22:17 Ceea ce ne-a pricinuit cea mai mare descurajare a fost să-i vedem pe cei din ...., care au avut ani de experienţă în cauza şi lucrarea lui Dumnezeu, lipsiţi de putere, datorită necredincioşiei lor. Ei au fost învinşi de vrăjmaş, aproape în fiecare atac. Dumnezeu le-ar fi făcut puternice pe aceste persoane, ca santinele credincioase la postul lor, să păzească fortăreaţa, dacă ar fi umblat în lumina pe care le-a dat-o El. Fără îndoială că Satana, prin amăgirile lui, vrea să înşele aceste suflete vinovate şi să le facă să creadă că, la urma urmei, stau bine. Ei n-au păcate grave, strigătoare la cer, şi trebuie să fie, până la urmă pe temelia cea adevărată, iar Dumnezeu le va accepta lucrările. Ei nu văd păcate deosebite, de care să se pocăiască, nici păcate care să reclame umilinţă deosebită, mărturisire smerită şi sfâşiere de inimă. Amăgirea asupra unora ca aceştia este într-adevăr puternică atunci când confundă forma evlaviei cu puterea acesteia, şi se înşeală că sunt bogaţi şi n-au nevoie de nimic. Asupra lor rămâne blestemul lui Meroza: "Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului. Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui. Căci n-a venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji" (Jud. 5,23).