21:1 Cumpătare creştină - 2
21:2 În timpul Conferinţe anuale de la Adams Center, New York, 25 octombrie 1868, mi-a fost arătat că fraţii din ..... erau în mare încurcătură şi necaz din cauza cursului urmat de B. şi C. Cei care au pe inimă cauza lui Dumnezeu nu pot fi geloşi pentru prosperitatea ei. Mi-a fost arătat că aceşti bărbaţi nu pot fi vrednici de încredere. Ei erau extremişti şi voiau să doboare reforma sanitară la pământ. Ei nu urmau o cale care să ducă la corectarea sau reforma celor care erau necumpătaţi în dieta lor, ci influenţa lor avea să-i dezguste pe credincioşi şi necredincioşi şi mai mult să-i îndepărteze de reformă, în loc să-i apropie de ea.
21:3 Părerile noastre, în general, se deosebesc mult de cele ale lumii. Ele nu sunt populare. Masele vor refuza orice teorie, oricât de rezonabilă ar putea fi, dacă pune restricţii asupra apetitului. Se ţine seama de gust, în loc de raţiune şi sănătate. Toţi cei care părăsesc calea obiceiului comun şi susţin reforma vor întâmpina opoziţie, vor fi socotiţi nebuni, radicali, urmând o cale atât de dură. Dar când oamenii care susţin reforma o duc la extreme şi nu sunt consecvenţi în umblarea lor, oamenii nu sunt de învinuit dacă se dezgustă de reforma sanitară. Extremiştii aceştia fac mai mult rău în câteva luni decât pot să repare în toată viaţa lor. Prin ei, toată doctrina noastră este adusă în discuţie, şi niciodată nu-i vor face să creadă că este ceva bun în ea pe cei care insistă la astfel de exhibiţii ale aşa-zisei reforme sanitare. Oamenii aceştia fac o lucrare pe care Satana doreşte s-o vadă că înaintează.
21:4 Cei care susţin adevăruri nepopulare trebuie să fie cei mai consecvenţi în viaţa lor şi să fie extrem de atenţi spre a se feri de orice seamănă a extreme. Ei nu trebuie să lucreze spre a vedea cât de mult se pot îndepărta, prin atitudinea lor, de ceilalţi oameni; ci,
21:5 mai degrabă, să vadă cât de mult se pot apropia de cei pe care vor să-i reformeze, ca să-i poată ajuta pentru a lua poziţia pe care ei înşişi o preţuiesc atât de mult. Dacă simt în felul acesta, ei vor urma pe o cale care va recomanda adevărul pe care îl susţin pentru buna judecată a bărbaţilor şi femeilor sinceri şi cu bun simţ. Aceştia vor fi constrânşi să recunoască că există consistenţă în subiectul reformei sanitare.
21:6 Mi-a fost arătată comportarea lui B. în familia lui. El era aspru şi arogant. A adoptat reforma sanitară aşa cum era susţinută de fratele C., şi, ca şi el, a adoptat o părere extremistă faţă de subiect, dar, neavând o judecată echilibrată, a făcut greşeli teribile, ale căror rezultate timpul nu le va şterge. Ajutat de articole adunate din cărţi, el a început să pună în practică teoria pe care o auzise, ca fiind susţinută de fratele C., şi, ca şi el, a făcut o ţintă din a-i aduce pe toţi la standardul pe care îl ridicase el. Şi-a adus-o familia la ale lui rigide, dar n-a reuşit să-şi stăpânească înclinaţiile senzuale. El n-a reuşit să se aducă pe sine la ţintă şi să-şi stăpânească trupul. Dacă ar fi avut o cunoaştere corectă a sistemului reformei sanitare, ar fi ştiut că soţia lui nu era în stare să dea naştere la copii sănătoşi. Patimile lui nesupuse au dat naştere unei oscilări necugetate de la cauză la efect.
21:7 Înainte de naşterea copiilor săi, el nu şi-a tratat soţia cum ar fi trebuit să fie tratată o femeie în situaţia ei. I-a impus ale lui rigide, conform cu ideile fratelui C., care s-au dovedit a fi un mare rău pentru ea. El n-a procurat calitatea şi cantitatea de hrană care era necesară pentru două vieţi, în loc de una. O altă viaţă depindea de a ei şi organismul ei nu a primit hrană sănătoasă şi hrănitoare, necesară pentru susţinerea puterii ei. Era o lipsă atât cantitativă, cât şi calitativă. Organismul ei cerea schimbări, o varietate şi calitate de hrană mai bogată. Copiii ei s-au născut cu puteri digestive slabe şi sânge sărac. Din hrana pe care mama era silită s-o primească, ea nu putea
21:8 să procure un sânge de bună calitate şi de aceea a dat naştere la copii plini de tumori.
21:9 Calea urmată de soţ, tatăl acestor copii, merită cea mai severă dezaprobare. Soţia lui a suferit din lipsă de hrană sănătoasă şi hrănitoare. Ea n-a avut hrană suficientă sau îmbrăcăminte comodă. A purtat o povară chinuitoare, iar el a devenit pentru ea dumnezeu, conştiinţă şi voinţă. Sunt firi care vor să se răzvrătească împotriva unei astfel de pretinse autorităţi. Ele nu vor să se supună unei astfel de supravegheri. Ajung obosiţi de presiunea şi ridicarea mai presus de ea. Dar n-a fost cazul aici. Ea a îndurat ca el să fie conştiinţă pentru ea şi a încercat să creadă că aşa era cel mai bine. Dar o fire mai independentă n-ar fi putut fi atât de uşor subjugată. Nevoile ei erau serioase. Dorinţele naturale după ceva mai hrănitor au făcut-o să folosească rugămintea stăruitoare, dar fără efect. Dorinţele ei au fost puţine, dar ele n-au fost luate în consideraţie. Doi copii au fost sacrificaţi datorită erorilor lui oarbe şi ignoranţei bigote. Dacă oameni cu minte sănătoasă ar trata animalele necuvântătoare cum a tratat-o el pe soţia lui, în ceea ce priveşte hrana, l-ar da în judecată.
21:10 În primul rând, B. nu trebuia să comită un păcat atât de mare, să aducă pe lume copii, deoarece raţiunea trebuia să-l înveţe că ei aveau să fie bolnavi, pentru că aveau să primească o moştenire mizerabilă de la părinţii lor. Ei aveau să aibă o moştenire rea, care le-a fost transmisă. Sângele lor avea să fie plin de tumori scrofuloase de la ambii părinţi, mai ales de la tată, ale cărui obiceiuri erau de natură să strice sângele şi să moleşească întregul lui organism. Copiii aceştia nu numai că trebuia să primească o predispoziţie scrofuloasă în sens dublu, dar, ceea ce este şi mai rău, ei vor purta deficienţele mintale şi morale ale tatălui şi lipsa de independenţă, curaj moral şi forţă de la mamă. Lumea este deja blestemată prin înmulţirea persoanelor cu această pecete, care trebuie să coboare pe scara tăriei fizice,
21:11 mintale şi morale mai mult decât părinţii lor; pentru că situaţia şi cele din jurul lor nu sunt aşa de favorabile cum au fost cele ale părinţilor lor.
21:12 B. nu este în stare să poarte de grijă familiei sale. El nu poate întreţine pe cineva cum ar trebui şi n-ar fi trebuit să aibă niciodată pe cineva în grijă. Căsătoria lui a fost o greşeală. El a făcut din viaţa soţiei lui o nenorocire, şi a acumulat nenorocire prin copiii care li s-au născut.
21:13 Cei care mărturisesc a fi creştini n-ar trebui să intre în legături de căsătorie până ce nu s-a meditat cu atenţie şi rugăciune asupra problemei dintr-un înalt punct de vedere spre a se vedea dacă Dumnezeu poate fi slăvit prin unire. În timp util, ei trebuie să aibă în vedere rezultatul fiecărui privilegiu al legăturii de căsătorie, şi la baza fiecărei acţiuni să stea principiul sfinţit. Înainte de a înmulţi familia lor, ei trebuie să ia în considerare dacă Dumnezeu va fi slăvit sau dezonorat prin aducerea de copii pe lume. Ei trebuie să caute să-L slăvească pe Dumnezeu prin unirea lor din primul şi din fiecare an din viaţa lor de căsătorie. Trebuie să ţină seamă de ce fel de aprovizionare pot face rost pentru copiii lor. Ei nu au dreptul să aducă copii pe lume, ca să fie o sarcină pentru alţii. Au ei o ocupaţie pe care se pot întemeia spre a întreţine familia aşa încât să nu fie nevoie să devină o povară pentru alţii? Dacă nu au, comit o crimă prin aducerea de copii pe lume spre a suferi din lipsă de grijă potrivită, de hrană şi de îmbrăcăminte. În acest veac frivol şi stricat, lucrurile acestea nu sunt luate în seamă. Patima desfrânată stăpâneşte şi nu vrea să se supună controlului, cu toate că slăbiciunea, mizeria şi moartea sunt rezultatele dominaţiei ei. Femeile sunt forţate la o viaţă de încercare grea, durere şi suferinţă din cauza patimilor nestăpânite ale bărbaţilor care poartă numele de soţi - mai corect ar putea fi numiţi brute. Mamele duc o existenţă mizerabilă, cu copiii în braţe aproape tot
21:14 timpul, abia reuşind zilnic să le dea o bucată de pâine şi o haină. Astfel de mizerie acumulată umple lumea.
