18:46 Dar puţini înţeleg cu adevărat ce se cuprinde în cuvântul creştin. Aceasta înseamnă a fi asemenea lui Hristos, a face bine altora, a fi dezbrăcat de tot egoismul şi a avea viaţa noastră marcată de fapte de bunăvoinţă dezinteresată. Răscumpărătorul nostru pune sufletele în braţele noastre, ale bisericii, pentru ca să îngrijim de ele dezinteresat şi să le educăm pentru cer, şi astfel să fim conlucrători cu El. Dar biserica, prea adesea, îi alungă pe câmpul de luptă al diavolului. Un membru va spune: "Asta nu-i sarcina mea", şi apoi prezintă vreo scuză fără importanţă. "Ei bine", spune un altul, "aceasta nu este nici de datoria mea" şi până la urmă ea nu-i datoria nici unuia, şi sufletul este lăsat neîngrijit pentru a pieri. Este de datoria fiecărui creştin să se angajeze în această acţiune curajoasă de lepădare de sine şi sacrificiu de sine. Nu poate Dumnezeu să umple grânarele lor şi să înmulţească turmele lor astfel ca, în loc de pierdere, să fie creştere? "Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat, şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească" (Prov. 11,24).