19:1 Apel către pastori
19:2 La 2 octombrie 1868, mi s-a arătat lucrarea cea mare şi solemnă din faţa noastră, de a avertiza lumea despre venirea judecăţii. Exemplul nostru, dacă este în conformitate cu adevărul pe care-l mărturisim, îi va salva pe câţiva şi-i va condamna pe cei mulţi, lăsându-i fără scuză în ziua când cazurile tuturor vor fi hotărâte. Cei drepţi trebuie să fie pregătiţi pentru viaţa veşnică, iar păcătoşii, care nu vor să facă cunoştinţă cu voia şi căile lui Dumnezeu sunt hotărâţi pentru nimicire.
19:3 Nu toţi cei care predică adevărul pentru alţii sunt sfinţiţi prin el. Unii au doar idei palide despre caracterul sacru al lucrării. Ei nu reuşesc să se încreadă în Dumnezeu şi să facă în El toate lucrărilor lor. Lăuntrul lor n-a fost convertit. În viaţa zilnică, ei n-au experimentat taina evlaviei. E i se ocupă cu adevăruri nemuritoare,cu greutate, ca veşnicia,
19:4 dar nu sunt grijulii şi zeloşi să aibă întipărite aceste adevăruri în sufletul lor, să facă parte din ei înşişi, ca ele să-i influenţeze în tot ceea ce fac. Ei sunt uniţi cu principiile pe care aceste adevăruri li le tipăresc în minte,încât să fie imposibil să fie desprinsă vreo parte a adevărului de la ei.
19:5 Numai sfinţirea inimii şi a vieţii este primită de Dumnezeu. Arătând spre pastorii care nu sunt în regulă, îngerul a spus: "Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor, curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită" (Iacov 4,8). "Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului" (Is. 52,11). Dumnezeu cere integritatea sufletului; cere adevărul lăuntric, ce-l schimbă pe om în întregime, prin înnoirea minţii, sub influenţa Duhului Sfânt. Nu toţi pastorii sunt consacraţi lucrării, nu toţi şi-au pus inima în ea. Ei se mişcă cu atâta nepăsare, ca şi când li s-ar fi acordat un mileniu în care să lucreze pentru suflete. Ei fug de poveri şi responsabilităţi, de griji şi privaţiuni. Lepădarea de sine, suferinţa şi oboseala nu sunt plăcute, nici convenabile. Preocuparea unora este de a se scuti pe ei de muncă obositoare. Ei se ocupă de propria lor comoditate şi de felul cum să-şi placă lor, soţiilor lor, şi copiilor lor, iar lucrarea la care s-au alăturat este aproape pierdută din vedere.
19:6 Dumnezeu cere umilirea sufletului şi mărturisiri smerite din partea pastorilor ale căror lucrări n-au fost în El. Mi-au fost amintiţi oameni care se angajează în întreprinderi lumeşti. Ei ştiu că, dacă vor să realizeze câştig,trebuie să sufere oboseală. Ei sacrifică comoditatea şi iubirea căminului şi îndură privaţiuni, sunt stăruitori, energici şi înflăcăraţi. Pastorii noştri nu manifestă nici jumătate din zelul arătat de cei care-şi asigură un câştig vremelnic. Ei nu sunt atât de pasionaţi după obiectivul lor, nici atât de serioşi în eforturile lor; nu sunt atât de stăruitori şi nici atât de dispuşi să se lepede de sine ca cei care se angajează în ocupaţii pământeşti.
19:7 Comparaţi aceste două lucrări. Una este sigură, veşnică, dăinuitoare,ca şi viaţa lui Dumnezeu, cealaltă este un obiectiv al acestei vieţi,
19:8 schimbător, perisabil şi, dacă oamenii au succes în ocupaţiile lor ambiţioase, ceea ce câştigă ei adesea înţeapă ca o viperă şi-i îneacă spre pierzare. O, de ce să fie un contrast atât de mare între eforturile celor care sunt angajaţi - unii într-o întreprindere lumească, ceilalţi în una cerească? Unii muncind pentru o comoară pieritoare de aici, şi în efortul depus, suferind multă durere pentru ceea ce adesea este sursa unui mare rău; ceilalţi depunând eforturi pentru salvarea de suflete preţioase, care vor fi aprobate de cer şi răsplătite cu bogăţii cereşti. În această alergare, nu există riscuri, nici pierderi de suportat, profiturile sunt sigure şi enorme.
19:9 Cei care sunt în locul lui Hristos, implorând sufletele să se împace cu Dumnezeu, ar trebui să manifeste,prin învăţătură şi exemplu, un interes nepieritor pentru salvarea de suflete. Zelul, perseverenţa, lepădarea de sine şi spiritul de sacrificiu ar trebui să întreacă cu atât mai mult hărnicia şi zelul celor care caută să-şi asigure un câştig pământesc, cu cât sufletul este mai de valoare decât rebutul pământesc şi subiectul mai înalt decât întreprinderile pământeşti. Toate ocupaţiile lumeşti sunt de importanţă neînsemnată comparate cu lucrarea de salvare de suflete. Lucrurile pământeşti nu sunt durabile, deşi costă atât de mult. Dar un suflet salvat va străluci în Împărăţia cerurilor pe parcursul veacurilor veşnice.
19:10 Unii dintre pastori sunt adormiţi, şi poporul este şi el adormit. Pastorii trebuie să dea exemplu. În lucrarea lor, ei trebuie să arate că preţuiesc lucrurile veşnice, ca fiind de o nemărginită valoare şi, în comparaţie cu ele, lucrurile pământeşti sunt o nimica toată. Sunt pastori care predică adevărul prezent şi care trebuie să fie convertiţi. Discernământul lor trebuie să fie înviorat, inimile lor curăţite, afecţiunile lor concentrate asupra lui Dumnezeu. Ei trebuie să prezinte adevărul într-o manieră care să trezească mintea, să aprecieze calitatea lui deosebită, curăţia şi sfinţenia lui. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să păstreze în faţa minţii lor ţinte înalte şi care
19:11 au o influenţă purificatoare, înviorătoare şi înălţătoare asupra minţii. Ei trebuie să aibă focul curăţitor al adevărului care arde pe altarul inimilor lor, care să influenţeze şi să le caracterizeze viaţa, apoi, oriunde merg, în mijlocul întunericului, ei vor ilumina pe cei de aici cu lumina care este în ei şi care străluceşte în jurul lor.
19:12 Pastorii trebuie să fie umpluţi cu acelaşi spirit cu care a fost umplut Domnul lor când era pe pământ. El umbla, făcând bine şi îi binecuvânta pe alţii cu influenţa Sa. A fost un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Pastorii trebuie să aibă concepţii clare despre lucrurile veşnice şi pretenţiile lui Dumnezeu asupra lor, atunci ei pot întipări şi stimula puternic în alţii o iubire pentru contemplarea lucrurilor cereşti.
19:13 Pastorii trebuie să devină studenţi în Biblie. Sunt puternice adevărurile pe care le tratează ei? Atunci trebuie să caute a le trata cu îndemânare. Ideile lor trebuie să fie clare şi puternice şi spiritul lor înfocat, altfel vor slăbi forţa adevărului pe care-l tratează. Prin prezentarea monotonă a adevărului, repetând numai teoria adevărului, fără să fie ei înşişi mişcaţi de el, niciodată nu-i pot converti pe oameni. Şi, dacă ar fi să trăiască atâta timp cât a trăit Noe, eforturile lor ar fi fără efect. Iubirea lor pentru suflete trebuie să fie intensă şi zelul lor înfocat. Un mod nepăsător, fără tragere de inimă, de prezentare a adevărului, niciodată nu-i va trezi pe bărbaţi şi femei din adormirea lor asemenea cu moartea. Prin manierele lor, prin faptele şi cuvintele lor, şi prin predicarea şi rugăciunea lor, ei trebuie să arate că cred că Hristos este la uşi. Bărbaţi şi femei sunt în ultimele lor ceasuri de probă, şi totuşi sunt fără grijă şi amorţiţi, iar pastorii n-au putere să-i trezească; ei înşişi sunt adormiţi. Predicatori adormiţi, predicând unor oameni adormiţi!
19:14 Trebuie adusă la îndeplinire o mare lucrare pentru pastori, pentru ca ei să facă un succes din predicarea adevărului. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie studiat în mod amănunţit. Toate lecturile celelalte
19:15 sunt inferioare acestuia. Un studiu ordonat al Bibliei nu va exclude în mod necesar toate celelalte lecturi de natură religioasă, dar, dacă Cuvântul lui Dumnezeu este studiat cu rugăciune, orice lectură care va avea tendinţa să abată mintea de la el va fi exclusă. Dacă studiem cu interes Cuvântul lui Dumnezeu, şi ne rugăm spre a-l înţelege, în fiecare verset vor fi văzute frumuseţi noi. Dumnezeu va descoperi adevăr preţios, aşa de clar, încât sufletul va dobândi o satisfacţie sinceră şi va avea o delectare continuă, pe măsură ce sunt desfăşurate adevărurile lui mângâietoare şi sublime.
19:16 Vizita din casă în casă formează o parte importantă din munca pastorului. El va căuta să stea de vorbă cu toţi membrii familiei, fie că mărturisesc adevărul sau nu. Este de datoria lui să constate starea spirituală a tuturor; şi el să trăiască atât de aproape de Dumnezeu, încât să poată sfătui, îndemna şi mustra, cu atenţie şi înţelepciune. El trebuie să aibă harul lui Dumnezeu în inima lui şi, în mod continuu, să aibă în vedere Cuvântul lui Dumnezeu. Orice uşurătate şi neglijenţă este, în mod hotărât, interzisă în Cuvântul lui Dumnezeu. Conversaţia lui trebuie să fie din cer, iar cuvintele lui îmbibate cu har. Orice linguşire trebuie înlăturată, pentru că a linguşi este lucrarea lui Satana. Bieţii oameni slabi şi căzuţi, în general, se cred îndeajuns în privinţa aceasta şi n-au nevoie de ajutor. Linguşirea pastorilor voştri nu-şi are locul. Aceasta perverteşte mintea şi nu duce la blândeţe şi umilinţă, totuşi, femeilor şi bărbaţilor le place să fie lăudaţi, şi prea adesea este cazul că aceasta le place şi pastorilor. Prin aceasta, le este satisfăcută vanitatea, dar ea s-a dovedita fi o cursă pentru mulţi. Mustrarea trebuie să fie preţuită mai mult decât linguşirea.
19:17 Nu toţi care predică adevărul îşi dau seama că mărturia şi exemplul lor hotărăsc destinul sufletelor. Dacă sunt necredincioşi în misiunea lor şi devin nepăsători în lucrarea lor, drept rezultat, sufletele vor fi pierdute. Dacă sunt jertfitori de sine şi credincioşi în lucrarea dată lor de Domnul, ei vor contribui la salvarea multora. Unii
19:18 permit lucrurilor de nimic să-i abată de la lucrare. Drumuri rele, vreme ploioasă sau mici chestiuni de acasă sunt scuze suficiente spre a părăsi lucrarea muncitorului pentru suflete. Şi adesea, aceasta se face în cel mai important timp al lucrării. Când a fost trezit un interes şi sufletele oamenilor sunt mişcate, interesul este lăsat să moară, pentru că pastorul a ales un domeniu mai plăcut şi mai uşor. Cei care urmează o astfel de cale arată lămurit că nu au asupra lor sarcina lucrării. Ei doresc ca aceasta să fie dusă de popor. Nu sunt dispuşi să îndure lipsurile şi greutăţile care din totdeauna sunt partea adevăratului păstor.
19:19 Unii n-au experienţa de a se ţine de lucrare, cu toate că aceasta era de o importanţă vitală. Ei nu s-au angajat în ea cu acel zel şi seriozitate, care ar fi arătat că fac lucrarea care va avea de suportat proba judecăţii, ci lucrează prea mult în propria lor putere. Ei nu-şi pun încrederea în Dumnezeu, şi de aceea, eforturile lor sunt marcate de greşeli şi nedesăvârşiri. Nu-I dau lui Dumnezeu nici o ocazie să facă ceva pentru ei. Nu umblă prin credinţă, ci prin vedere. Nu vor să meargă mai departe sau mai repede decât pot să vadă. Ei nu par să înţeleagă că a risca ceva de dragul adevărului face parte din experienţa lor religioasă.
19:20 Unii pleacă de la casele lor la lucru în ogorul Evangheliei, dar nu acţionează, ca şi când adevărurile despre care vorbesc ar fi o realitate pentru ei. Acţiunile lor dovedesc că n-au experimentat pentru ei înşişi puterea mântuitoare a adevărului. Când nu sunt la amvon, lasă impresia că n-au nici o sarcină privind adevărul. După cât s-ar părea, uneori muncesc cu profit, dar mai adesea, fără nici un profit. Unii ca aceştia se socotesc atât de îndreptăţiţi la salariile pe care le primesc, ca şi când le-ar fi câştigat prin muncă, cu toate că neconsacrarea lor a costat mai multă muncă, grijă şi durere de inimă pentru acei muncitori care au povara lucrării asupra lor,
19:21 decât binele pe care l-au adus toate eforturile lor. Aceştia nu sunt lucrători cu folos. Dar va trebui să poarte ei înşişi această responsabilitate.
19:22 Adesea, sunt situaţii când pastorii sunt înclinaţi să viziteze aproape toate comunităţile, consacrându-şi timpul şi puterea acolo unde lucrarea lor nu va face nici un bine. Adesea, comunităţile sunt înaintea pastorilor care lucrează printre ei şi ar fi într-o situaţie mai prosperă, dacă acei pastori nu le-ar sta în cale, dându-le ocazia să lucreze. Efortul unor astfel de pastori de a clădi comunităţile nu face decât să le dărâme. Teoria adevărului este prezentată iar şi iar, dar ea nu este însoţită de puterea dătătoare de viaţă a lui Dumnezeu. Ei manifestă o indiferenţă nepăsătoare, spiritul este contagios şi comunităţile îşi pierd interesul şi sarcina pentru salvarea altora. În felul acesta, prin predicarea şi exemplul lor, pastorii îi fac pe oameni să se ocupe de siguranţa trupească. Dacă ar lăsa comunităţile şi ar merge în câmpuri noi, şi ar munci pentru a înfiinţa comunităţi, ar înţelege capacitatea lor şi cât costă să aduci suflete la adevăr. Ei şi-ar da seama cât de atenţi trebuie să fie ca exemplul şi influenţa lor să nu-i poată descuraja sau slăbi niciodată pe cei pentru care s-a depus, cu rugăciune, o muncă atât de grea spre a-i converti la adevăr. "Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte şi nu cu privire la alţii" (Gal. 6,4).
19:23 Comunităţile dau din banii lor spre a-i susţine pe pastori în lucrare. Ce fac ei, ca să-i încurajeze în dărnicia lor? Unii pastori muncesc lună după lună şi realizează atât de puţin, încât comunităţile se descurajează, ele nu pot vedea că s-a făcut ceva spre a converti suflete la adevăr nici spre a-i face pe cei care sunt membri ai bisericii mai spirituali sau mai înfocaţi în iubirea lor faţă de Dumnezeu şi adevărul Lui. Cei care se ocupă cu lucruri sacre trebuie să fie consacraţi pe deplin lucrării. Ei trebuie să aibă un interes neegoist şi
19:24 o iubire fierbinte pentru sufletele care pier. Dacă nu au acestea, înseamnă că şi-au greşit cariera şi ar trebui să înceteze munca de a-i învăţa pe alţii, pentru că fac mai mult rău decât un posibil bine. Unii pastori se scot în evidenţă pe ei, dar nu hrănesc turma care piere din lipsă de hrană la vreme potrivită.
19:25 Există o dispoziţie la unii de a se da înapoi în faţa opoziţiei. Ei se tem să meargă în locuri noi din cauza întunericului şi a conflictelor la care se aşteaptă. Aceasta este laşitate. Cu oamenii trebuie să faci cunoştinţă acolo unde sunt. Ei au nevoie de apeluri mişcătoare şi practice, precum şi de discuţii doctrinale. Porunca susţinută prin exemplu va avea o influenţă puternică.
19:26 Un pastor nu va căuta propriul lui avantaj şi comoditate, ci va lucra pentru interesul turmei. În această mare lucrare, el va uita de sine; în căutarea lui după oaia pierdută, el nu-şi va da seama că el însuşi este obosit, îi este frig şi foame. El are în faţă numai o singură ţintă: să salveze oile pierdute şi pribege, oricât l-ar costa aceasta. Salariul nu-l va influenţa în lucrarea lui, nici nu-l va întoarce de la sarcina lui. El şi-a primit mandatul de la Maiestatea cerului şi-şi aşteaptă răsplata când va fi făcută lucrarea care i s-a încredinţat.
19:27 Cei care se angajează în lucrarea de a preda la şcoală trebuie să se pregătească pentru lucrare. Ei se califică prin frecventarea şcolii şi participarea la studii, afară de cazul că sunt în stare să-i înveţe. După ce au făcut o cerere pentru postul de profesor, trebuie să treacă printr-o examinare în faţa persoanelor competente. Este o lucrare importantă să te ocupi cu minţi tinere şi să-i înveţi corect ştiinţele. Dar de cât mai mare importanţă este lucrarea de slujire! Totuşi, mulţi bărbaţi şi femei sunt interesaţi să intre în şcoala lui Hristos, unde trebuie să înveţe cum să-şi formeze caractere pentru cer; deci ei înşişi au nevoie să devină elevi. Unii, care intră în lucrarea de slujire, nu simt povara lucrării asupra lor. Ei au primit
19:28 idei greşite despre calificările unui pastor. Cred că se cere un studiu limitat al ştiinţei sau al Cuvântului lui Dumnezeu spre a fi pastor. Unii dintre cei care învaţă adevărul prezent nu sunt familiarizaţi cu Biblia. Ei sunt aşa de deficitari în cunoaşterea Bibliei, încât le este greu să citeze corect, din memorie, un text al Scripturii. Greşind mereu în felul neîndemânatic în care greşesc, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Ei denaturează Scriptura, şi fac ca Biblia să spună lucruri care nu sunt scrise în ea.
19:29 Unii, care toată viaţa lor s-au condus după impulsuri, au crezut că educaţia sau deplina cunoaştere a Scripturilor n-avea nici o importanţă dacă doar aveau Duhul. Dar Dumnezeu nu trimite Duhului Lui niciodată pentru a încuraja ignoranţa. Cei care nu au cunoştinţă şi care sunt în situaţia că le este imposibil s-o obţină, Domnul poate, şi are milă şi binecuvântă, iar uneori binevoieşte să-şi facă desăvârşită tăria în slăbiciunea lor. Dar El consideră că e de datoria lor să studieze Cuvântul Său. Lipsa de cunoaştere a ştiinţelor nu este o scuză pentru neglijarea studiului Bibliei, pentru că cuvintele inspiraţiei sunt aşa de lămurite, încât şi cei neînvăţaţi le pot înţelege.
19:30 Dintre toţi oamenii de pe faţa pământului, cei care se ocupă cu adevăruri solemne pentru aceste vremuri periculoase trebuie să înţeleagă Biblia şi să fie familiarizaţi cu dovezile credinţei noastre. Dacă nu posedă o cunoaşterea Cuvântului vieţii ei n-au nici un drept să se apuce să-i înveţe pe alţii în calea vieţii. Pastorii trebuie să-şi dea toată silinţa, ca să unească cu credinţa lor "fapta, cu fapta cunoştinţa, cu cunoştinţa, înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraţi, cu dragostea de fraţi iubirea de oameni" (2 Petru 1,5-7).
19:31 Unii dintre pastorii noştri au absolvit când de-abia au învăţat primele principii ale învăţăturii lui Hristos. Cei care sunt ambasadori pentru Hristos, care se află în locul Lui, cerând cu stăruinţă sufletelor să se împace cu
19:32 Dumnezeu, trebuie să fie calificaţi să prezinte, în mod inteligent, credinţa noastră şi să fie în stare să arate motivele speranţei lor cu blândeţe şi teamă. Hristos a spus: "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine" (Ioan 5,39).
19:33 Pastorii care învaţă adevăruri nepopulare vor fi asaltaţi de oameni care sunt îmboldiţi de Satana, şi care, ca şi stăpânul lor, pot să citeze uşor Scriptura. Să fie, oare, slujitorii lui Dumnezeu mai prejos decât slujitorii lui Satana în mânuirea cuvintelor Inspiraţiei? Întocmai ca şi Hristos, ei trebuie să întâmpine Scriptura cu Scriptura. O, fie ca cei care slujesc lucrurilor sfinte să se trezească şi, ca şi cei din Berea, să cerceteze Scripturile zilnic! Fraţilor din lucrare, vă rog fierbinte să studiaţi Scripturile cu rugăciune smerită pentru o inimă înţelegătoare, ca să-i puteţi învăţa pe alţii calea vieţii, în mod desăvârşit. Sfatul, rugăciunile şi exemplul vostru trebuie să fie o mireasmă de viaţă pentru viaţă, altfel sunteţi necalificaţi să arătaţi altora calea vieţii.
19:34 Stăpânul cere tuturor slujitorilor Lui să-şi îmbunătăţească talentele care le-au fost încredinţate. Dar cu cât mai mult va cere El celor care mărturisesc a cunoaşte calea vieţii şi care îşi iau asupra lor responsabilitatea de a-i călăuzi şi pe alţii pe ea. Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei: "Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii" (2 Tim. 2,1.2).
19:35 Rezultatele strălucite, care au însoţit lucrarea ucenicilor aleşi ai lui Hristos, au fost efectul purtării în trupurile lor a morţii Domnului Isus. Unii dintre cei care au mărturisit despre Hristos au fost oameni neînvăţaţi; dar în inimile lor era harul şi adevărul, care le-au inspirat şi curăţit viaţa şi le-au stăpânit toate acţiunile. Ei au fost
19:36 reprezentanţii vii ai gândului şi duhului Lui. Ei erau epistole vii, cunoscute şi citite de toţi oamenii. Erau urâţi şi persecutaţi de toţi cei care nu voiau să primească adevărul pe care îl predicau ei, şi care dispreţuiau crucea lui Hristos.
19:37 Oamenii păcătoşi nu sunt împotriva unei forme de evlavie, nici nu resping o lucrare populară, care nu prezintă pentru ei nici o cruce de purtat. Inima firească nu va ridica nici o obiecţie serioasă faţă de o religie în care nu există nimic care să-l facă pe călcătorul de lege să tremure sau să asalteze inima şi conştiinţa cu teribilele realităţi ale judecăţii de apoi. Arătarea Duhului şi a puterii lui Dumnezeu este cea care provoacă opoziţia şi face ca inima firească să se răzvrătească. Adevărul care salvează sufletul nu trebuie doar să vină de la Dumnezeu, ci comunicarea lui către alţii trebuie însoţită de Duhul Său, altfel el cade fără putere înaintea influenţelor care se opun. O, fie ca adevărul să cadă de pe buzele slujitorilor lui Dumnezeu cu aşa putere, încât să-şi croiască drum spre inimile oamenilor!
19:38 Pastorii trebuie să fie îmbrăcaţi cu putere de sus. Când adevărul în simplitatea şi puterea lui, aşa cum este în Isus, este adus să mărturisească împotriva spiritului lumii, condamnând plăcerile captivante şi farmecele stricăcioase, atunci se va vedea clar că nu există nici o legătură între Hristos şi Belial. Inima firească nu poate discerne lucrurile Duhului lui Dumnezeu. Un pastor neconsacrat, care prezintă adevărul într-o manieră neînflăcărată, propria lui inimă nefiind mişcată de adevărurile despre care vorbeşte altora, nu va face decât rău. Orice efort pe care-l face doar coboară stindardul.
19:39 Interesul egoist trebuie să fie înghiţit de dorinţa fierbinte pentru salvarea de suflete. Unii pastori au lucrat, nu pentru că nu puteau face altfel, nu pentru că asupra lor era un vai, ci doar pentru salariul pe care aveau să-l primească. Îngerul a spus: "Cine din voi va închide porţile, ca să n-aprindeţi focul pe altarul Meu? N-am nici o plăcere de voi, zice Domnul
19:40 oştirilor, şi darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute" (Maleahi 1,10).
19:41 Este cu totul greşit să cumperi fiecare misiune care este făcută pentru Domnul. Vistieria Domnului a fost golită de către cei care n-au fost decât pagubă pentru lucrare. Dacă pastorii se predau pe deplin lucrării lui Dumnezeu şi îşi consacră toate energiile pentru clădirea cauzei Sale, ei nu vor duce nici o lipsă. Cât priveşte lucrurile vremelnice, ei au o parte mai bună decât Domnul lor şi mai bună decât a ucenicilor aleşi, pe care El i-a trimis să-l salveze pe omul care piere. Marele nostru Exemplu, care a fost în strălucirea slavei Tatălui Său, a fost dispreţuit şi lepădat de oameni. L-au urmărit reproş şi minciună. Aleşii Săi, ucenicii, erau exemple vii ale vieţii şi spiritului Domnului lor. Ei au fost onoraţi cu biciuiri şi închisoare; şi în final, a fost partea lor de a-şi pecetlui lucrarea cu propriul lor sânge.
19:42 Când pastorii sunt interesaţi de lucrarea pe care o iubesc, ca de o parte a existenţei lor, atunci pot să spună: "Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: 'Din pricina ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat. Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru" (Rom. 8,35-39).
19:43 "Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu, nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci
19:44 făcându-vă pilde turmei. Şi când se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei" (1 Petru 5,1-4).
19:45 Poluare morală
19:46 Mi-a fost arătat că trăim în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea multora se răceşte. Cuvântul "multora" se referă la cei care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos. Ei sunt influenţaţi de nelegiuirea care există şi de abaterea de la Dumnezeu, dar n-ar trebui să fie influenţaţi astfel. Cauza acestei decăderi este că ei nu sunt întru-totul despărţiţi de această nelegiuire. Faptul că iubirea lor faţă de Dumnezeu se răceşte din cauza nelegiuirii care abundă arată că, în vreun fel, ei sunt părtaşi la această nelegiuire, altfel ea n-ar fi influenţat iubirea lor faţă de Dumnezeu şi zelul şi înflăcărarea lor pentru cauza Lui.
19:47 În faţa mea, a fost prezentat un tablou despre starea lumii. Imoralitatea abundă peste tot. Păcatul special al acestui veac este destrăbălarea. Niciodată viciul nu şi-a ridicat capul lui sluţit cu atâta îndrăzneală ca acum. Oamenii par să fie ameţiţi, iar iubitorii de virtute şi de adevărata bunătate sunt aproape descurajaţi de îndrăzneala, puterea şi răspândirea lui. Nelegiuirea care abundă nu este limitată numai la necredincioşie şi batjocuri. Ar fi bine să fie aşa, dar nu este. Mulţi bărbaţi şi femei care mărturisesc religia lui Hristos sunt vinovaţi. Chiar şi unii dintre cei care mărturisesc că aşteaptă arătarea Lui nu sunt pregătiţi pentru acel eveniment mai mult decât Satana însuşi. Ei se curăţă de toată poluarea. Şi-au slujit poftelor lor timp atât de îndelungat, încât este natural ca cugetele lor să fie necurate şi închipuirile lor stricate. Este imposibil să faci ca mintea lor să stăruie asupra lucrurilor curate şi sfinte, cum este imposibil să întorci cursul Niagarei şi să-i trimiţi apele în susul cascadei.
19:48 Tineri şi copii de ambele sexe se angajează în poluare morală şi practică acest viciu dezgustător, care nimiceşte sufletul şi trupul. Mulţi pretinşi creştini sunt atât de ameţiţi de aceeaşi practică, încât sensibilităţile lor morale nu pot fi trezite să înţeleagă că aceasta este păcat şi că, dacă este continuat, rezultatul sigur va fi degradarea completă a trupului şi sufletului. Omul, fiinţa cea mai nobilă de pe pământ, creat după chipul lui Dumnezeu, se transformă în fiară! Se murdăreşte şi se strică singur. Fiecare creştin trebuie să înveţe să-şi înfrâneze pasiunile şi să fie stăpânit de principii. Dacă nu face acest lucru, nu este vrednic de numele de creştin.
19:49 Unii dintre cei care fac mare caz de mărturisirea lor nu-şi dau seama de păcatul masturbaţiei şi de rezultatele lui inevitabile. Obiceiul practicat timp îndelungat le-a întunecat înţelegerea. Ei nu-şi dau seama de păcătoşenia excesivă a acestui păcat degradant, care moleşeşte organismul şi nimiceşte puterea sistemului nervos. Principiul moral este extrem de slab, când se află în conflict cu un obicei înrădăcinat. Solii solemne din ceruri nu pot impresiona cu forţa inima care nu este întărită împotriva satisfacerii acestui viciu degradant. Nervii senzitivi ai creierului şi-au pierdut vigoarea lor sănătoasă, prin excitarea lor morbidă spre a satisface o dorinţă senzuală nefirească. Nervii care comunică cu organismul întreg sunt sigurul mijloc prin care cerul poate comunica cu omul şi-i poate influenţa viaţa lăuntrică. Tot ceea ce tulbură circulaţia curenţilor electrici din sistemul nervos micşorează vigoarea puterilor vitale, şi rezultatul este paralizarea sensibilităţilor minţii. Ţinând seamă de aceste fapte, cât de important este ca pastorii şi poporul, care mărturisesc evlavia, să se păstreze curaţi şi nepătaţi de acest viciu degradator de suflet.
19:50 Sufletul meu s-a aplecat chinuit când mi-a fost arătată starea slabă a poporului care mărturiseşte a fi al lui Dumnezeu. Nelegiuirea abundă şi iubirea multora se răceşte.
19:51 Sunt numai puţini care mărturisesc a fi creştini, care consideră această problemă în lumina cea bună şi care se menţin sub o conducere potrivită când opinia publică şi datina nu-i condamnă. Cât de puţini îşi înfrânează pasiunile, pentru că se simt sub obligaţia morală să facă astfel şi pentru că ţin cont de frica de Domnul! Capacităţile superioare ale omului sunt înrobite de poftă şi de patimi stricăcioase.
19:52 Unii vor recunoaşte răul îngăduinţei păcătoase, totuşi, se vor scuza, spunând că nu-şi pot birui patimile. Aceasta este o recunoaştere teribilă pentru orice persoană care rosteşte Numele lui Hristos. "Oricine rosteşte numele Domnului, să se despartă de fărădelege" (2 Tim. 2,19). De ce există această slăbiciune? Există pentru că înclinaţiile animalice au fost întărite prin practicare până ce au câştigat ascendenţa asupra capacităţilor lor mai înalte. Bărbaţilor şi femeilor le lipseşte principiul. Ei mor spiritual, pentru că şi-au satisfăcut timp îndelungat poftele fireşti, încât puterea lor de autoconducere pare să fi dispărut. Frânele au fost luate de patimile josnice ale naturii lor şi ceea ce ar fi trebuit să fie putere conducătoare a devenit sclavul patimii corupte. Sufletul este ţinut în cea mai josnică robie. Senzualitatea a stins dorinţa după sfinţenie şi a nimicit prosperitatea spirituală.
19:53 Sufletul meu plânge pentru tinerii care îşi formează caracterele în acest veac degenerat. Mă cutremur şi pentru părinţii lor, pentru că mi-a fost arătat că, în general, ei nu şi-au înţeles obligaţiile de a-i educa pe copii pentru calea pe care trebuie să meargă. Sunt avute în vedere datina şi moda, şi în curând copiii învaţă să fie conduşi de acestea şi sunt corupţi, în timp ce părinţii lor îngăduitori sunt ei înşişi apatici şi adormiţi spre pericolul lor. Dar foarte puţini tineri sunt liberi de obiceiuri stricate. Ei sunt scutiţi în mare măsură de exerciţii fizice, de teamă să nu fie surmenaţi. Părinţii
19:54 poartă poverile pe care ar trebui să le poarte copiii lor. A munci excesiv este rău, dar rezultatul leneviei este şi mai de temut. Lenea duce la îngăduinţă faţă de obiceiuri stricate. Hărnicia nu oboseşte şi nu extenuează nici a cincea parte atât de mult cât obiceiul vătămător al masturbaţiei. Dacă munca simplă, bine organizată, îi istoveşte pe copiii voştri, fiţi siguri, părinţilor, că există ceva, în afară de munca lor, care le moleşeşte organismul şi produce un simţământ de continuă oboseală. Puneţi-i pe copiii voştri le muncă fizică, care le va solicita nervii şi muşchii. Oboseala care însoţeşte o astfel de muncă va micşora înclinaţia lor spre a-şi îngădui obiceiuri vicioase. Lenea este o cursă. Ea dă naştere la obiceiuri păcătoase.
19:55 Multe cazuri au fost prezentate în faţa mea, şi când mi s-a arătat viaţa lor lăuntrică, sufletul meu a fost bolnav şi dezgustat de stricăciunea de inimă a fiinţelor umane care mărturisesc evlavia şi vorbesc despre mutare în ceruri. Adesea m-am întrebat: În cine mă pot încrede? Cine este fără păcat?
19:56 Soţul meu şi cu mine am luat odată parte la o adunare, unde simpatiile noastre au fost atrase spre un frate care suferea grav de tuberculoză. El era palid şi slăbit. A solicitat rugăciunile poporului lui Dumnezeu. A spus că familia lui era bolnavă şi că a pierdut un copil. A vorbit cu simţământul marii lui pierderi. A spus că de un timp aşteaptă să-i vadă pe fratele şi pe sora White. Credea că, dacă ei se vor ruga pentru el, avea să fie vindecat. După ce s-a încheiat adunarea, fraţii ne-au atras atenţia asupra cazului. Ei au spus că biserica îi ajuta, că soţia lui era bolnavă, iar copilul lor murise. Fraţii s-au adunat la casa lui şi s-au unit în rugăciune pentru familia suferindă. Noi eram obosiţi peste măsură, resimţind povara muncii din timpul adunării, aşa că am dorit să fim scuzaţi.
19:57 Eu mă hotărâsem să nu mă angajez pentru nimeni în rugăciune afară numai dacă
19:58 Duhul Domnului va hotărî asupra chestiunii. Mie îmi fusese arătat că exista atât de multă fărădelege, chiar printre mărturisitorii păzitori ai Sabatului, încât nu doream să mă unesc în rugăciune pentru cei despre a căror istorie n-aveam nici o cunoştinţă. Mi-am spus motivul. Am fost asigurată de către fraţi că, după câte cunosc ei, el era un frate merituos. Am schimbat câteva cuvinte cu cel care solicitase rugăciunile noastre ca să fie vindecat, dar nu m-am putut simţi liberă. El a plâns, şi a spus că a aşteptat ca noi să venim, şi că era sigur că, dacă ne-am ruga pentru el, şi-ar recăpăta sănătatea. I-am spus că noi nu-i cunoaştem viaţa, şi că am dori să se roage pentru el cei care-l cunosc, dar el ne-a solicitat atât de serios, încât am hotărât să ţinem seamă de cazul lui şi să-l prezentăm înaintea Domnului, în acea seară; şi dacă totuşi calea va părea calea curată, ne vom conforma cerinţei lui.
19:59 În acea seară, ne-am plecat în rugăciune şi am prezentat cazul lui înaintea Domnului. Ne-am rugat stăruitor, ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu cu privire la el. Tot ceea ce doream era ca Dumnezeu să poată fi slăvit. Vroia Domnul să ne rugăm pentru acest om suferind? Am lăsat povara la Domnul şi ne-am retras pentru odihnă. Cazul acelui om mi-a fost clar prezentat într-un vis. A fost prezentată umblarea lui, începând din copilărie până acum şi că, dacă ne-am ruga pentru el, Domnul n-avea să ne asculte; pentru că el preţuia păcatul în inima lui. În dimineaţa următoare, omul a venit să ne rugăm pentru el. L-am luat de o parte şi i-am spus că regretăm, pentru că suntem nevoiţi să-i refuzăm cererea. I-am povestit visul meu, pe care l-a recunoscut că era adevărat. El a practicat masturbaţia din timpul copilăriei lui şi a continuat s-o practice şi în timpul vieţii de căsătorie, dar a spus că va încerca să termine cu ea.
19:60 Bărbatul acesta avea de învins un obicei de mult timp înrădăcinat. El era de vârstă mijlocie. Principiile lui morale erau atât de slabe, încât atunci când veneau în conflict cu satisfacerea unei dorinţe de mult timp înrădăcinată,
19:61 ele erau învinse. Patimile josnice au câştigat ascendenţă asupra naturii mai înalte. L-am întrebat cu privire la reforma sanitară. A spus că nu poate trăi astfel. Soţia lui avea să arunce pe uşă afară făina graham, dacă ar fi adusă în casă. Familia aceasta a fost ajutată de comunitate. S-au înălţat rugăciuni în favoarea lor. Copilul lor a murit, soţia era bolnavă, şi soţul vroia să lase cazul lui asupra noastră, pentru ca noi să-l prezentăm înaintea lui Dumnezeu cel curat şi sfânt, ca El să facă o minune, spre a-l face bine. Sensibilităţile morale ale acestui om erau tocite.
19:62 Când tinerii adoptă practici josnice, în timp ce spiritul este fraged, ei nu vor obţine niciodată forţa pentru a dezvolta pe deplin şi corect un caracter moral, fizic şi intelectual. Aici era un om care se înjosea pe sine zilnic şi totuşi îndrăznea să se aventureze în prezenţa lui Dumnezeu şi să ceară o creştere a puterii pe care el a risipit-o în mod josnic, şi care, dacă i-ar fi fost acordată, ar fi consumat-o în patima lui trupească. Câtă îndurare are Dumnezeu! Dacă ar fi ca El să-l trateze pe om conform cu căile lui stricăcioase, cine ar putea trăi în faţa ochilor Lui? Ce s-ar întâmpla dacă am fi fost mai puţin prudenţi şi am fi adus cazul acestui om înaintea lui Dumnezeu, în timp ce el practica păcatul, ne-ar fi auzit Domnul? Ne-ar fi răspuns El? "Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă răul. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi. Tu îi urăşti pe cei ce fac fărădelegea" (Ps. 5,4.5). "Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul" (Ps. 66,18).
19:63 Acesta nu este un caz izolat. Nici chiar legătura de căsătorie n-a fost suficientă spre a-l apăra pe acest bărbat de obiceiul stricat al tinereţii lui. Aş dori să pot fi convinsă că astfel de cazuri, ca cel pe care l-am prezentat, sunt rare, dar ştiu că ele sunt numeroase. Copiii născuţi din părinţi care sunt stăpâniţi de patimi corupte sunt fără valoare. Ce se poate aştepta de la astfel de copiii decât că se vor afunda şi mai jos pe scara patimilor decât părinţii lor?
19:64 Ce se poate aştepta de la generaţia care se ridică? Cu miile sunt lipsiţi de principii. Aceştia sunt cei care le transmit urmaşilor patimile lor mizerabile şi corupte. Ce moştenire! Mii îşi duc viaţa fără principii, infectându-i pe asociaţii lor şi perpetuând patimile lor josnice prin transmiterea acestora copiilor lor. Ei îşi iau răspunderea de a le da pecetea caracterelor lor.
19:65 Revin din nou la creştini. Dacă toţi cei care mărturisesc că ascultă de Legea lui Dumnezeu ar fi liberi de păcat, sufletul meu ar fi uşurat; dar ei nu sunt. Chiar şi cei care mărturisesc că păzesc toate poruncile lui Dumnezeu sunt vinovaţi de păcatul adulterului. Ce pot să spun pentru a trezi sensibilităţile lor amorţite? Principiul moral, strict, adus la îndeplinire, devine unica pază a sufletului. Dacă a fost vreodată un timp când dieta să fie de felul cel mai simplu, el este acum. Carnea nu trebuie pusă în faţa copiilor. Influenţa ei este de a excita şi întări pasiunile josnice, şi are tendinţa de a micşora puterile morale. Cerealele şi fructele trebuie să fie hrana pentru mesele tuturor celor care pretind că se pregătesc pentru a fi mutaţi în ceruri. Cu cât dieta e mai puţin excitantă, cu atât mai uşor pot fi stăpânite pasiunile. Satisfacerea gustului nu trebuie să fie luată în considerare, indiferent de sănătatea fizică, intelectuală sau morală.
19:66 Îngăduinţa faţă de pasiunile josnice va face ca mulţi să închidă ochii faţă de lumină, pentru că se tem că vor vedea păcatele pe care nu sunt dispuşi să le părăsească. Toţi pot vedea, dacă vor. Dacă aleg întunericul mai degrabă decât lumina, vinovăţia lor nu va fi nicidecum mai mică. De ce nu citesc bărbaţii şi femeile să fie la curent cu aceste lucruri care afectează atât de hotărât puterea lor fizică, intelectuală şi morală? Dumnezeu v-a dat un lăcaş de care să vă îngrijiţi şi să-l păstraţi în starea cea mai bună pentru slujirea şi slava Lui. Trupurile voastre
19:67 nu vă aparţin. "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi şi voi" (1 Cor. 6,19.20; 3,16.17).