19:5 Numai sfinţirea inimii şi a vieţii este primită de Dumnezeu. Arătând spre pastorii care nu sunt în regulă, îngerul a spus: "Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor, curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită" (Iacov 4,8). "Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului" (Is. 52,11). Dumnezeu cere integritatea sufletului; cere adevărul lăuntric, ce-l schimbă pe om în întregime, prin înnoirea minţii, sub influenţa Duhului Sfânt. Nu toţi pastorii sunt consacraţi lucrării, nu toţi şi-au pus inima în ea. Ei se mişcă cu atâta nepăsare, ca şi când li s-ar fi acordat un mileniu în care să lucreze pentru suflete. Ei fug de poveri şi responsabilităţi, de griji şi privaţiuni. Lepădarea de sine, suferinţa şi oboseala nu sunt plăcute, nici convenabile. Preocuparea unora este de a se scuti pe ei de muncă obositoare. Ei se ocupă de propria lor comoditate şi de felul cum să-şi placă lor, soţiilor lor, şi copiilor lor, iar lucrarea la care s-au alăturat este aproape pierdută din vedere.