23:59 A mânca mai mult decât poate organismul să digere dă naştere unui sânge stricat şi suprasolicită vitalitatea într-o mai mare măsură decât munca sau exerciţiu fizic. Această mâncare peste măsură dă naştere la o amorţire surdă. Nervii creierului sunt solicitaţi să ajute organele digestive, şi în felul acesta sunt continuu suprasolicitaţi, slăbiţi şi amorţiţi. Aceasta lasă în cap un simţământ de slăbiciune, care face ca soţia să fie expusă într-o zi unui şoc de paralizie. Ea are nevoie să nu fie încurajată să înceteze exerciţiul. Nimic n-ar fi atât de periculos pentru ea ca a nu-şi solicita corpul pentru exerciţiu fizic activ. Exerciţiul fizic este foarte important. Acesta îi va întări corpul şi mintea. Când îşi va da seama de responsabilitatea poziţiei ei şi va vedea folosul care va rezulta din ea, căutând să aibă o ţintă în viaţă nu va fi dispusă să se afunde în indolenţă şi să evite greutăţile. Ea nu pune inimă în ceea ce face; de aceea se mişcă prea mult întocmai ca o maşină, simţind că munca este o povară. Atâta timp cât simte în felul acesta, ea nu poate să-şi dea seama de acea viaţă nouă şi vigoare, care sunt privilegiul ei să le aibă. Îi lipseşte spiritul şi energia. Ea este prea mult înclinată să stea pierdută în slăbiciune şi insensibilitate de plumb. Toropeala grea, pe care o simte, poate fi biruită numai printr-o dietă chibzuită, stăpânire perfectă asupra apetitului şi a tuturor pasiunilor, şi în solicitarea voinţei ca s-o ajute la exerciţii. Ei îi lipseşte voinţa ca să electrizeze puterea nervilor, aşa încât să poată rezista indolenţei.