20:9 ne arăta calea de ieşire şi a ne spune un cuvânt de mângâiere. Dar, dacă mintea ta este atât de ameţită de cursul greşit al vieţii tale, încât nu ne poţi da un sfat bun, nu ne alegem noi cu o pierdere? Nu ne afectează serios influenţata? Într-o bună măsură, putem avea încredere în judecata noastră, totuşi, dorim să avem şi sfetnici, pentru că "prin marele număr al sfetnicilor, ai biruinţa" (Prov. 11,14). Dorim ca umblarea noastră să arate consecvenţă pentru cei pe care îi iubim, şi dorim să căutăm sfatul lor şi ca ei să fie în stare să-l dea cu o minte clară. Dar ce grijă să avem de judecata voastră, dacă puterea sistemul nervos a fost împovărată până la extrem şi vitalitatea a fost dirijată de la creier spre a se îngriji de hrană nepotrivită, pusă în stomacul vostru sau de o enormă cantitate de hrană chiar din cea sănătoasă? De ce să ne îngrijorăm noi de astfel de persoane? Ele caută continuu o cantitate mare de hrană indigestă. De aceea, felul vostru de trai ne afectează şi pe noi. Este imposibil ca voi să mergeţi pe o cale greşită, fără să pricinuiţi suferinţă altora.