21:15 Există numai puţină dragoste reală, veritabilă, consacrată şi curată. Acest atribut preţios este foarte rar. Patima este socotită iubire. Multe femei au fost jignite în sensibilităţile lor fine şi afectuoase, pentru că legătura de căsătorie a îngăduit celui pe care ea îl numeşte soţ să fie brutal faţă de ea. Ea găseşte iubirea lui atât de josnică, încât o dezgustă.
21:16 Foarte multe familii trăiesc în cea mai nefericită stare, din cauză că soţul şi tatăl îngăduie ca senzualul din natura lui să predomine intelectualul şi moralul. Rezultatul este că adesea se simte o moleşeală şi deprimare, dar cauza este foarte rar bănuită a fi urmarea greşită a propriului lor curs al vieţii. Noi avem obligaţia faţă de Dumnezeu de a păstra duhul curat şi trupul sănătos. Apostolul rosteşte aceste cuvinte de avertizare: "Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui" (Rom. 6,12). El ne îndeamnă în continuare, spunându-ne că "toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări" (1 Cor. 9,25). El îndeamnă pe fiecare, care se numeşte pe sine creştin, "să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu" (Rom. 12,1). El spune: "Mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Cor. 9,27).
21:17 În general, se face o mare greşeală de a nu face nici o deosebire în viaţa unei femei în perioada premergătoare naşterii copiilor ei. În această perioadă importantă, munca mamei ar trebuie să fie uşurată. În organismul ei, au loc schimbări mari. Se cere o mai mare cantitate de sânge, şi de aceea, mai multă hrană de cea mai bună calitate spre a fi transformată în sânge. Dacă nu are o bogată provizie de hrană nutritivă, ea nu-şi poate
21:18 păstra puterea fizică şi copilul ei va fi lipsit de vitalitate. Şi îmbrăcămintea ei trebuie avută în vedere. Trebuie avut grijă ca trupul să fie ocrotit de senzaţia de răceală. Dacă mama duce lipsă de hrană abundentă, sănătoasă şi nutritivă, îi va lipsi şi calitatea şi cantitatea de sânge. Circulaţia ei va fi slabă şi copilul ei va duce lipsă de aceleaşi lucruri. El va fi în imposibilitate de a-şi însuşi hrana care nu poate fi transformată în sânge bun spre a-i hrăni organismul. Bunăstarea mamei şi a copilului depinde mult de îmbrăcăminte bună şi caldă şi de o alimentaţie cu hrană nutritivă. Trebuie să se aibă în vedere şi să se ia măsuri pentru un plan suplimentar privitor la vitalitatea mamei.
21:19 Dar, pe de altă parte, ideea că femeile, datorită situaţiei lor speciale, pot lăsa ca apetitul să le-o i-a razna este o greşeală bazată pe datină, dar nu pe judecată sănătoasă. Apetitul femeilor în această situaţie poate fi diferit, capricios şi greu de satisfăcut; şi datina îi îngăduie fiecăreia să aibă tot ce-i place, fără să consulte raţiunea dacă o astfel de hrană poate procura elemente nutritive pentru corpul ei şi pentru dezvoltarea copilului ei. Hrana trebuie să fie nutritivă, dar să nu fie excitantă. Datina spune că, dacă ea doreşte mâncare de carne, murături, hrană condimentată sau pateu, trebuie să le aibă, să se ţină seamă numai de apetit. Aceasta este o mare greşeală şi produce multă vătămare. Paguba nu poate fi evaluată. Dacă este vreodată nevoie de simplitate în dietă şi de grijă specială în ceea ce priveşte calitatea hranei consumate, aceasta este în această perioadă importantă.
21:20 Femeile care au principii şi sunt bine instruite nu se vor îndepărta de simplitate în dietă, în acest timp. Vor ţine seamă de faptul că de ele depinde o altă viaţă şi vor fi atente la toate obiceiurile lor, şi mai ales la dietă. Ele nu trebuie să mănânce ceea ce este nehrănitor şi excitant, pentru
21:21 simplu fapt că este gustos. Sunt prea mulţi sfătuitori gata să le convingă să facă lucruri pe care raţiunea le-ar spune că nu trebuie să le facă.
21:22 Se nasc copii bolnavi din cauza satisfacerii apetitului din partea părinţilor lor. Organismul nu cere varietatea de hrană asupra căreia stăruie mintea. Pentru că, o dată în minte, ea trebuie să fie şi în stomac este o mare greşeală, pe care femeile creştine trebuie să o respingă. Imaginaţiei nu trebuie să i se îngăduie să stăpânească dorinţele organismului. Cei care-i îngăduie gustului să stăpânească vor suferi pedeapsa călcării legilor fiinţei lor. Şi problema nu se termină aici, odraslele lor nevinovate vor fi de asemenea suferinde.
21:23 Organele producătoare de sânge nu pot să transforme în sânge bun condimentele, tocăturile, murăturile şi mâncarea de carne bolnavă. Şi, dacă se introduce în stomac atât de multă mâncare, încât organele digestive sunt obligate la muncă în plus, pentru a scăpa de ea şi a elibera organismul de substanţele iritante, mama îşi face sieşi nedreptate şi pune temelia bolilor pentru copilul ei. Dacă ea va alege să mănânce ce-i place şi ce-i trece prin minte, fără să ţină seamă de urmări, va suporta pedeapsa, dar nu singură. Copilul ei, nevinovat, trebuie să sufere din cauza imprudenţei.
21:24 Trebuie să se aibă mare grijă ca tot anturajul mamei să fie plăcut şi fericit. Soţul şi tatăl are o responsabilitate deosebită, să facă tot ce-i stă în putere spre a-i uşura sarcina soţiei-mamă. În situaţia ei, el trebuie s poarte, atât cât este cu putinţă, povara Trebuie să fie binevoitor şi curtenitor, amabil şi afectuos şi mai ales atent la toate lipsurile ei. În timpul cât sunt însărcinate, unele femei au parte la jumătate din îngrijirea pe care o au animalele din grajd.
21:25 B. a fost foarte deficitar. În cea mai bună stare de sănătate a ei, soţiei lui nu i s-a procurat hrană sănătoasă îndestulătoare şi îmbrăcăminte potrivită. Apoi, când ea a avut nevoie de îmbrăcăminte în plus
21:26 şi de hrană în plus, şi aceasta de calitate simplă, dar nutritivă, nu i s-a mai îngăduit să aibă. Organismul ei avea nevoie de material spre a-l transforma în sânge, dar el nu voia să-l procure. Puţin lapte şi zahăr, puţină sare, pâine albă dospită cu drojdie pentru schimbare, făină graham, pregătită în diferite feluri de alte mâini decât ale ei, cozonac simplu cu stafide, budincă de orez cu stafide, prune, smochine ocazional şi aş putea aminti multe alte feluri de mâncare, care ar fi răspuns dorinţei ei. Dacă el nu putea obţine unele dintre aceste lucruri, nici puţin vin de casă (nefermentat) nu i-ar fi făcut rău. În unele cazuri, chiar o mică cantitate din carnea cea mai puţin vătămătoare ar fi mai puţin păgubitoare decât să sufere din cauza dorinţelor.
21:27 Mi-a fost arătat că atât B. cât şi C. au dezonorat cauza lui Dumnezeu. Ei au adus asupra ei o pată care nu va fi ştearsă niciodată pe deplin. Mi-a fost arătată familia iubitului frate D. Dacă acest frate ar fi primit ajutorul potrivit la timp potrivit, astăzi fiecare membru al familiei lui ar fi fost în viaţă. Este o minune că legile ţării n-au fost aplicate în acest caz de maltratare. Familia aceea pierea din lipsă de hrană, cea mai simplă hrană curată. Ei mureau într-o ţară a belşugului. Pe ei făcea practică un începător. Tânărul n-a murit de boală, ci de foame. Hrana ar fi întărit organismul şi ar fi păstrat maşinăria în mişcare.
21:28 În cazuri de febră, abstinenţa de la hrană pentru un scurt timp va micşora temperatura şi va face ca folosirea apei să fie mai eficace. Dar medicul curant trebuie să-şi dea seama de adevărata stare a pacientului şi să nu-i permită să se abţină de la mâncare pentru o lungă perioadă de timp, până ce organismul ajunge slăbit. În timpul febrei, hrana poate să irite şi să excite sângele, dar de îndată ce temperatura scade, trebuie să se dea hrană într-o manieră atentă şi chibzuită. Dacă hrana este reţinută prea mult, dorinţa stomacului după ea va
21:29 da naştere la temperatură, care va fi potolită printr-o porţie de hrană de bună calitate. Organismul primeşte ceva de care să se ocupe. Dacă senzaţia de foame este foarte acută, chiar şi în timpul temperaturii, a satisface foamea cu o cantitate de mâncare moderată simplă va fi mai puţin vătămător decât dacă i se refuză pacientului acest lucru. Când nu se poate gândi la nimic altceva, organismul nu va fi împovărat cu o mică porţiune de hrană simplă.
21:30 Cei care iau în mâinile lor vieţile altora, trebuie să fie oameni care s-au remarcat, având succes în viaţă. Ei trebuie să fie oameni cu judecată şi înţelepciune, oameni care pot să simpatizeze şi să simtă profund, a căror fiinţă întreagă este mişcată când văd suferinţa. Unii oameni, care n-au avut succes în nici o altă ocupaţie, în viaţă, ajung medici. Ei iau în mâinile lor viaţa bărbaţilor şi a femeilor, neavând nici o experienţă. Ei citesc despre un plan pe care cineva l-a urmat cu succes, îl adoptă şi apoi îl pun în practică pentru cei care au încredere în ei, în realitate, distrugând ultima scânteie de viaţă; totuşi, după toate acestea, ei nu învaţă nimic, ci vor să meargă înainte, tot atât de optimişti şi la următorul caz, ţinându-se de acelaşi tratament rigid. Unele persoane, cu un organism sănătos, pot rezista teribilului tratament care le este impus, şi să trăiască. Totul se datorează lui Dumnezeu şi unui organism puternic.
21:31 Fratele C. ocupă o poziţie nevrednică, stând ca o proptea pentru fratele B. El a fost minte pentru el şi a stat alături să-l susţină şi să-l sprijine. Aceşti doi bărbaţi sunt fanatici cu privire la subiectul reformei sanitare. Fratele C. cunoaşte mult mai puţin decât crede el că ştie. El s-a înşelat pe sine. În aducerea la îndeplinire a părerilor lui este egoist şi bigot; nu se lasă să fie învăţat. N-a avut o voinţă supusă. Nu este un om cu sufletul smerit. Treaba unui astfel de om nu este de a fi medic. El a putut să-şi câştige unele cunoştinţe prin citit, dar
21:32 aceasta nu este de ajuns. Este necesară experienţa. Poporul nostru este prea mic, ca oamenii să fie sacrificaţi atât de uşor şi de dezonorant, fiind supuşi la experimentul unor astfel de oameni. Într-un cuvânt, prea multe persoane preţioase vor cădea victimă părerilor şi ideilor lor rigide, mai înainte ca ei să renunţe să-şi mărturisească greşelile şi să înveţe înţelepciunea din experienţă.
21:33 Fratele C. este prea rigid şi încăpăţânat, şi incapabil de a învăţa ceva pentru Domnul, spre a fi folosit să facă vreo lucrare deosebită. El este prea îndărătnic spre a lăsa să sacrifice ceva din viaţa lui, care să-i schimbe cursul. El îşi va păstra părerile şi ideile cu atât mai serios. Oamenii aceştia vor învăţa totuşi, spre regretul lor, că se puteau lăsa să fie învăţaţi mai bine, şi să nu-şi ducă părerile la extrem, oricare ar fi putut fi rezultatele. Colectivitatea ar suporta-o tot atât de bine, şi ar fi ceva mai sigură, în ansamblu, dacă bărbaţii aceştia vor lucra într-un domeniu unde viaţa şi sănătatea nu sunt puse în pericol, prin felul lor de acţiune.
21:34 Este o mare responsabilitate să iei în mână viaţa unei fiinţe omeneşti. Iar a sacrifica acea viaţă preţioasă prin tratament greşit este înspăimântător. Cazul familiei fratelui D. este teribil. Oamenii aceştia se pot scuza pentru procedeul lor, dar aceasta nu va scuti de reproş cauza lui Dumnezeu, nici nu-l va aduce înapoi pe acel fiu care a suferit şi a murit din lipsă de hrană. Puţin must bun şi hrană l-ar fi ridicat din patul morţii şi l-ar fi redat familiei lui. Tatăl s-ar fi numărat de asemenea printre cei morţi, dacă ar fi continuat acelaşi tratament care a fost aplicat fiului, dar prezenţa şi sfatul la timp al unui doctor de la Institutul de Sănătate l-au salvat.
21:35 Este timpul să fie făcut ceva spre a-i împiedica pe novici să ocupe teren şi să împiedice reforma sanitară. Se poate renunţa la lucrările şi cuvintele lor, pentru că ei aduc mai multă pagubă decât cei mai înţelepţi şi inteligenţi bărbaţi, cu cea mai bună experienţă, care o pot exercita şi contracara. Este imposibil pentru cei mai calificaţi
21:36 apărători ai reformei sanitare să elibereze mintea publică de prejudecăţile primite prin felul greşit al acestor extremişti şi să pună importantul subiect al reformei sanitare pe o bază, în localitatea unde au apărut aceşti bărbaţi. În mare măsură, uşa este închisă şi astfel nu se poate ajunge la necredincioşi cu adevărul prezent despre Sabat şi venirea în curând a Mântuitorului nostru. Cele mai importante adevăruri sunt date la o parte de oameni, ca nemeritând să fie auzite. Aceşti bărbaţi se prezintă ca reprezentanţi ai reformei sanitare şi, în general, ca păzitori ai Sabatului. O mare responsabilitate apasă asupra celor care s-au dovedit a fi o piatră de poticnire pentru necredincioşi.
21:37 Fratele C. are nevoie de convertire completă. Nu trebuie să privească la sine. Dacă ar fi mai puţin plin de sine şi ar avea o stare sufletească mai smerită, cunoştinţa lui ar putea fi de un folos practic. El are de făcut o lucrare pentru sine, pe care nimeni altul nu o poate face pentru el. El nu va supune părerile şi judecata lui faţă de nici o fiinţă vie, dacă nu este constrâns s-o facă. Are trăsături de caracter foarte nefericite şi trebuie biruite. El are o mai mare răspundere decât B., şi cazul lui este mai grav decât al lui B., pentru că are minte şi cunoştinţă mai multă. B. este umbra minţii lui.
21:38 Fratele C. are o voinţă rigidă; simpatiile şi antipatiile lui sunt foarte puternice. Dacă porneşte pe o cale greşită şi face după capul lui, nelucrând cu înţelepciune, şi dacă i se prezintă în faţă greşeala, chiar dacă îşi dă seama că nu are dreptate, el opune atâta rezistenţă în a recunoaşte că era greşit şi că a mers pe o cale rea, încât va născoci o astfel de scuză pentru a-i face pe alţii să creadă că, până la urmă, el are dreptate. Acesta este motivul pentru care el a fost lăsat să urmeze propria lui judecată şi înţelepciune, care sunt o nebunie.
21:39 În familia tatălui său, el n-a fost o binecuvântare, ci o pricină de nelinişte şi durere. În copilărie, voinţa lui n-a fost supusă.
21:40 El avea repulsie să recunoască cinstit că a făcut greşeli şi că a făcut rău, iar, spre a ieşi din dificultate, mai degrabă îşi punea la lucru toate puterile minţii, ca să născocească o scuză cu care se mângâia că nu era o minciună directă, decât să se umilească îndeajuns pentru a-şi mărturisi greşeala. Acest obicei l-a dus cu sine în experienţa lui religioasă. El avea o abilitate personală de a nu mai aduce în discuţie un subiect, spunând că l-a uitat.
21:41 Rudele şi prietenii lui ar fi putut fi aduşi la adevăr, dacă el ar fi fost ceea ce Dumnezeu dorea ca el să fie. Dar căile hotărâte de el l-au făcut dezagreabil. El a ales adevărul ca subiect de ceartă. În ciuda opoziţiei tatălui său, a discutat subiecte biblice în familia tatălui său şi a folosit acele subiecte contra cărora se putea ridica cele mai multe obiecţiuni spre a se certa pe seama lor, în loc să caute cu toată smerenia sufletului şi cu o nepieritoare iubire de suflete să le câştige pentru adevăr şi să le aducă la lumină. Când mergea pe o cale greşită, evident nedevenind un ucenic al blândului şi umilului Isus, ştia că nici cuvintele, şi nici faptele sale nu erau în concordanţă cu influenţa sfinţitoare a adevărului, dar se încăpăţâna în apărarea lor, până ce cinstea lui a fost pusă la îndoială. Pentru prietenii şi rudele sale, el a făcut dezgustător cel mai preţios adevăr al acestor zile de pe urmă; el s-a dovedit a fi pentru ei o piatră de poticnire. Eschivările, bigotismul şi părerile lui extreme au îndepărtat de la adevăr mai multe suflete decât a adus prin cele mai bune eforturi ale lui.
21:42 Combativitatea, încăpăţânarea şi preţuirea lui de sine sunt mari. El nu poate binecuvânta cu influenţa lui nici o comunitate până ce nu se converteşte. El poate să vadă greşelile altora şi va pune la îndoială umblarea unuia şi a altuia, dacă nu sunt pe deplin de acord cu ceea ce poate prezenta el; dar dacă cineva este de acord cu el, el nu poate şi nu vrea să vadă greşelile şi abaterile acelora. Aceasta nu este corect. El poate să fie corect în multe privinţe, dar el n-are
21:43 gândul care era în Hristos. Când se va vedea pe sine şi îşi va corecta defectele din caracter, atunci va fi în situaţia de a lăsa lumina să strălucească înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele lui bune, să poată fi aduşi să-L slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Lumina lui a strălucit în aşa fel, încât oamenii au numit-o întuneric şi s-au întors cu dezgust de la ea. Eul lui trebuie să moară, şi el trebuie să aibă un duh care să-l lase să fie învăţat, altfel el va fi lăsat să-şi urmeze calea şi să fie plin de propriile lui fapte.
21:44 "Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţii; în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului" (2 Tim. 2,24.25). "Să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, (într-o manieră lăudăroasă, triumfătoare), ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii" (Tit 3,2). "Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă" (1 Petru 3,15).
21:45 Fratele C. doreşte ca raţiunea lui să o stăpânească pe a altora, şi, dacă nu poate avea acest privilegiu, este nemulţumit. El nu este un făcător de pace. Umblarea lui va pricinui mai multă confuzie şi neîncredere în comunitate decât pot să contracareze zece persoane. Temperamentul lui este în aşa fel, încât el vrea să adune defecte şi să găsească greşeli la toţi, în afară de el. El nu va prospera până nu va învăţa lecţia pe care ar fi trebuit s-o înveţe cu ani în urmă - umilirea sufletului. La vârsta lui, el va învăţa lecţia aceasta, care îl va costa mult. Toată viaţa lui a încercat să se clădească pe sine, să se salveze pe sine, să-şi păstreze propria lui viaţă; şi el a pierdut munca lui de fiecare dată.
21:46 Ceea ce fratele C. are nevoie este să-i fie îndepărtată strălucirea amăgitoare de pe ochi, ca să poată privi, cu ochii luminaţi de Duhul lui Dumnezeu, în propria lui inimă, şi să testeze şi să cântărească fiecare motiv şi să nu-l lase pe Satana să pună o amprentă falsă pe cursul
21:47 acţiunilor lui. Situaţia lui este extrem de periculoasă. Ori se va îndrepta în curând, în mod hotărât, ori va continua să-i înşele pe alţii şi să se înşele pe sine. El are nevoie de convertire în adâncul sufletului său şi să fie supus şi transformat prin reînnoirea minţii lui. Atunci poate să facă binele. Dar el nu poate veni la lumină niciodată până nu încurajează un duh de mărturisire umilă şi până nu se ţine cu hotărâre de îndreptarea greşelilor lui şi, în măsura în care poate, să îndepărteze ruşinea adusă asupra cauzei lui Dumnezeu.