcatele şi nelegiuirile lor. Am declarat înaintea lor că, din cele ce mi-au fost arătate, numai puţini din numărul celor care mărturisesc acum a crede adevărul, vor fi, în cele din urmă, mântuiţi - nu pentru că nu puteau fi mântuiţi, ci pentru că ei n-au vrut să fie mântuiţi în felul hotărât de Dumnezeu. Calea arătată de Domnul este prea îngustă şi poate prea strâmtă spre a le îngădui să intre 24:20 atâta timp cât se prind de lume ori îndrăgesc egoismul sau păcatul de orice fel. Acolo nu există loc pentru astfel de lucruri; şi totuşi, sunt numai puţini cei care consimt să se despartă de ele, ca să poată merge pe calea cea îngustă şi să intre pe poarta cea strâmtă. 24:21 Cuvintele lui Hristos sunt clare: "Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea" (Luca 13,24). Nu toţi cei care mărturisesc a fi creştini sunt creştini cu inima. Ei sunt acum păcătoşi în Sion, cum erau în vechime. Isaia, referindu-se la ziua lui Dumnezeu, vorbeşte despre ei: "Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: 'Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor?' 'Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?' Cel ce umblă în neprihănire, şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâna înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să nu audă cuvinte setoase de sânge, şi îşi leagă ochii să nu vadă răul, acela va locui în locuri înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi" (Is. 33,14-16). 24:22 Sunt şi acum ipocriţi care tremură când îşi fac o cercetare de sine. Propria lor răutate îi va îngrozi în acea zi care are să vină curând asupra noastră, o zi când "Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului" (Is. 26,21). O, fie ca acea groază să-i poată apuca acum, ca să poată avea un simţământ viu al stării lor şi să se trezească cât timp există îndurare şi speranţă, să-şi mărturisească păcatele, să-şi umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca El să poată ierta fărădelegile lor şi să poată vindeca abaterile lor! Poporul lui Dumnezeu este nepregătit pentru a rămâne curat faţă de rele şi pofte în mijlocul pericolelor şi stricăciunilor acestui veac degenerat. Ei n-au îmbrăcat armura neprihănirii şi sunt nepregătiţi să lupte împotriva nelegiuirii existente. Mulţi nu ascultă de poruncile 24:23 lui Dumnezeu, cu toate că ei mărturisesc a le păzi. Dacă ar fi credincioşi să asculte de orânduirile lui Dumnezeu, ar avea o putere care ar aduce convingere pentru inimile celor necredincioşi. 24:24 Eu am căutat să-mi fac datoria. Am arătat păcatele speciale ale unora. Mi s-a arătat că, în înţelepciunea lui Dumnezeu, nu vor fi descoperite păcatele şi greşelile tuturor. Toţi vor avea lumină suficientă spre a-şi vedea greşelile şi păcatele lor, dacă doresc să facă acest lucru, şi să le îndepărteze în mod serios spre a desăvârşi sfinţirea în temere de Domnul. Ei pot să vadă ce păcate a remarcat şi mustrat Dumnezeu la alţii. Dacă acestea sunt îndrăgite de ei, trebuie să ştie că Dumnezeu are oroare faţă de ele şi că sunt despărţiţi de El; şi dacă nu se apucă cu zel şi serios să le îndepărteze, vor fi lăsaţi în întuneric. Dumnezeu este prea curat spre a privi la nelegiuire. Un păcat este tot atât de grav înaintea Lui într-un caz, ca şi în altul. Nici o excepţie nu va fi făcută de un Dumnezeu nepărtinitor. Aceste mărturii individuale li se adresează tuturor celor vinovaţi, cu toate că numele lor nu sunt cuprinse într-o mărturie specială, dată; şi dacă persoanele închid ochii şi îşi acoperă păcatele, pentru că numele lor n-au fost arătate în mod special, ele nu vor fi binecuvântate de Dumnezeu. Ele nu pot înainta în viaţa spirituală, ci vor deveni din ce în ce mai întunecate, până ce lumina cerului va fi complet retrasă. 24:25 Cei care mărturisesc evlavia, dar nu sunt sfinţiţi prin adevărul pe care-l mărturisesc, nu-şi vor schimba în mod vital cursul acţiunii lor, despre care ştiu că este odios înaintea lui Dumnezeu, pentru că nu sunt supuşi faţă de încercarea de a fi mustraţi în mod individual pentru păcatele lor. Ei văd, prin mărturiile altora, că propriile lor cazuri le sunt arătate cu exactitate. Ei îndrăgesc aceleaşi rele. Prin continuarea trăirii lor în păcat, îşi calcă conştiinţa, îşi împietresc inima, şi îşi înţepenesc grumazul, în acelaşi fel ca şi când mărturia ar fi fost adusă pentru ei. Trecând mai departe şi 24:26 refuzând să-şi îndepărteze păcatele şi să-şi corecteze greşelile prin mărturisire smerită, pocăinţă şi umilinţă, ei îşi aleg propria lor cale, se obişnuiesc cu ea şi în cele din urmă sunt conduşi captivi de Satana, după voia lui. Ei pot să devină foarte îndrăzneţi, pentru că sunt în stare să-şi ascundă păcatele faţă de alţii şi pentru că judecăţile lui Dumnezeu nu s-au abătut asupra lor într-o manieră vizibilă. Aparent, ei pot fi prosperi în această lume. Ei pot să-i înşele pe bieţii muritori, scurţi la vedere, şi să fie priviţi ca modele de evlavie, în timp ce se află în păcatele lor. Dar Dumnezeu nu poate fi înşelat. "Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El. Dar cel rău, nu este fericit, şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu" (Ecl. 8,11-13). Cu toate că viaţa păcătosului poate fi prelungită pe pământ, totuşi, ea nu va exista şi pe pământul nou creat. El va face parte din numărul celor amintiţi de David în psalmul lui: "Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc pământul" (Ps. 37,10.11). 24:27 Pentru cel smerit şi pocăit, este făgăduită îndurare şi adevăr, dar judecăţile sunt pregătite pentru cei păcătoşi şi răzvrătiţi. "Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului tău de domnie" (Ps. 89,14). Un popor păcătos şi adulter nu va scăpa de mânia lui Dumnezeu şi de pedeapsa pe care o merită pe drept. Omul a căzut; şi va fi lucrarea unei vieţi, fie ea mai lungă sau mai scurtă, pentru a-şi reveni din cădere, şi a-şi redobândi, prin Hristos, chipul divin pe care l-a pierdut prin păcat şi continuă fărădelege. Dumnezeu cere o totală schimbare a sufletului, trupului şi spiritului pentru a recâştiga starea pierdută prin Adam. Domnul trimite îndurător raze de lumină spre a arăta adevărata stare a omului. 24:28 Dacă el nu umblă în lumină, arată că-i place în întuneric. Nu vrea să vină la lumină, ca nu cumva să i se mustre păcatele. 24:29 Cazul lui N. Fuller mi-a pricinuit multă mâhnire şi chin sufletesc. Este îngrozitor ca el să se supună stăpânirii lui Satana, să comită nelegiuirea pe care a făcut-o. Eu cred că Dumnezeu a intenţionat ca acest caz de ipocrizie şi nemernicie să fie adus la lumină, în felul cum a fost adus, pentru ca să poată constitui o avertizare pentru alţii. El este un bărbat care cunoaşte învăţăturile Bibliei şi care a ascultat la mărturii aduse de mine în prezenţa lui chiar împotriva păcatelor pe care le practica el. De mai multe ori, m-a auzit vorbind hotărât cu privire la păcatele acestei generaţii, că stricăciunea abundă peste tot, că patimi josnice îi stăpânesc în general, pe bărbaţi şi pe femei, că în masele populare sunt practicate continuu păcate de cea mai urâcioasă ticăloşie şi că ei miros urât în propria lor stricăciune. Bisericile numai cu numele sunt pline de desfrâu şi adulter, crimă şi ucidere, rezultat al patimilor josnice şi desfrânate; dar aceste lucruri se ţin acoperite. Slujitori ai altarelor din locuri înalte sunt vinovaţi; totuşi, o mască de evlavie acoperă aceste fapte ascunse şi ei merg înainte an după an pe calea făţărniciei lor. Păcatele bisericilor cu numele au ajuns până la cer şi cei curaţi cu inima vor fi aduşi la lumină şi vor ieşi din mijlocul lor. 24:30 Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, desfrâul şi adulterul sunt socotite de un mare număr de adventişti de ziua întâi ca păcate faţă de care Dumnezeu închide ochii. Păcatele acestea sunt practicate într-o mare măsură. Ei nu recunosc cerinţele Legii lui Dumnezeu asupra lor. Ei au călcat poruncile marelui Iehova şi îi învaţă zeloşi pe ascultătorii lor să facă la fel, declarând că Legea lui Dumnezeu este desfiinţată şi nu mai are nici o pretenţie asupra lor. În concordanţă cu această stare de lucruri liberă, păcatul nu mai apare extrem de păcătos, "deoarece prin 24:31 Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului" (Rom. 3,20). Ne putem aştepta să găsim în această grupă oameni care vor să înşele, să mintă şi să lase frâu liber patimilor desfrânate. Dar bărbaţii şi femeile care recunosc ca obligatorii Cele Zece Porunci, care păzesc porunca a patra a Decalogului, trebuie să aplice în viaţa lor principiile tuturor Celor Zece Porunci, date într-o excepţională splendoare pe Sinai. 24:32 Adventişii de ziua a şaptea, care mărturisesc că aşteaptă şi iubesc venirea lui Hristos, nu trebuie să urmeze calea celor din lume. Aceştia nu sunt criterii pentru păzitorii poruncilor. Nici să nu copieze modelul adventiştilor de ziua întâi, care refuză să recunoască cerinţele Legii lui Dumnezeu şi o calcă în picioare. Această grupă nu trebuie să fie un criteriu pentru ei. Adventiştii, păzitori ai poruncilor, ocupă o poziţie înaltă, specială. Ioan i-a văzut în vedenie sfântă şi i-a descris astfel: "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus" (Apoc. 14,12). 24:33 Domnul a făcut cu vechiul Israel un legământ special: "Acum, dacă veţi asculta glasul Meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei, dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi, şi un neam sfânt" (Ex. 19,5.6). El se adresează poporului care păzeşte poruncile Sale în aceste zile de pe urmă: "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată". "Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul" (1 Petru 2,9.11). 24:34 Nu toţi cei care mărturisesc a păzi poruncile lui Dumnezeu îşi păstrează trupurile lor în sfinţenie şi cinste. Cel mai solemn mesaj trimis vreodată muritorilor a fost încredinţat acestui popor; şi ei pot avea influenţă puternică, dacă 24:35 vor să fie sfinţiţi prin el. Ei mărturisesc a sta pe platforma înaltă a adevărului etern, păzind toate poruncile lui Dumnezeu; de aceea, dacă se dedau la păcat şi comit curvie şi adulter, păcatul lor este de zece ori mai mare decât este cel al grupei pe care am amintit-o, care nu recunoaşte că Legea lui Dumnezeu este obligatorie pentru ei. Într-un anumit sens, cei care mărturisesc că păzesc poruncile lui Dumnezeu Îl necinstesc şi fac de ruşine adevărul, prin călcarea preceptelor lui. 24:36 Tocmai răspândirea acestui păcat, desfrâul, în mijlocul vechiului Israel, a fost ceea ce a adus asupra lor semnalul neplăcerii lui Dumnezeu. Curând au urmat judecăţile lui Dumnezeu asupra lor în urma acestui păcat odios; au căzut cu miile şi trupurile lor stricate au fost lăsate în pustie. "Totuşi, cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: 'Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace'. Să nu curvim, cum au făcut unii dintre ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. Să nu-L ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii dintre ei, care au pierit prin şerpi. Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama că nu cadă" (1 Cor. 10,5-12). 24:37 Adventişti de ziua a şaptea, mai presus de toate celelalte popoare din lume, trebuie să fie modele de pietate, sfinţi în inimă şi în conversaţie. Eu am relatat, în prezenţa lui N. Fuller, că poporului pe care l-a ales Dumnezeu, ca pe o comoară deosebită a Lui, i s-a cerut să fie înălţat, curăţat, sfinţit, părtaş la natura divină, fiind scăpat de stricăciunea care este în lume, prin poftă. 24:38 Dacă cei care fac o mărturisire de credinţă aşa de importantă se dedau la păcat şi nelegiuire, vina lor va fi foarte mare. Domnul mustră păcatele unuia, ca alţii să fie avertizaţi şi să le fie frică. 24:39 Avertizările şi mustrările nu sunt date celor greşiţi din mijlocul adventiştilor de ziua a şaptea, pentru că viaţa lor este mai vrednică de condamnat decât viaţa pretinşilor creştini din bisericile cu numele, nici pentru că exemplul lor sau faptele lor sunt mai rele decât ale acelor adventişti care nu vor să dea ascultare cerinţelor Legii lui Dumnezeu, ci pentru că ei au o mai mare lumină şi, prin mărturisirea lor de credinţă, au ocupat poziţia de popor special, ales al lui Dumnezeu, şi au Legea lui Dumnezeu scrisă în inima lor. Ei îşi arată credincioşia faţă de Dumnezeul cerurilor, dând ascultare legilor stăpânirii Lui. Ei sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ. Orice păcat din ei îi desparte de Dumnezeu, şi, într-un mod deosebit, Îi necinstesc Numele, dând vrăjmaşilor sfintei Sale Legi, ocazia să defăimeze cauza Sa şi pe poporul Său, pe care El l-a numit: "o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt", ca ei să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 24:40 Oamenii care sunt în luptă cu Legea marelui Iehova, care socotesc ca o virtute specială să vorbească, să scrie şi să acţioneze, pornind de la cele mai amare şi odioase lucruri, ca să-şi arate dispreţul faţă de acea Lege, pot face o înaltă mărturisire de iubire faţă de Dumnezeu şi, aparent, să aibă mult zel religios, cum au făcut marii preoţi şi bătrânii Iudeilor; totuşi, în ziua lui Dumnezeu, li se va spune de către Maiestatea cerului: "Găsiţi prea uşor". "Prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului" (Rom. 3,20). Ei sunt înfuriaţi împotriva oglinzii care le-ar descoperi defectele caracterului, pentru că ea le arată păcatele. Conducătorii adventişti, care au lepădat lumina sunt înfuriaţi la nebunie împotriva sfintei Legi a lui Dumnezeu, cum a fost şi naţiunea iudaică împotriva Fiului lui Dumnezeu. Ei sunt într-o înşelăciune teribilă, înşelându-i şi pe alţii, fiind ei înşişi înşelaţi. 24:41 Ei nu vor să vină la lumină, ca să nu le fie mustrate faptele. Unii ca aceştia nu vor să fie învăţaţi. Dar Domnul mustră şi corectează pe poporul care mărturiseşte că păzeşte Legea Lui. El le arată păcatele şi le dezvăluie nelegiuirea, pentru că El doreşte să îndepărteze de la ei orice păcat şi răutate, pentru ca ei să poată să-şi desăvârşească, în temere de El, sfinţirea şi să fie pregătiţi să moară în Domnul sau să fie luaţi la cer. Dumnezeu îi dojeneşte, îi mustră şi-i corectează, ca ei să poată fi curăţiţi, sfinţiţi şi ridicaţi, şi, în cele din urmă, înălţaţi la tronul Lui. 24:42 Pastorul Fuller a auzit mărturia adusă în public, că în presupusul popor al lui Dumnezeu nu erau toţi sfinţi, că unii erau stricaţi. Dumnezeu a căutat să-i ridice, dar ei au refuzat să vină la un nivel de acţiune mai înalt. Pasiunile senzuale corupte au dominat, iar puterile morale şi intelectuale au fost înfrânte şi puse în slujba lor. Cei care nu-şi stăpânesc patimile lor josnice nu pot aprecia ispăşirea sau să preţuiască cum trebuie sufletul. Mântuirea nu este înţeleasă sau experimentată. Cea mai înaltă ambiţie a lor este satisfacerea pasiunilor senzuale. Dumnezeu nu va accepta nimic, în afară de curăţie şi sfinţenie; o singură pată, o singură zbârcitură, un singur defect îi va exclude pentru totdeauna din cer, cu toată slava şi comorile lui. 24:43 Au fost făcute provizii abundente pentru toţi cei ce se apucă serios, sincer şi atent să lucreze la desăvârşirea sfinţirii în temere de Dumnezeu. Prin Hristos, sunt prevăzute să fie aduse de îngerii slujitori, pentru moştenitorii mântuirii, putere, har şi slavă. Nimeni nu este atât de decăzut, corupt şi de netrebnic, încât să nu poată găsi în Isus, care a murit pentru ei putere, curăţie şi neprihănire, dacă vor să-şi îndepărteze păcatele, să înceteze umblarea pe calea nelegiuirii şi să se întoarcă cu toată hotărârea inimii la viul Dumnezeu. El aşteaptă să-i dezbrace de îmbrăcămintea lor pătată şi mânjită de păcat, şi să-i îmbrace cu hainele albe, strălucitoare ale îndreptăţirii; şi El îi invită să trăiască şi nu să moară. În El, ei pot să înflorească. Mlădiţele lor 24:44 nu se vor veşteji şi nici nu vor fi fără rod. Dacă ei rămân în El, pot să tragă din El sevă şi hrană, să fie îmbibaţi cu Duhul Său, să umble chiar cum a umblat El, să biruiască cum a biruit El şi să fie înălţaţi la dreapta Lui. 24:45 Pastorul Fuller a fost avertizat. Avertismentele date altora l-au condamnat pe el. Păcatele mustrate în alţii l-au mustrat pe el şi i s-a dat destulă lumină spre a înţelege cum a considerat Dumnezeu păcatele, pe care le comitea el, şi totuşi, n-a vrut să se întoarcă de pe calea lui cea rea. El a continuat să facă înfricoşătoarea şi nelegiuita lui lucrare, corupând trupurile şi sufletele turmei lui. Satana a întărit pasiunile desfrânate, pe care acest om n-a putut să le supună şi l-a angajat în cauza lui spre a conduce sufletele la moarte. 24:46 În timp ce mărturisea că păzeşte Legea lui Dumnezeu, el călca, în modul cel mai josnic, preceptele clare ale ei. El s-a dedat pe sine întru-totul satisfacerii plăcerilor senzuale. El s-a vândut pe sine să facă lucrarea fărădelegii. Care va fi răsplata unui astfel de om? Indignarea şi mânia lui Dumnezeu îl vor pedepsi pentru păcat. Răzbunarea lui Dumnezeu va fi stârnită asupra tuturor celor ale căror patimi desfrânate au fost ascunse sub îmbrăcămintea sacerdotală. În timp ce mărturisea că este păstor al turmei, el conducea turma la ruină sigură. Aceste rezultate îngrozitoare sunt roadele unei minţi carnale, care "este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună" (Rom.8,7). 24:47 Am fost îndrumată la acest text biblic: "Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu asculte de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânire păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca vii, din morţi cum eraţi, şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii" (Rom. 6,12.13). Cei care vă pretindeţi creştini, chiar dacă nu vi se dă lumină mai multă decât conţine acest text, veţi fi fără scuză, dacă veţi îngădui să fiţi stăpâniţi de patimi josnice. 24:48 Cuvântul lui Dumnezeu este îndeajuns să lumineze 24:49 mintea cea mai întunecată, şi poate fi înţeles de cei care au vreo dorinţă de a-l înţelege. Dar cu toate acestea, unii dintre cei care mărturisesc a face din Cuvântul lui Dumnezeu obiectul lor de studiu sunt găsiţi că trăiesc în opoziţie directă cu cele mai lămurite învăţături ale lui. Atunci, pentru ca să-i lase pe bărbaţi şi pe femei fără scuză, Dumnezeu le dă mărturii lămurite şi pătrunzătoare, aducându-i înapoi la Cuvântul pe care ei au neglijat să-l urmeze. Totuşi, cei care slujesc patimilor lor păcătoase întorc spatele faţă de toată lumina aceasta. Ei nu vor să înceteze cu umblarea lor păcătoasă, ci continuă să găsească plăcere în fărădelege, în ciuda ameninţărilor şi a răzbunării lui Dumnezeu împotriva celor care fac astfel de lucruri. 24:50 De mult timp, am avut intenţia să le vorbesc surorilor mele şi să le spun că, din cele ce Domnul a avut plăcerea să-mi arate din timp în timp, în mijlocul lor există o mare greşeală. Ele nu sunt atente să se ferească de orice aparenţă rea. Ele nu sunt toate precaute în comportamentul lor, aşa cum se cuvine femeilor care mărturisesc a fi evlavioase. Cuvintele lor nu sunt atât de selecte şi bine alese, cum ar trebui să fie, ca ale acelor femei care au primit harul lui Dumnezeu. Ele sunt prea familiare cu fraţii lor. Ele îşi pierd vremea în jurul lor, înclină spre ei, şi par să dorească compania lor. Sunt foarte satisfăcute de atenţionarea lor. 24:51 Din lumina pe care mi-a dat-o Domnul, surorile noastre ar trebui să urmeze o cale cu totul diferită. Trebuie să fie mai rezervate, să arate mai puţină îndrăzneală şi să încurajeze în ele "ruşine şi sfială" (1 Tim.2,9). Fraţii şi surorile îşi permit prea multă conversaţie veselă când se află fiecare în compania celorlalţi. Femeile care mărturisesc a fi evlavioase se dedau la glume, bancuri şi râsete. Aceasta nu este potrivit şi întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Manifestările acestea scot la iveală lipsa adevăratei curăţii creştine. Ele nu întăresc sufletul în Dumnezeu, ci aduc întuneric mare; ele îi îndepărtează pe îngerii cei cereşti şi curaţi şi îi duc pe cei care se angajează în aceste lucruri în jos, la un nivel scăzut. 24:52 Surorile noastre trebuie să încurajeze adevărata blândeţe; ele nu trebuie să fie necuviincioase, limbute şi obraznice, ci modeste, rezervate şi încete la vorbire. Ele pot să cultive politeţea. A fi amabile, afectuoase, miloase, iertătoare şi smerite ar fi potrivit şi plăcut lui Dumnezeu. Dacă ele ocupă poziţia aceasta, nu vor fi împovărate cu atenţie exagerată din partea bărbaţilor din biserică sau din afara ei. Toţi vor simţi că există un cerc sacru de curăţie în jurul acestor femei temătoare de Dumnezeu, care le va scuti de orice libertăţi nepermise. 24:53 La unele femei, care mărturisesc a fi evlavioase, se manifestă o nepăsătoare libertate necuviincioasă care duce la greşeli şi rele. Dar acele femei evlavioase a căror minte şi inimă sunt ocupate cu meditaţie la subiecte care întăresc curăţia vieţii şi care înalţă sufletul să comunice cu Dumnezeu, nu vor fi abătute uşor de pe calea corectitudinii şi a virtuţii. Unele ca acestea vor fi fortificate împotriva sofisticăriilor lui Satana; ele vor fi pregătite să reziste vicleşugurilor lui seducătoare. 24:54 Mândria, moda lumii, pofta ochilor şi pofta cărnii sunt în legătură cu căderea celei pierdute. Este îndrăgit ceea ce place inimii fireşti şi minţii lumeşti. Dacă pofta trupului ar fi fost dezrădăcinată din inima lor, ele n-ar fi fost aşa de slabe. Dacă surorile noastre simt nevoia de curăţie a cugetului, şi de a nu-şi permite niciodată un comportament neglijent, care duce la fapte nepotrivite, ele nu trebuie să-şi păteze deloc curăţia. Dacă ele ar vedea problema aşa cum mi-a prezentat-o mie Dumnezeu, ar avea o astfel de oroare de fapte murdare, încât n-ar fi găsite printre cele care cad, prin ispitirile lui Satana, indiferent pe cine ar alege el ca medium. 24:55 Un predicator poate să se ocupe cu lucruri sacre, sfinte şi totuşi să nu fie sfânt în inimă. El poate să se predea lui Satana, să facă nelegiuire şi să corupă sufletele şi trupurile turmei lui. 24:56 Totuşi, dacă mintea femeilor şi a tinerilor care mărturisesc că-L iubesc şi se tem de Dumnezeu a fost întărită de Duhul Său, dacă ei şi-au format mintea pentru curăţie de cuget, şi s-au educat să evite orice aparenţă rea, vor fi la adăpost de orice apropouri şi ocrotiţi de stricăciunea care se află în jurul lor. Apostolul Pavel a scris cu privire la el: "Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Cor. 9,27). 24:57 Dacă un slujbaş al Evangheliei nu-şi stăpâneşte pasiunile lui josnice, dacă nu reuşeşte să urmeze exemplul apostolului, şi-şi dezonorează în felul acesta profesiunea şi credinţa, mergând până acolo, încât să susţină plăcerea păcatului, surorile noastre, care mărturisesc a fi pioase, nu trebuie să creadă cu nici un chip că păcatul sau fărădelegea pierde ceva din păcătoşenia lui, pentru că pastorul lor îndrăzneşte să se angajeze în el. Faptul că bărbaţi care sunt în locuri de răspundere se dovedesc a fi familiarizaţi cu păcatul nu trebuie să micşoreze vinovăţia şi enormitatea păcatului în mintea nimănui. Păcatul trebuie să apară tot atât de păcătos, tot atât de oribil, cum a fost privit şi până acum; şi raţiunea celor curaţi şi treji trebuie să deteste şi să evite pe cel care se dedă la păcat, ca şi când ar fugi de un şarpe a cărui muşcătură este mortală. 24:58 Dacă surorile ar fi trezite şi ar avea curăţia de inimă, orice apropouri stricate, chiar şi din partea pastorilor lor, ar fi respinse în mod atât de categoric, încât niciodată n-ar mai fi nevoie de repetare. Mintea trebuie să fie teribil de înceţoşată de Satana, dacă ele pot să asculte la glasul seducătorului, pentru că el este pastor, şi de aceea calcă poruncile exprese şi clare a lui Dumnezeu, amăgindu-se că nu comit nici un păcat. N-avem noi cuvintele lui Ioan: "Cine zice: 'Îl cunosc' şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el" ( 1 Ioan 2,4). Ce zice Legea? "Să nu comiţi adulter" (Ex. 20,14). Când un om, care mărturiseşte că păzeşte Legea cea sfântă a lui Dumnezeu şi care slujeşte la 24:59 lucrurile sfinte, profită de încrederea pe care i-o dă poziţia lui şi caută să facă pe placul pasiunilor lui josnice, faptul acesta în sine ar trebui să fie suficient pentru a o face în stare pe o femeie care mărturiseşte a fi evlavioasă, să vadă că, deşi ocupaţia lui este cât cerul de înaltă, o propunere necurată, care vine de la el, este de la Satana, deghizat ca înger de lumină. Eu nu pot crede că Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în inima celor care sunt gata să ofere inocenţa şi virtutea lor pe altarul patimilor desfrânate. 24:60 Surorile mele, evitaţi orice aparenţă rea. În această epocă libertină, care miroase a stricăciune, nu sunteţi în siguranţă dacă nu staţi de pază. Virtutea şi modestia sunt rare. Fac apel la voi, ca urmaşe ale lui Hristos, care faceţi o mărturisire de înaltă ţinută, să cultivaţi preţiosul şi nepreţuitul mărgăritar al modestiei. Aceasta vă va păzi virtutea. Dacă aveţi vreo speranţă să fiţi înălţate în cele din urmă spre a vă uni cu societatea curată, fără păcat, a îngerilor şi să trăiţi într-o atmosferă unde nu există nici cea mai mică pată de păcat, cultivaţi modestia şi virtutea. Nimic altceva decât curăţie, sfânta curăţie, va face faţă solemnei revizuiri, va sta în ziua lui Dumnezeu şi va fi primită în cerul curat şi sfânt. 24:61 Cele mai vagi insinuări din orice sursă ar putea să vină, care vă invită să vă dedaţi păcatului sau să îngăduiţi persoanei voastre cea mai mică libertate nepermisă, ar trebui să vă irite, ca fiind cele mai rele insulte pentru demnitatea voastră feminină. Sărutul pe obraz, într-un timp şi loc nepotrivit, ar trebui să vă facă să-l respingeţi cu dezgust pe emisarul lui Satana. Dacă el este din partea unuia din poziţii înalte, care se ocupă cu lucrurile cele sfinte, păcatul are o dimensiune de zece ori mai mare şi ar trebui s-o facă pe femeia sau tânăra temătoare de Dumnezeu să se ferească cu oroare, nu numai de păcatul pe care el voia să-l comită, ci şi de ipocrizia şi nemernicia celui pe care poporul îl respectă şi-l cinsteşte ca slujitor al lui Dumnezeu. El se ocupă cu lucruri sfinte şi totuşi, îşi ascunde josnicia inimii lui sub masca sacerdotală. Teme-te de orice familiaritate de felul acesta. Fii sigură că cea mai neînsemnată apropiere de ea este dovada 24:62 unei minţi senzuale şi a unui ochi pofticios. Dacă în această privinţă, este arătată cea mai mică încurajare, dacă este tolerată vreuna din libertăţile amintite, nu poate fi prezentată o dovadă mai bună că mintea nu este curată şi castă, cum ar trebui să fie, şi că păcatul şi fărădelegea au farmec pentru voi. Voi coborâţi stindardul feminităţii voastre demne şi virtuoase şi prezentaţi dovada fără greş că o patimă şi o poftă josnică şi scârboasă, care niciodată n-a fost răstignită, a fost îngăduită să trăiască în inima voastră. 24:63 În timp ce-mi erau arătate pericolele celor care se ocupau cu lucruri mai bune, şi păcatele care există în mijlocul lor - o grupă care nu bănuieşte a fi în nici un pericol din partea acestor păcate murdare - am fost îndemnată să întreb: Cine, Doamne, va sta când Te vei arăta Tu? Numai cei care au mâini şi inimi curate vor sta în ziua venirii Lui. 24:64 M-am simţit îndemnată de Duhul Domnului să le îndemn pe surorile mele, care mărturisesc a fi evlavioase, să cultive modestia în comportament şi o rezervă potrivită cu ruşine şi sfială. Libertăţile luate în această epocă coruptă nu trebuie să fie un criteriu pentru urmaşii lui Hristos. Aceste manifestări de familiaritate la modă nu trebuie să existe între creştinii potriviţi pentru nemurire. Dacă senzualitatea, pângărirea, adulterul, crima şi uciderea sunt la ordinea zilei printre cei care nu cunosc adevărul, şi care refuză să fie stăpâniţi de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, cât de important este ca gruparea celor care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, aliaţi îndeaproape cu Dumnezeu şi îngeri, să le arate o cale mai bună, mai nobilă. Cât de important este ca, prin castitate şi virtute, ei să stea în contrast vădit cu acea grupă, care este stăpânită de pasiuni josnice. 24:65 Am întrebat: Când vor proceda surorile tinere cu bună-cuviinţă? Ştiu că n-are să fie nici o schimbare hotărâtoare spre mai bine până când părinţii nu-şi vor da seama de importanţa unei griji mai mari în educarea corectă a copiilor lor. Învăţaţi-i să procedeze cu rezervă şi modestie. Educaţi-i să fie de folos, să fie ajutoare, să servească altora, mai degrabă decât să aştepte să fie serviţi. 24:66 În general, Satana stăpâneşte minţile tineretului. Fiicele voastre nu sunt învăţate tăgăduirea de sine şi stăpânirea de sine. Ele sunt răsfăţate şi mândria lor este întreţinută. Lor li s-a îngăduit să aibă propria lor cale până ce au devenit încăpăţânate şi îndărătnice, iar voi aţi ajuns la capătul priceperii voastre spre a şti ce cale să urmaţi, ca să le salvaţi de la ruină. Satana continuă să le conducă spre a fi de pomină în gura necredincioşilor din cauza impertinenţei lor, a lipsei lor de rezervă şi modestie feminină. Şi băieţii sunt lăsaţi să aibă propria lor cale. Nici n-au ajuns bine la vârsta adolescenţei că şi sunt alături de fetele de vârsta lor, pe care le însoţesc spre casă şi fac dragoste cu ele. Şi părinţii sunt atât de complet legaţi de propria lor îngăduinţă şi iubire greşită faţă de copiii lor, încât nu îndrăznesc să ia o cale hotărâtă spre a face o schimbare şi a restrânge pe prea grăbiţii lor copii în acest veac grăbit. 24:67 Pentru multe fete, băieţii sunt subiectul de discuţie; pentru băieţi, acesta îl constituie fetele. "Căci din prisosul inimii vorbeşte gura" (Mat. 12,34). Ei discută despre acele subiecte care le trec cel mai mult prin cap. Îngerul raportor înregistrează cuvintele acestor băieţi şi fete care pretind a fi creştini. Ce încurcaţi şi ce ruşinaţi vor fi ei când se vor întâlni din nou cu ele în ziua lui Dumnezeu! Mulţi copiii sunt nişte ipocriţi pioşi. Tineri care nu mărturisesc a fi creştini se poticnesc de aceşti făţarnici şi sunt împietriţi împotriva oricărui efort care poate fi făcut de către cei interesaţi de mântuirea lor. 24:68 În centrul lucrării trebuie aleşi bărbaţi în care să se poată avea încredere în orice caz de urgenţă spre a păstra fortăreaţa, bărbaţi altruişti, bogaţi în generozitate şi în fapte bune, a căror viaţă este ascunsă în Dumnezeu, şi care consideră viaţa mai bună, de mai mare valoare decât hrana şi îmbrăcămintea. "Oare nu este 24:69 viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?" (Mat. 6,25). Dumnezeu are nevoie, în centrul lucrării, de santinele credincioase, care să iubească sufletele pentru care a murit Hristos şi care să poarte sarcina pentru sufletele care pier, privind înainte spre acea răsplată care va fi a lor când vor intra în bucuria Domnului lor şi vor privi la sufletele mântuite prin mijlocirea lor, ca să trăiască cât va trăi Dumnezeu şi să fie fericiţi, veşnic fericiţi, în slăvita Sa Împărăţie. O, fie ca să putem trezi taţii şi mamele la simţământul care apasă asupra lor! O, fie ca ei să simtă profund greutatea răspunderii datoriei! Atunci ei ar putea zădărnici planurile vrăjmaşului şi să câştige biruinţe preţioase pentru Isus. În privinţa aceasta, părinţii nu sunt lămuriţi. Ei ar trebui să-şi cerceteze mai îndeaproape viaţa, să-şi analizeze cugetele şi motivele, să vadă dacă au fost prudenţi în cursul acţiunii lor. Ei ar trebui să urmărească îndeaproape să vadă dacă exemplul lor în conversaţie şi comportament a fost ca cel pe care ar dori să-l vadă imitat de copiii lor. Curăţie şi virtute ar trebui să strălucească în cuvintele şi faptele lor, în faţa copiilor lor. 24:70 Mi-au fost arătate familii unde soţul-tată n-a păstrat acea rezervă, acea demnă şi divină bărbăţie, care stă bine urmaşului lui Hristos. El n-a reuşit să facă acele fapte amabile, afectuoase şi curtenitoare, datorate soţiei lui, deşi a făgăduit înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor s-o iubească, s-o respecte şi s-o onoreze cât timp vor trăi împreună. Fata angajată în casa lor era liberă ca, oarecum la vedere, să-i pieptene părul şi să fie drăgăstos de manierată, şi el era mulţumit, nebuneşte de mulţumit. În iubirea şi atenţia lui faţă de soţia sa nu mai era atât de demonstrativ, cum era altădată. Fii sigur că acolo Satana era la lucru. Respectă ajutoarele pe care le-ai angajat, tratează-le amabil, politicos, dar nu merge mai departe. Comportamentul tău să fie în aşa fel, ca pentru ele să nu existe loc pentru apropouri la familiaritate. Dacă ai cuvinte şi fapte de amabilitate de oferit, întotdeauna este sănătos să le dai soţiei tale. Aceasta va fi pentru ea o mare binecuvântare şi va 24:71 produce o mare fericire în inima ei, spre a se reflecta din nou asupra ta. 24:72 Mi-a fost arătat de asemenea, că soţia a lăsat ca simpatiile, interesul şi afecţiunea ei să se îndrepte spre alţi bărbaţi, care pot fi membri ai familiei. Ea îi face pe aceştia confidenţii ei, arată o preferinţă pentru societatea lor şi le povesteşte necazurile şi poate chiar problemele ei intime. 24:73 Aceasta este întru-totul greşit. În spate se află Satana; şi dacă nu te alarmezi şi nu te opreşti acolo unde eşti, el te va duce la ruină. Tu nu poţi păstra prea mare precauţie şi încuraja prea mult rezerva în această problemă. Dacă ai de adresat cuvinte afectuoase, iubitoare şi atenţii amabile, ele să fie date celui căruia i-ai făgăduit înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor să-l iubeşti, să-l respecţi şi să-l onorezi cât timp veţi trăi împreună. Ah, cât de multe vieţi sunt făcute amare prin dărâmarea zidurilor care îngrădesc intimitatea fiecărei familii şi care sunt menite să păstreze curăţia şi individualitatea vieţii private! O a treia persoană apare în intimitatea soţiei, iar problemele intime ale familiei ei sunt prezentate înaintea acestui prieten special. Acesta este şiretlicul lui Satana, ca să înstrăineze inima soţului şi a soţiei. O, fie ca aceasta să înceteze! Cât de multe necazuri ar fi evitate! Zăvorâţi în propriile voastre inimi cunoaşterea greşelilor unuia şi ale celuilalt. Spuneţi numai lui Dumnezeu necazurile voastre. El vă poate da sfatul cel bun şi mângâiere sigură, care va fi curată, neavând nici o amărăciune în ea. 24:74 Am cunoscut mai multe femei care au socotit căsătoria lor ca fiind o nenorocire. Ele au citit romane până ce imaginaţia lor li s-a îmbolnăvit şi trăiesc într-o lume creată de ele. Ele se cred femei cu minte sensibilă, cu gândire superioară, rafinată, şi îşi închipuie că soţii lor nu sunt aşa de rafinaţi; că ei nu posedă aceste calităţi superioare, şi de aceea, nu pot aprecia presupusa lor virtute şi gândire rafinată. În consecinţă, femeile acestea se socotesc a fi mari 24:75 suferinde, martire. Ele au discutat şi au cugetat asupra acestor aspecte până ce au devenit aproape maniace faţă de acest subiect. Ele îşi închipuie că valoarea lor este superioară faţă de a celorlalţi muritori, şi că nu este plăcut pentru sensibilitatea lor rafinată să se asocieze cu oameni obişnuiţi. Femeile acestea se înnebunesc singure; şi soţii lor sunt în pericol de a crede că ele posedă o minte superioară. 24:76 Din cele ce mi-a arătat Domnul, această grupă de femei şi-au pervertit imaginaţia prin citirea de romane, visare cu ochii deschişi şi clădire de castele în Spania, trăind într-o lume imaginară. Ele nu coboară cu gândurile la îndatoririle obişnuite şi folositoare ale vieţii. Ele nu iau asupra lor poverile vieţii, care se află pe calea lor, şi nu caută să facă un cămin fericit şi plăcut pentru soţii lor. Ele lasă toată greutatea asupra soţilor, neducându-şi propria lor povară. Aşteaptă ca alţii să le preîntâmpine lipsurile şi să facă în locul lor, în timp ce ele sunt libere să găsească greşeli şi să pună întrebări după cum le place. Femeile acestea au un sentimentalism care tânjeşte după dragoste, gândindu-se continuu că nu sunt apreciate, că soţii lor nu le dau toată atenţia pe care o merită. Ele îşi închipuie că sunt martire. 24:77 Realitatea este că, dacă s-ar dovedi folositoare, valoarea lor ar putea fi apreciată; dar când solicită mereu altora simpatie şi atenţie, în timp ce nu se simt obligate să răspundă cu aceleaşi sentimente, trecând pe alături rezervate, reci şi de neapropiat, nepurtând nici o sarcină pentru alţii şi neavând nici o simţire pentru nenorocirile lor, în viaţa lor se poate găsi doar puţin lucru de valoare. Femeile acestea s-au educat să creadă şi să acţioneze, ca şi cum a fost o mare bunăvoinţă din partea lor să se căsătorească cu bărbaţii cu care s-au căsătorit, şi de aceea organismul lor fin n-are să fie niciodată pe deplin apreciat. Ele au văzut toate lucrurile în rău. Ele sunt nedemne de soţii lor. Sunt o continuă încercare pentru răbdarea şi grija lor, când ar putea fi ajutoare, 24:78 purtătoare ale poverilor vieţii împreună cu ei, în loc să viseze la o viaţă ireală, găsită în romane şi romanţe de dragoste. Fie ca Domnul să aibă milă de bărbaţii care sunt legaţi de astfel de femei-roboţi, potrivite numai pentru a fi servite, hrănite şi îmbrăcate. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: