English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.2

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Mărturii pentru comunitate vol.2, 20


20:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul 18 Cumpătare creştină - 1

20:2 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 6,19.20).

20:3 Noi nu suntem ai noştri. Noi am fost cumpăraţi cu un preţ scump, chiar cu suferinţele şi moartea Fiului lui Dumnezeu. Dacă am putea înţelege acest lucru şi dacă ne-am da pe deplin seama de el, am simţi că asupra noastră apasă o mare responsabilitate, aceea de a ne păstra în cea mai bună stare de sănătate, pentru ca să-I putem aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârşită. Dar, dacă urmăm pe o cale pe care vitalitatea noastră se cheltuieşte, puterea noastră descreşte sau întunecă intelectul, păcătuim faţă de Dumnezeu. Urmând pe această cale, noi nu-L slăvim pe El în trupul şi duhul nostru, care sunt ale Lui, ci comitem o mare greşeală în faţa Lui.

20:4 Nu s-a dat Isus pe Sine pentru noi? N-a fost plătit un preţ scump spre a ne mântui? Şi nu este aşa că noi nu suntem ai noştri? Este adevărat că toate puterile fiinţei noastre, trupul nostru, duhul nostru, tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem aparţin lui Dumnezeu? Cu siguranţă că aşa este. Şi când înţelegem acest lucru, ce obligaţii ne revin faţă de Dumnezeu pentru a ne păstra în acea stare în care să-L putem onora pe pământ, în trupul şi în duhul nostru, care sunt ale Sale?

20:5 Noi credem fără pic de îndoială că Hristos va veni în curând. Pentru noi, aceasta nu este o fabulă, ci o realitate. Noi nu avem nici o îndoială şi nici n-am avut vreo îndoială, de-a lungul anilor, că doctrinele pe care le avem astăzi sunt adevăr prezent şi că ne apropiem de judecată. Noi ne pregătim să-L întâmpinăm pe El, care, escortat de o suită de îngeri, are să apară pe norii cerului, pentru a face legătura finală a celor credincioşi şi drepţi cu nemurirea. Când va veni, El nu va veni să ne curăţească de păcatele noastre, să îndepărteze defectele din caracterele noastre, sau să vindece infirmităţile temperamentului şi firii noastre. Dacă, totuşi, va face această lucrare pentru noi, ea trebuie adusă la îndeplinire înainte de acel timp. Când va veni Domnul, cei care sunt sfinţi vor fi sfinţi şi mai departe. Cei care şi-au păstrat trupul şi duhul lor în sfinţenie şi cinste vor face legătura finală cu nemurirea. Dar cei care sunt nedrepţi, nesfinţiţi şi murdari vor rămâne aşa pentru totdeauna. Nici o lucrare nu va fi făcută atunci pentru a îndepărta defectele lor şi spre a le da caractere sfinte. Curăţitorul nu va sta atunci să continue procesul Lui de curăţire şi să îndepărteze păcatele şi stricăciunea lor. Toate acestea trebuie făcute în acest timp de probă. Acum este timpul să se aducă la îndeplinire această lucrare pentru noi.

20:6 Noi îmbrăţişăm adevărul lui Dumnezeu cu diferitele noastre aptitudini şi, pe măsură ce ne aflăm sub influenţa adevărului, el va îndeplini pentru noi lucrarea care este necesară spre a ne da destoinicia morală pentru Împărăţia slavei şi pentru societatea îngerilor cereşti. Acum suntem în atelierul de lucru al lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi sunt pietre brute din carieră. Dar, dacă ne prindem de adevărul lui Dumnezeu, influenţa lui ne va înrâuri. El ne înalţă şi îndepărtează de la noi orice nedesăvârşire şi păcat de orice natură. În felul acesta, suntem pregătiţi să-L vedem pe Împăratul în toată frumuseţea Lui şi în final, să ne unim cu îngerii cereşti cei curaţi din Împărăţia slavei. Aici trebuie să fie adusă la îndeplinire această lucrare pentru noi, aici trebuie ca trupul şi duhul nostru să fie destoinice pentru nemurire.

20:7 Noi suntem într-o lume care se opune îndreptăţirii şi curăţiei de caracter şi creşterii în har. Ori încotro privim, vedem corupţie, pângărire, sluţenie şi păcat. Şi care este lucrarea pe care trebuie s-o întreprindem aici, tocmai înainte de a primi nemurirea? Trebuie să păstrăm trupul nostru sfânt şi duhul nostru curat, ca să putem sta nepătaţi în mijlocul stricăciunilor care abundă în jurul nostru, în aceste zile de pe urmă. Şi dacă această lucrare este adusă la îndeplinire, noi trebuie să ne angajăm în ea de îndată, cu toată inima şi în mod înţelept. Egoismul nu are ce căuta aici, să ne influenţeze. Duhul lui Dumnezeu trebuie să aibă control desăvârşit asupra noastră, care să ne influenţeze în toate acţiunile noastre. Dacă ne ţinem cum trebuie de Cer, şi ne prindem cum trebuie de puterea care este de sus, vom simţi influenţa sfinţitoare a Duhului lui Dumnezeu asupra inimilor noastre.

20:8 Când am încercat să prezentăm reforma sanitară fraţilor şi surorilor noastre, şi le-am vorbit despre importanţa mâncării şi a băuturii, spunându-le să facă totul spre slava lui Dumnezeu, mulţi au spus: "Nu-i treaba nimănui dacă mâncăm asta sau aceea". Pentru tot ceea ce facem, consecinţele le suportăm noi înşine. Iubiţi prieteni, greşiţi foarte mult. Voi nu sunteţi singurii care suferiţi de pe urma unei umblări greşite. Cei cu care sunteţi împreună suportă consecinţele greşelilor voastre, în mare măsură, ca şi voi. Dacă suferiţi de necumpătare în mâncare sau băutură, noi care suntem în jurul vostru sau asociaţi cu voi, suntem afectaţi, de asemenea, de infirmităţile voastre. Noi trebuie să suferim din cauza căii voastre rele. Dacă aceasta are influenţa de a micşora puterile minţii sau trupului vostru, noi simţim că ne aflăm în societatea voastră şi că suntem afectaţi de ea. Dacă, în loc să ai un spirit optimist, eşti mohorât, arunci o umbră asupra tuturor celor din jurul tău. Dacă noi suntem trişti, deprimaţi şi în necaz, tu ai putea, iar tu ai o sănătate bună, ai putea să ai o minte clară spre a

20:9 ne arăta calea de ieşire şi a ne spune un cuvânt de mângâiere. Dar, dacă mintea ta este atât de ameţită de cursul greşit al vieţii tale, încât nu ne poţi da un sfat bun, nu ne alegem noi cu o pierdere? Nu ne afectează serios influenţata? Într-o bună măsură, putem avea încredere în judecata noastră, totuşi, dorim să avem şi sfetnici, pentru că "prin marele număr al sfetnicilor, ai biruinţa" (Prov. 11,14). Dorim ca umblarea noastră să arate consecvenţă pentru cei pe care îi iubim, şi dorim să căutăm sfatul lor şi ca ei să fie în stare să-l dea cu o minte clară. Dar ce grijă să avem de judecata voastră, dacă puterea sistemul nervos a fost împovărată până la extrem şi vitalitatea a fost dirijată de la creier spre a se îngriji de hrană nepotrivită, pusă în stomacul vostru sau de o enormă cantitate de hrană chiar din cea sănătoasă? De ce să ne îngrijorăm noi de astfel de persoane? Ele caută continuu o cantitate mare de hrană indigestă. De aceea, felul vostru de trai ne afectează şi pe noi. Este imposibil ca voi să mergeţi pe o cale greşită, fără să pricinuiţi suferinţă altora.

20:10 "Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta, ca să capete o cunună, care se poate veşteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" ( 1 Cor. 9,24-27). Cei care se angajau să alerge la concursuri spre a obţine acea cunună, care era considerată ca o onoare specială, erau cumpătaţi în toate lucrurile, aşa încât muşchii, creierul şi orice parte din ei să poată fi în cea mai bună stare pentru alergare. Dacă n-ar fi fost cumpătaţi în toate lucrurile, n-ar fi avut acea elasticitate pe care o aveau, fiind cumpătaţi. Dacă erau cumpătaţi, puteau să alerge cu mai mult succes; erau mult mai siguri de câştigarea cununii.

20:11 Dar cu toată cumpătarea lor -şi cu toate eforturile lor de a se supune la o dietă îngrijită,pentru ca să fie în cea mai bună stare - cei care alergau la concursul pământesc de alergare, alergau la risc. Ei puteau să facă tot ce puteau mai bine, şi totuşi, până la urmă, să nu primească semnul de onoare; pentru că un altul putea să aibă un mic avans şi să ia premiul. Numai unul singur primea premiul. Dar la concursul ceresc toţi putem alerga şi toţi putem primi premiul. Nu există nici o nesiguranţă, nici un risc în această privinţă. Noi trebuie să ne îmbrăcăm cu harurile cereşti, şi cu privirea îndreptată în sus spre coroana nemuririi, să avem Modelul totdeauna în faţa noastră. El a fost un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Trebuie să avem în continuu în faţa noastră viaţa smerită, de lepădare de sine a divinului nostru Domn. Şi apoi, să căutăm să-L imităm, şi, păstrând în faţa noastră ţinta premiului, putem alerga în această întrecere cu siguranţă, ştiind că, dacă facem tot ce putem mai bine, în mod sigur ne vom asigura premiul.

20:12 Oamenii se supun la abnegaţie şi disciplină spre a alerga şi a obţine o cunună pieritoare, una care va pieri după o zi, şi care era numai un semn de onoare pentru muritorii de aici. Dar noi trebuie să alergăm în întrecerea la capătul căreia este o coroană a nemuririi şi a vieţii veşnice. Da, o mult mai infinită şi veşnică greutate de slavă va fi răsplata pentru noi, ca premiu, când alergarea va fi terminată. "Noi", spune apostolul, alergăm "pentru una care nu se poate veşteji". Dacă cei care se angajează în alergare aici pe pământ pentru o cunună vremelnică pot fi cumpătaţi în toate lucrurile, noi, care avem în faţă o coroană nepieritoare, o veşnică greutate de slavă şi o viaţă care se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu, să nu putem? Când avem acest mare stimulent în faţă, să nu putem să "alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă în faţă, să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus?" (Evrei 12,1.2). El ne-a arătat calea şi a marcat-o pe toată lungimea ei cu urmele paşilor Lui. Aceasta este

20:13 calea pe care a călătorit El şi noi putem experimenta, împreună cu El, lepădarea de sine şi suferinţa, şi să mergem pe această cale imprimată cu propriul Lui sânge.

20:14 "Eu, deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg, mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire" (1 Cor. 9,26.27). Există aici o lucrare de făcut pentru fiecare bărbat, femeie şi copil. Satana caută continuu să câştige stăpânire asupra trupului şi duhului vostru. Dar Hristos v-a cumpărat şi voi sunteţi proprietatea Sa. Şi acum este rândul vostru să lucraţi, în unire cu Hristos şi cu îngerii sfinţi, care vă slujesc. Este partea voastră să vă purtaţi aspru cu trupul vostru şi să-l ţineţi în stăpânire. Dacă nu faceţi aceasta, veţi pierde cu siguranţă viaţa veşnică şi coroana nemuririi. Şi totuşi, unii vor spune: "Ce treabă are cineva ce mănânc sau ce beau eu?" V-am arătat ce legătură are calea voastră cu alţii. Aţi văzut că aceasta are mult de-a face cu influenţa pe care o exercitaţi în familiile voastre. Are mult de-a face cu modelarea caracterului copiilor voştri. Aşa cum am spus mai înainte, noi trăim într-un veac stricat. Este un timp când Satana pare să aibă aproape un control perfect asupra sufletelor care nu sunt pe deplin consacrate lui Dumnezeu. De aceea, este o foarte mare răspundere care apasă asupra părinţilor şi a tutorilor care au de crescut copii. Părinţii şi-au luat răspunderea să dea naştere acestor copii; şi acum care este datoria lor? Este oare să-i lase să crească aşa cum pot şi cum vor ei? Daţi-mi voie să vă spun că asupra acestor părinţi zace o grea răspundere. "Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva; să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor. 10,31). Faceţi voi acest lucru când pregătiţi hrana pentru masă şi chemaţi familia să ia parte la ea? Puneţi voi în faţa copiilor voştri numai acea hrană despre care ştiţi că va produce sângele cel mai bun? Este ea acea hrană care va păstra organismul lor în cea mai slabă stare de agitaţie? Este ea aceea care îi va pune în

20:15 cea mai bună legătură cu viaţa şi sănătatea? Este aceasta acea hrană pe care o pregătiţi voi şi o puneţi în faţa copiilor voştri? Sau, fără a ţine seamă de binele viitorului lor, procuraţi pentru ei hrană nesănătoasă excitantă şi iritantă?

20:16 Daţi-mi voie să vă spun că aceşti copii s-au născut pentru rău. Satana se pare că are stăpânire asupra lor. El ia în stăpânire mintea lor tânără şi îi corupe. De ce acţionează taţii şi mamele ca şi când ar fi cuprinşi de amorţeală? Ei nu bănuiesc că Satana seamănă sămânţa rea în familia lor. Ei sunt atât de orbi, de neglijenţi şi de nepăsători cu privire la aceste lucruri cât le este în putinţă să fie. De ce nu se trezesc, nu citesc şi nu studiază aceste subiecte? Apostolul a spus: "Uniţi cu credinţa voastră fapta, cu fapta cunoştinţa; cu cunoştinţa înfrânarea; cu înfrânarea răbdarea, etc." (2 Petru 1,5.6). Iată o lucrare care revine oricui mărturiseşte a fi urmaş al lui Hristos; ea constă în a trăi dezvoltându-se.

20:17 Mi-a fost dezvăluit subiect după subiect. Pot să aleg din această comunitate un număr de familii cu copii, fiecare dintre ele tot atât de stricate ca iadul. Unii dintre ei mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, şi voi, părinţii lor, sunteţi aşa de nepăsători ca şi cum aţi fi paralizaţi.

20:18 Am spus că unii dintre voi sunteţi egoişti. Voi n-aţi înţeles ce-am vrut să spun. Aţi cercetat care hrană ar fi cea mai gustoasă. Gustul şi plăcerea au stăpânit în loc de slava lui Dumnezeu şi o dorinţă de înaintare în viaţa spirituală, şi de sfinţire desăvârşită în temere de Dumnezeu. Voi v-aţi luat după plăcerea şi apetitul vostru şi, în timp ce faceţi aceasta, Satana câştigă marşul asupra voastră, şi după cum este cazul, în general, zădărniceşte eforturile voastre de fiecare dată.

20:19 Unii dintre voi i-aţi dus pe copiii voştri la medic, să vadă ce-i cu ei. Eu puteam să vă spun în două minute care era necazul. Copiii voştri

20:20 sunt corupţi. Satana a obţinut stăpânire asupra lor. El a venit de îndată în urma voastră, în timp ce voi, care sunteţi ca Dumnezeu pentru ei, spre a-i păzi, eraţi liniştiţi, amorţiţi şi adormiţi. Dumnezeu v-a poruncit să-i creşteţi în frica şi educaţia Domnului. Dar Satana a intrat pe fir înaintea voastră şi a ţesut în jurul lor legături puternice. Şi totuşi, continuaţi să dormiţi. Fie ca Cerul să aibă milă de voi şi de copiii voştri, pentru că fiecare dintre voi aveţi nevoie de îndurarea Lui.

20:21 Dacă aţi fi luat poziţie faţă de reforma sanitară, dacă aţi fi adăugat la credinţa voastră, fapta, la faptă cunoştinţa, la cunoştinţă înfrânarea, lucrurile ar fi putut fi diferite. Dar voi aţi fost treziţi numai în parte de nelegiuirea şi corupţia care există în casele voastre. Voi v-aţi deschis ochii doar puţin şi apoi v-aţi liniştit spre a adormi din nou. Credeţi că îngerii pot să vină în locuinţele voastre? Credeţi că copiii voştri sunt sensibili la influenţele cele sfinte cu aceste lucruri în mijlocul vostru? Pot să enumăr, familie după familie, pe cele care sunt aproape întru-totul sub stăpânirea lui Satana. Eu ştiu că lucrurile acestea sunt adevărate şi doresc ca poporul să se trezească înainte să fie pentru totdeauna prea târziu şi ca sângele sufletelor, chiar sângele sufletelor propriilor lor copii, să fie găsit pe hainele lor.

20:22 Mintea unora dintre aceşti copii este atât de slăbită, încât ei n-au decât jumătate sau o treime din strălucirea intelectuală pe care ar fi putut s-o aibă, dacă ar fi fost virtuoşi şi curaţi. Ei au risipit-o prin masturbaţie. Chiar aici, în această comunitate, stricăciunea abundă peste tot. Din când în când, are loc o oră de cântec sau vreo adunare de plăcere. De fiecare dată când aud despre aceasta, mă simt ca şi când m-aş îmbrăca în sac. "O, de mi-ar fi capul plin de apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi!" (Ier. 9,1). "Doamne, îndură-Te de poporul Tău!" (Ioel 2,17). Mă simt adânc întristată. Am un chin sufletesc care este peste puterea mea, ca să vi-l pot descrie. Voi sunteţi adormiţi. Oare fulgerul şi tunetul

20:23 de pe Sinai are să trezească biserica aceasta? Vă vor trezi ele pe voi, taţi şi mame, spre a începe lucrarea de reformă în casele voastre? Trebuie să-i educaţi pe copiii voştri. Trebuie să-i instruiţi cum să se ferească de viciile şi corupţia acestui veac. În loc de aceasta, mulţi caută să obţină ceva bun de mâncat. Voi puneţi pe masă unt, ouă şi carne şi copiii voştri au parte de ele. Ei sunt hrăniţi chiar cu acele lucruri care vor excita pasiunile lor animalice, şi apoi veniţi la adunare şi cereţi ca Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă salveze copiii. Până la ce înălţime urcă rugăciunile voastre? Mai întâi, voi aveţi de făcut o lucrare. Când aţi făcut pentru copiii voştri tot ceea ce a lăsat Dumnezeu pe seama voastră să faceţi, atunci puteţi solicita cu toată încrederea ajutorul special pe care Dumnezeu a făgăduit să vi-l dea.

20:24 Voi trebuie să căutaţi cumpătarea în toate lucrurile. Trebuie s-o căutaţi în ceea ce mâncaţi şi în ceea ce beţi. Şi totuşi, spuneţi: "Nu este treaba nimănui ce mănânc, ce beau sau ce pun eu pe masa mea". Este treaba cuiva, afară de cazul că vă luaţi copiii şi-i închideţi sau mergeţi în pustie, unde nu aveţi nici o sarcină pentru alţii şi unde copiii voştri neascultători şi vicioşi nu vor strica societatea în care sunt amestecaţi.

20:25 Mulţi dintre cei care au adoptat reforma sanitară au părăsit tot ce era vătămător, dar oare, din cauză că au părăsit aceste lucruri pot să mănânce atât de mult cât le place? Se aşează la masă, şi, în loc să se gândească cât trebuie să mănânce, se dedau apetitului şi mănâncă peste măsură de mult. Şi stomacul face tot ce poate, sau ce ar trebui să facă în restul zilei, spre a scăpa de povara care i-a fost impusă. Toată hrana care este băgată în stomac, şi de care organismul nu se poate folosi, este o povară pentru el. Ea îngreunează această maşinărie vie. Organismul este împovărat şi nu-şi poate aduce la îndeplinire cu succes

20:26 lucrarea. Organele vitale sunt împovărate fără să fie necesar, iar puterea sistemului nervos este solicitată de stomac, ca să ajute organelor digestive să aducă la îndeplinire lucrarea lor de a scăpa de mulţimea de hrană care nu face bine organismului.

20:27 În felul acesta, puterea creierului este micşorată prin atragerea lui atât de puternică să ajute stomacul să se descurce cu povara lui grea. Şi după ce sarcina a fost adusă la îndeplinire, care sunt senzaţiile experimentate ca rezultat a acestei nenecesare cheltuieli de forţă vitală? O senzaţie de epuizare, de slăbiciune, ca şi cum ar trebui să mâncaţi. Poate că acest simţământ vine chiar înainte de timpul mesei. Ce îl generează? Forţa vitală a fost istovită de lucrarea ei şi este complet extenuată, iar urmarea este că aveţi această senzaţie de slăbiciune. Iar voi credeţi că stomacul spune: "mai multă hrană", când în slăbiciunea lui, el spune clar: "dă-mi odihnă".

20:28 Stomacul are nevoie de odihnă, ca să-şi adune energiile istovite. Dar, în loc să i se îngăduie o perioadă de odihnă, voi credeţi că are nevoie de hrană mai multă, şi astfel se încarcă organismul cu o altă povară şi i se refuză odihna necesară. Aceasta este ca un om care lucrează în câmp în timpul primei părţi a zilei până oboseşte. La amiază intră în casă şi spune că este obosit şi epuizat, dar tu îi spui să meargă din nou la lucru şi va obţine alinare. Acesta este felul în care vă trataţi stomacul. El este complet epuizat. Dar, în loc să-l lăsaţi să se odihnească, îi daţi mai multă mâncare, şi apoi se solicită vitalitatea altor părţi ale organismului să ajute la digestie.

20:29 Mulţi dintre voi aţi simţit uneori o ameţeală în jurul creierului. Aţi simţit o aversiune să vă apucaţi de vreo muncă ce cerea efort fizic sau mintal, până nu v-aţi odihnit de simţământul acestei poveri impuse organismului vostru. Apoi, din nou, apare un simţământ de slăbiciune, dar voi spuneţi că se doreşte mâncare mai multă, şi băgaţi în stomac o cantitate dublă,

20:30 de care să se îngrijească. Chiar dacă sunteţi stricţi în ce priveşte calitatea hranei voastre, slăviţi voi pe Dumnezeu în trupul şi duhul vostru, care sunt ale Lui, îmbuibându-vă cu o astfel de cantitate de hrană? Cei care încarcă stomacul cu atât de multă mâncare, împovărând astfel organismul, nu pot aprecia adevărul pe care l-ar auzi şi nu pot stărui asupra lui. Ei nu pot trezi sensibilităţile creierului pentru a-şi da seama de valoarea ispăşirii şi marea jertfă care a fost adusă pentru omul căzut. Este imposibil pentru unii ca aceştia să aprecieze marea, preţioasa şi nespus de bogata răsplătire care este păstrată pentru credincioşii biruitori. Partea animală a naturii noastre nu trebuie să fie lăsată niciodată să stăpânească partea morală şi intelectuală.

20:31 Şi ce influenţă are prea multa mâncare asupra stomacului? Acesta ajunge slăbit, organele digestive sunt slăbite, şi boala, cu toată suita ei de rele, este rezultatul. Dacă persoanele erau bolnave mai dinainte, ele îşi măresc astfel dificultăţile şi îşi micşorează vitalitatea în fiecare zi cât trăiesc. Ei apelează la puterile lor vitale pentru acţiuni care nu sunt necesare, să poarte de grijă hranei puse în stomacul lor. Ce teribil este să te afli în situaţia aceasta! Noi cunoaştem ceva despre dispepsie, din experienţă. Am avut-o în familia noastră şi socotim că ea este o boală de temut. Când o persoană devine complet dispeptică, ea suferă mult, mintal şi fizic, iar prietenii ei trebuie să sufere şi ei, dacă nu sunt tot atât de nesimţitori ca animalele. Şi totuşi, voi veţi spune: "Nu este nicidecum treaba ta ce mănânc sau ce cale urmez eu". Suferă cineva din jur de dispepsie? Fă doar ceva care să-l irite în vreun fel. Ce natural este să fii irascibil! Aceştia se simt rău şi li se pare că copiii lor sunt foarte răi. Ei nu pot vorbi calm cu ei, nici fără un har special, să acţioneze calm în familia lor. Toţi din jurul lor sunt afectaţi de boala pe care o au; toţi trebuie să sufere consecinţele infirmităţilor lor. Ei aruncă o

20:32 umbră întunecoasă. Atunci, obiceiurile voastre de mâncare şi băutură nu-i influenţează pe alţii? Cu siguranţă că da. Şi voi trebuie să fiţi foarte atenţi, să vă păstraţi în cea mai bună stare de sănătate, ca să-I puteţi aduce lui Dumnezeu o slujire desăvârşită şi să vă faceţi datoria în societate şi în familia voastră.

20:33 Dar chiar şi adepţii reformei sanitare pot greşi în ceea ce priveşte cantitatea hranei. Ei pot să mănânce exagerat din hrană de bună calitate. Unii din această comunitate greşesc cu privire la calitate. Ei niciodată n-au luat poziţie faţă de reforma sanitară. Ei au ales să mănânce şi să bea ce le place şi când le place. În felul acesta, ei îşi vatămă organismul. Dar nu numai atât, ci îşi vatămă şi familiile, punând pe mesele lor o dietă excitantă, care măreşte pasiunile instinctuale ale copiilor lor şi îi face să se îngrijească prea puţin de lucrurile cereşti. În felul acesta, părinţii întăresc puterile instinctuale şi slăbesc puterile spirituale ale copiilor lor. Ce pedeapsă grea va trebui să plătească ei în cele din urmă! Şi apoi se miră de ce copiii lor sunt atât de slabi din punct de vedere moral!

20:34 Părinţii n-au dat copiilor lor educaţia cea bună. Adesea ei manifestă aceleaşi nedesăvârşiri care sunt văzute în copiii lor. Ei mănâncă nepotrivit, şi aceasta solicită energiile lor nervoase pentru stomac şi n-au vitalitate de folosit în alte direcţii. Ei nu pot să-i stăpânească cum trebuie pe copiii lor, din cauza propriei lor nerăbdări, şi nici nu-i pot învăţa calea cea dreaptă. Poate că se ţin de ei cu asprime şi le mai dau în grabă şi câte-o bătaie. Eu am spus că a-l ameninţa pe un copil înseamnă a băga două duhuri rele în el, în timp ce pe unul îl goneşte afară. Dacă un copil este rău, bătaia îl va face mai rău. Aceasta nu-l va supune. Când organismul nu este în stare bună, când circulaţia este deranjată, iar puterea nervoasă face tot ce poate hrană de o proastă calitate, sau într-o mare cantitate chiar din cea care este bună, părinţii nu au stăpânire de sine. Ei nu pot

20:35 să judece de la cauză la efect. Acesta este motivul pentru care fiecare mişcare pe care o fac în familia lor produce mai mult necaz decât vindecare. Ei par să nu înţeleagă şi să judece de la cauză la efect şi merg la lucrarea lor ca orbii. Ei par să acţioneze ca şi cum, purtându-se ca nişte sălbatici şi reprimând prin asuprire şi violenţă răul care ar putea apărea în familia lor, L-ar slăvi pe Dumnezeu în mod deosebit.

20:36 Cine sunt copiii noştri? Ei sunt numai fraţii şi surorile mai tineri din familia pe care Dumnezeu o recunoaşte ca fiind a Lui. Noi avem de-a face cu membrii familiei Domnului! Şi, deoarece grija lor ne-a fost încredinţată nouă, cât de atenţi trebuie să fim spre a-i creşte pentru Domnul, în aşa fel ca, atunci când va veni Stăpânul, să putem spune: "Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul" (Is. 8,18). Vom fi noi atunci în stare să spunem: "Am încercat să facem lucrarea noastră, şi am încercat s-o facem bine"?

20:37 Am văzut mame din familii mari, care nu puteau să vadă lucrarea care era chiar în calea lor, chiar înaintea lor, în propriile lor familii. Ele doreau să fie misionare şi să facă o mare lucrare. Căutau pentru ele în afară vreo poziţie înaltă, dar neglijau să se îngrijească de lucrarea din cămin, pe care Domnul le-a lăsat-o în seamă. Cât de important este ca mintea să fie lucidă! Cât de important este ca trupul să fie scutit, pe cât este posibil, de boală, pentru ca să putem face lucrarea pe care cerul ne-a lăsat-o s-o facem şi s-o îndeplinim în aşa fel, încât Stăpânul să poată spune: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău" (Mat. 25,21). Surorile mele, să nu dispreţuiţi puţinele lucruri pe care Domnul le-a lăsat pentru voi să le faceţi. Faceţi treburile fiecărei zile să fie în aşa fel, încât, în ziua socotelilor, să nu vă fie ruşine să daţi faţă cu raportul ţinut de îngerul raportor.

20:38 Dar ce se poate spune despre o dietă improvizată? Noi am vorbit despre importanţa cantităţii şi a calităţii hranei. Ea trebuie să fie în strictă conformitate cu legile sănătăţii. Însă noi nu recomandăm o dietă improvizată. Mi-a fost arătat că mulţi au adaptat un punct de vedere greşit despre reforma sanitară şi adoptă o dietă prea săracă. Ei se întreţin cu o hrană ieftină, de slabă calitate, pregătită fără atenţie sau cu referire la hrănirea organismului. Este important ca hrana să fie pregătită cu grijă, ca apetitul, dacă nu este pervertit, s-o poată savura. Pentru că noi am renunţat din principiu să folosim carnea, untul, tocătura, pateurile, condimentele, untura şi ceea ce irită stomacul şi distruge sănătatea, niciodată n-ar trebui să fie sugerată ideea că este doar de mică importanţă ceea ce mâncăm.

20:39 Sunt unii care merg spre extreme. Ei trebuie să mănânce exact numai o astfel de porţie şi exact o astfel de calitate, iar ei se limitează la două sau trei lucruri. Ei permit să li se pună în faţă, lor şi familiei lor, numai puţine lucruri pentru mâncare. Mâncând o mică porţie de hrană şi aceea nu de cea mai bună calitate, ei nu mănâncă ceea ce va fi hrană potrivită pentru organism. Hrana săracă nu poate fi transformată în sânge bun. O dietă improvizată va improviza sângele. Am să amintesc cazul sorei A. Acel caz mi-a fost prezentat spre a arăta o extremă. În faţa mea, au fost prezentate două clase. Prima, cei care nu trăiau după lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Ei au adoptat reforma, pentru că altcineva o începuse, dar n-au înţeles sistemul acesteia pentru ei înşişi. Sunt mulţi între voi care mărturisesc adevărul, pe care l-au primit, pentru că altcineva îl primise, dar nu puteţi arăta argumente pentru viaţa voastră. Aşa se explică de ce sunteţi aşa de slabi ca apa. În loc să cântăriţi motivele voastre în lumina veşniciei, în loc să aveţi o cunoaştere practică a principiilor care stau la baza tuturor acţiunilor voastre, în loc să săpaţi până la fund şi să clădiţi o temelie bună pentru voi înşivă, voi umblaţi în

20:40 scânteile aprinse de alţii. Astfel veţi da greş, după cum aţi dat greş în reforma sanitară. Dacă aţi fi acţionat din principiu, n-aţi fi făcut acest lucru.

20:41 Unii nu pot fi făcuţi să înţeleagă necesitatea de a mânca şi a bea spre slava lui Dumnezeu. Îngăduinţa apetitului îi afectează în toate relaţiile vieţii lor. Aceasta se vede în familiile lor, în comunitatea lor, în adunarea de rugăciune şi în comportarea cu copiii lor. Acesta a fost blestemul vieţii lor. Nu-i poţi face să înţeleagă adevărurile pentru aceste zile din urmă. Dumnezeu a dat totul din belşug pentru întreţinerea şi fericirea tuturor creaturilor Sale; şi dacă legile n-ar fi fost niciodată călcate, şi toţi ar fi acţionat în armonie cu voinţa divină, ar fi fost experimentate sănătatea, pacea şi fericirea în locul nenorocirii şi al răului continuu.

20:42 O altă clasă care a ţinut seamă de reforma sanitară este foarte severă. Ea ia o poziţie, stă cu încăpăţânare în acea poziţie şi trece peste limită cu aproape orice. Unul dintre aceştia a fost sora A. Ea n-a fost compătimitoare, iubitoare şi afectuoasă, asemenea divinului Domn. Tot ce putea ea să vadă era judecata. Ea a împins lucrurile mai departe decât dr. Trall. Pacienţii ei a trebuit chiar s-o părăsească, pentru că nu puteau primi destulă mâncare. Dieta ei improvizată i-a dat sânge improvizat.

20:43 Mâncărurile cu carne vor scădea valoarea sângelui. Pregătiţi hrană cu condimente şi mâncaţi-o cu prăjituri şi plăcinte bogate şi veţi avea un sânge de calitate rea. Organismul este prea greu împovărat cu asimilarea acestui fel de hrană. Plăcinta cu carne şi murăturile, care niciodată nu trebuie să fie introduse într-un stomac, vor da sângelui o calitate mizerabilă. Dar şi o hrană de slabă calitate, pregătită într-un fel nepotrivit şi în cantitate insuficientă, nu poate să dea un sânge bun. Mâncarea cu carne şi o hrană bogată, ca şi o dietă improvizată, vor avea aceleaşi rezultate.

20:44 Şi acum cu privire la lapte şi zahăr. Cunosc persoane care s-au speriat de reforma sanitară şi au spus

20:45 că nu vor avea nimic de-a face cu ea, pentru că a vorbit împotriva folosirii libere a acestor lucruri. Schimbarea trebuie făcută cu multă grijă şi trebuie să acţionăm precaut şi în mod înţelept. Noi dorim să urmăm acea cale care se va recomanda pe sine bărbaţilor şi femeilor inteligente ale ţării. Mari cantităţi de lapte şi zahăr, mâncate împreună, sunt vătămătoare. Ele umplu de impurităţi organismul. O vacă poate să pară bine dimineaţa şi să moară seara. Ea era bolnavă în acea dimineaţă, şi laptele ei era bolnav, dar voi nu ştiaţi acest lucru. Lumea animală este bolnavă. Mâncarea de carne înseamnă boală. Dacă am şti că animalele sunt perfect sănătoase, aş recomanda ca oamenii să mănânce carne, mai degrabă decât mari cantităţi de lapte şi zahăr. Aceasta n-ar produce vătămarea pe care o produce laptele şi zahărul. Zahărul umple organismul cu necurăţie. El îngreunează lucrarea maşinăriei vii.

20:46 A fost un caz în Montcalm Country, Michigan, la care vreau să mă refer. Persoana era un bărbat nobil. Avea înălţimea de peste 1,80 m şi înfăţişarea plăcută. Eu am fost invitată să-l vizitez pe când era bolnav. În prealabil, am discutat cu el cu privire la felul lui de trai. "Nu-mi place cum arată ochii d-tale", am spus eu. El consuma o mare cantitate de zahăr. L-am întrebat de ce făcea acest lucru. Mi-a spus că a renunţat la carne şi nu ştia ce o va înlocui aşa de bine ca zahărul. Hrana lui nu-l mulţumea, pur şi simplu, pentru că soţia lui nu ştia să gătească. Unii dintre voi vă trimiteţi fiicele, care au crescut până aproape de maturitate, la şcoală, ca să înveţe ştiinţele, înainte de a învăţa cum să gătească, când aceasta ar trebui să fie de primă importanţă. Iată o femeie care nu ştia să gătească; ea nu învăţase să gătească hrană sănătoasă. Soţia şi mama aveau lipsuri în această importantă ramură a educaţiei şi drept rezultat hrana era slab pregătită, nefiind suficientă spre a întreţine cererile organismului. Era consumat zahăr în mod

20:47 exagerat, care a dat naştere la îmbolnăvirea întregului organism. Viaţa acestui bărbat a fost sacrificată fără să fie necesar, datorită relei pregătiri a mâncării. Când am mers să-l văd pe acest bărbat, am încercat să-i spun, cum am putut mai bine, cum să facă şi, în curând, a început încetişor să se facă bine. Dar, în mod imprudent, el s-a forţat când nu era în stare, a mâncat cantităţi mici şi nu de bună calitate, şi a fost doborât din nou. De data aceasta, nu mai avea nici o şansă. Organismul lui părea să fie un putregai de masă vie. El a murit ca victimă a unei hrane sărăcăcios gătită. El a încercat să înlocuiască cu zahăr buna pregătire a mâncării şi aceasta n-a făcut decât să înrăutăţească mai mult situaţia.

20:48 Adesea iau loc la mesele fraţilor şi surorilor şi văd că ei folosesc o mare cantitate de lapte şi zahăr. Acestea împovărează organismul, irită organele digestive şi afectează creierul. Tot ceea ce împiedică mişcarea activă a maşinăriei vii afectează foarte direct creierul. Şi după lumina care mi-a fost dată, zahărul, când este folosit în exces, este mai vătămător decât carnea. Schimbările acestea trebuie făcute cu prudenţă şi subiectul trebuie tratat în aşa fel, încât să nu urmărească să dezguste şi să-i prejudicieze pe cei pe care vrem să-i învăţăm şi să-i ajutăm.

20:49 Adesea, surorile noastre nu ştiu cum să gătească. Acestora le-aş spune: Eu aş merge la cea mai bună bucătăreasă, pe care aş putea s-o găsesc în ţară, şi aş rămâne acolo, dacă este necesar, timp de o săptămână până ce aş deveni stăpână pe meserie, o bucătăreasă versată şi pricepută. Aş urma acest curs chiar dacă aş avea patruzeci de ani. Este de datoria voastră să ştiţi cum să gătiţi şi este de datoria voastră să le învăţaţi pe fiicele voastre cum să gătească. Când le învăţaţi arta gătitului, voi construiţi în jurul lor o barieră care le va feri de nebunia şi viciul în care s-ar putea, altfel, să se angajeze. Eu o preţuiesc pe croitoreasa mea, o apreciez pe copista mea; dar bucătăreasa mea, care ştie bine cum să pregătească hrana spre a întreţine viaţa şi a hrăni creierul, oasele şi muşchii, ocupă locul cel mai important printre ajutoarele familiei mele.

20:50 Mamelor, nu exisă nimic care să conducă la astfel de rele decât a lua poverile de la fiicele voastre şi de a nu le da nimic deosebit să facă, de a le lăsa să-şi aleagă ele ocupaţia, poate puţin lucru de croşetat, sau broderie artistică cu care să se ocupe. Lăsaţi-le să-şi exerseze membrele şi muşchii. Ce dacă aceasta le oboseşte? Voi nu obosiţi în lucrul vostru? Îi va vătăma oboseala pe copiii voştri, afară de cazul că muncesc excesiv, mai mult decât vă vatămă pe voi? Desigur că nu. Ei pot să se refacă după oboseală printr-o bună odihnă a nopţii şi să fie pregătiţi să se angajeze a doua zi la lucru. A-i lăsa să crească în lenevie este un păcat. Păcatul şi ruina Sodomei au fost belşugul de pâine şi lenevia.

20:51 Noi dorim să lucrăm pentru punctul de vedere corect. Dorim să activăm ca bărbaţi şi femei care urmează să fie aduşi la judecată. Şi dacă adoptăm reforma sanitară, s-o adoptăm dintr-un simţământ al datoriei, nu pentru că un altcineva a adoptat-o. Eu nu mi-am schimbat deloc calea de când am adoptat reforma sanitară. Nu m-am retras cu nici un pas de când lumina din cer a strălucit asupra acestui subiect, prima dată pe calea mea. Eu m-am despărţit de îndată de orice - de carne, unt şi de trei mese - şi aceasta când eram angajată în muncă istovitoare cu creierul, scriind de dimineaţa, devreme, până la apus de soare. Coboram la masă de două ori pe zi, fără schimbare în munca mea. Eu am fost o mare suferindă din cauza bolii; am avut cinci şocuri de paralizie. Am avut braţul stâng legat lateral timp de luni de zile, din cauză că durerea din inimă era aşa de mare. Când am făcut aceste schimbări în dieta, am refuzat să mă supun gustului şi să-l las să stăpânească asupra mea. Să stea acesta în calea asigurării unei puteri mai mari spre a putea prin aceasta să-L slăvesc pe Domnul? Să stea acesta, chiar pentru o clipă, în calea mea? Niciodată! Mi-a fost foarte foame. Am fost o mare consumatoare de carne. Dar când am simţit că sunt sleită, mi-am pus braţele deasupra stomacului şi am zis: "Nu vreau să mai gust nici o bucăţică. Am să mănânc hrană simplă, sau nu voi mânca deloc". Pâinea era

20:52 dezgustătoare pentru mine. Rar puteam să mănânc o felie. Cu unele lucruri din reformă, puteam să mă împac foarte bine, dar când era vorba de pâine, eram pornită, în mod deosebit, împotriva ei. Când am făcut schimbările acestea, am avut de dus o luptă specială. N-am putut să mănânc primele două sau trei mâncăruri. I-am spus stomacului meu: "Aşteaptă până vei putea mânca pâine". În scurt timp, am putut mânca pâine, şi pâine graham, de asemenea. Mai înainte, pe aceasta n-o puteam suferi, dar acum are gust bun, şi nu mi-am pierdut pofta de mâncare.

20:53 Când scriam Darurile spirituale, volumele trei şi patru, eram extenuată, prin muncă excesivă. Am văzut că trebuia să schimb cursul vieţii mele şi, odihnindu-mă câteva zile, m-am făcut bine. Am părăsit aceste lucruri din principiu. Am luat poziţie pentru reforma sanitară din principiu. Şi de atunci, fraţilor, nu m-aţi auzit exprimând o părere extremistă despre reforma sanitară pe care ar fi trebuit s-o retrag. N-am exprimat nimic altceva decât la ceea ce rămân şi astăzi. Vă recomand o dietă sănătoasă şi hrănitoare.

20:54 Eu nu socotesc ca o mare privaţiune întreruperea folosirii acelor lucruri care lasă un miros urât în respiraţie şi un gust rău în gură. Este o lepădare de sine să părăseşti aceste lucruri şi să ajungi într-o situaţie unde totul este dulce ca mierea; unde în gură nu rămâne un gust rău şi nici senzaţie de slăbiciune în stomac? Mă obişnuisem să consum din acestea mare parte din timp. Mă simţeam slăbită iar şi iar, cu copilul meu în braţe. Acuma nu le mai folosesc, şi numesc aceasta privaţiune, când pot să stau în faţa voastră, aşa cum fac astăzi? Nu există o femeie dintr-o o sută care să poată suporta o cantitate de muncă mai mare decât suport eu. Eu acţionez din principiu, nu din impuls. Acţionez, deoarece cred că cerul va aproba calea pe care am apucat spre a mă aduce în cea mai bună stare de sănătate, ca să-L pot slăvi pe Dumnezeu în trupul şi în duhul meu, care sunt ale Lui.

20:55 Noi putem avea o varietate de hrană bună şi sănătoasă, gătită într-o manieră sănătoasă, aşa încât să poată fi făcută gustoasă pentru toţi. Şi dacă voi, surorile mele, nu ştiţi cum trebuie să gătiţi, vă sfătuiesc să învăţaţi. Pentru voi este de o importanţă vitală să ştiţi cum să gătiţi. Sunt multe suflete pierdute din cauza slabei pregătiri a mâncării de care nici idee n-aveţi. Ea produce boală şi proastă dispoziţie; organismul devine deranjat, şi lucrurile cereşti nu pot fi sesizate. Este mai multă religie într-o pâine bună decât îşi închipuie mulţi dintre voi. Este mai multă religie într-o mâncare bine gătită decât aveţi idee voi. Noi dorim să vă arătăm ce este o religie bună şi să o introduceţi în familiile voastre. Când, uneori, eram plecată de acasă, ştiam că pâinea de pe masă, şi hrana, în general, aveau să-mi fie vătămătoare, dar eram obligată să mănânc ceva pentru întreţinerea vieţii. Este un păcat în faţa cerului să aveţi astfel de hrană. Eu am suferit din lipsă de hrană potrivită. Pentru un stomac dispeptic, puteţi pune pe mesele voastre fructe de tot felul, dar nu prea multe la o masă. În felul acesta, puteţi avea o varietate şi aceasta va fi gustoasă, iar după ce aţi luat masa vă veţi simţi bine.

20:56 Am fost uimită să aflu că, după toată lumina care a fost dată în acest loc, mulţi dintre voi mănâncă între mese! Nu trebuie să lăsaţi să treacă de buzele voastre nici o bucăţică de mâncare între mesele regulate. Mâncaţi ce ar trebui să mâncaţi, dar mâncaţi la o masă, şi apoi aşteptaţi până la următoarea masă. Eu mănânc destul spre a satisface nevoile organismului, dar când mă ridic de la masă, pofta mea este tot aşa de bună ca atunci când m-am aşezat la masă. Şi, când urmează masa următoare, sunt gata să-mi iau porţia, şi nimic mai mult. Dacă aş mânca, din când în când, o porţie dublă, pentru că are gust bun, cum m-aş putea pleca să-I cer lui Dumnezeu să mă ajute în lucrarea mea de a scrie, când n-aş putea să am nici o idee din cauza lăcomiei mele? Aş putea oare, să-I cer lui Dumnezeu să poarte de grijă acelei neraţionale poveri din stomacul meu? Aceasta ar fi o necinstire a Lui. Ar însemna să-I cer să consume timpul din cauza poftei mele. Acum, eu mănânc numai

20:57 ceea ce cred că este potrivit, şi apoi pot să-I cer să-mi dea putere să îndeplinesc lucrarea pe care mi-a dat-o El s-o fac. Şi eu ştiu că cerul a auzit şi a răspuns rugăciunii mele când înalţ această cerere.

20:58 Şi, iarăşi, când mâncăm exagerat de mult, păcătuim împotriva corpului nostru. În Sabat, în casa lui Dumnezeu, lacomii vor şedea şi vor dormi sub adevăruri arzătoarele ale Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu pot nici să-şi ţină ochii deschişi şi nici să înţeleagă expunerile solemne prezentate. Credeţi voi că ei Îl slăvesc în felul acesta pe Dumnezeu în trupul şi duhul lor, care sunt ale Lui? Nu. Ei Îl necinstesc. Şi dispepticul - ceea ce l-a făcut dispeptic este urmarea acestui mod de viaţă. În loc să respecte regularitatea, el a lăsat să-l stăpânească apetitul şi a mâncat între mese. Poate că, dacă obiceiurile lui sunt sedentare, el nu a beneficiat de aerul vitalizator al cerului, care să-i ajute digestiei; poate că n-a făcut suficient exerciţiu pentru sănătatea lui.

20:59 Unii socotesc că au nevoie de cineva care să le spună cât să mănânce. Nu aceasta este calea de urmat. Noi trebuie să acţionăm dintr-un punct de vedere moral şi religios. Noi trebuie să fim cumpătaţi în toate lucrurile, pentru că în faţa noastră se află o cunună nepieritoare şi o comoară cerească. Şi acum doresc să spun fraţilor şi surorilor mele, că îmi trebuie curaj moral, ca să iau poziţie şi să mă stăpânesc. N-aş dori să pun aceasta asupra altuia. Voi mâncaţi prea mult şi apoi regretaţi, şi aşa continuaţi să vă gândiţi la ceea ce mâncaţi şi beţi. Mâncaţi numai ceea ce este cel mai bun şi plecaţi imediat cu simţământul clar în faţa cerului şi neavând nici o mustrare de conştiinţă. Noi nu credem în îndepărtarea de tot a ispitelor, fie de la copii, fie de la cei maturi. Cu toţii, avem o luptă în faţa noastră şi trebuie să stăm pe poziţie spre a rezista ispitelor lui Satana, şi dorim să ştiţi că avem puterea să facem acest lucru.

20:60 Şi, în timp ce vă avertizăm să nu mâncaţi peste măsură, chiar din

20:61 hrana de cea mai bună calitate, dorim să-i avertizăm, de asemenea, şi pe cei care sunt extremişti să nu ridice un standard fals şi apoi să se străduiască să-l aducă pe fiecare să se încadreze în el. Sunt unii care pornesc ca reformatori ai sănătăţii, care nu sunt potriviţi să se angajeze în vreo altă ocupaţie, şi care simt că nu este îndeajuns să se îngrijească de propriile lor familii sau să-şi păstreze locul potrivit în biserică. Şi ce fac? Ei bine, ei bat în retragere ca medici de reformă sanitară, ca şi când ar putea face din aceasta un succes. Îşi asumă responsabilităţile practicii lor şi iau viaţa bărbaţilor şi femeilor în mâinile lor, când, în realitate, nu cunosc nimic despre această lucrare.

20:62 Glasul meu se va ridica împotriva novicilor care vor să trateze boala în mod profesional, în conformitate cu principiile reformei sanitare. Să ne ferească Dumnezeu să le fim pacienţi şi să facă experiment pe noi! Noi suntem prea puţini. Este întru-totul o luptă lipsită de glorie, să murim în ea. Dumnezeu să ne scape de o astfel de primejdie! N-avem nevoie de astfel de învăţătură şi de astfel de medici. Să încerce să trateze boala cei care cunosc ceva despre organismul omenesc. Medicul ceresc era plin de compasiune. Spiritul acesta este necesar celor care au de-a face cu boala. Unii care încearcă să ajungă medici sunt bigoţi, egoişti şi încăpăţânaţi. Nu-i poţi învăţa nimic. Se poate că ei n-au făcut niciodată ceva de valoare. Ei n-au făcut din viaţa lor un succes. Ei n-au, în realitate, nici o cunoştinţă de valoare, şi totuşi s-au apucat să practice reforma sanitară. Noi nu ne putem îngădui să lăsăm astfel de persoane să omoare pe unul şi pe altul. Nu, nu putem îngădui acest lucru!

20:63 Dorim să fim întru-totul corecţi de fiecare dată. Dorim să ridicăm poporul nostru pe poziţia corectă, cu privire la reforma sanitară. "Să ne curăţim", zice apostolul, "de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu" (2 Cor. 7,1). Trebuie să fim corecţi, pentru ca să putem sta în zilele de apoi. Avem nevoie de creier limpede şi de minte sănătoasă în corp sănătos. Trebuie

20:64 să începem să lucrăm serios pentru copiii noştri, pentru fiecare membru al familiei noastre. Să ne apucăm să lucrăm corect. Isus vine şi, dacă ne orbim pe noi înşine faţă de adevărurile înălţătoare de suflete ale acestor zile de pe urmă, cum putem să fim sfinţiţi prin adevăr? Cum putem fi pregătiţi pentru nemurire? Fie ca Domnul să ne ajute să putem începe să lucrăm aici ca niciodată mai înainte.

20:65 Am vorbit să avem o serie de adunări în acest loc şi să ne apucăm să lucrăm pentru oameni. Dar nu putem să vă ridicăm pe braţele noastre. Noi dorim să începeţi această lucrare de reformă în casele voastre. Dorim ca cei care au stat în umbră să iasă în faţă. Trebuie să începeţi să lucraţi. Şi, când vom vedea că aţi început să lucraţi pentru voi înşivă, vom veni să vă ajutăm. Sperăm să-i reformaţi pe copiii voştri, ca să poată fi convertiţi la Hristos, şi ca duhul reformei să se poată răspândi în mijlocul vostru. Dar când păreţi morţi de două ori şi gata să fiţi smulşi din rădăcini, noi nu îndrăznim să întreprindem lucrarea. Vom merge mai degrabă la o adunare de necredincioşi, unde există inimi primitoare de adevăr. Povara adevărului este asupra noastră. Există destui spre a auzi adevărul şi noi dorim să fim acolo unde putem să li-l prezentăm. Vreţi să ne ajutaţi, mergând la lucru pentru voi înşivă?

20:66 Fie ca Domnul să vă ajute să simţiţi cum n-aţi simţit niciodată mai înainte. Fie ca El să vă ajute să muriţi faţă de eu, şi să aveţi un duh de reformă în căminele voastre, ca îngerii lui Dumnezeu să vină în mijlocul vostru să vă slujească şi voi să puteţi fi buni pentru a fi luaţi la cer.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: