16:80 O, te rog pe tine, care ai un interes atât de mic faţă de lucrurile sfinte, să-ţi cercetezi îndeaproape inima. Ce scuză vei invoca înaintea lui Dumnezeu, pentru viaţa ta lumească, neconsacrată? În acea zi înfricoşătoare nu vei avea de prezentat nici o scuză. Vei fi mut. Gândeşte-te, oh, gândeşte-te, în ceasurile tale de căutare după plăceri, că toate lucrurile au un sfârşit. Dacă ai fi avut vederi corecte despre viaţă, viaţa fără sfârşit cu Dumnezeu, cât de repede te-ai fi întors de la viaţa de plăcere şi păcat. Cât de repede ţi-ai fi schimbat hotărârea, calea, societatea, iar puterea plăcerilor tale ai fi întors-o spre Dumnezeu şi spre lucrurile cereşti. Cât de hotărât ai fi respins cu dispreţ să cedezi ispitirilor care te-au înşelat şi captivat. Ce zeloase ar fi fost eforturile tale pentru viaţa binecuvântată; cât de serioase şi stăruitoare ar fi fost rugăciunile tale către Dumnezeu, pentru ca harul Său să rămână cu tine, ca puterea Sa să te sprijine şi să te ajute să rezişti diavolului. Cât de silitor ai fi să îmbunătăţeşti fiecare privilegiu religios spre a cunoaşte căile şi voia lui Dumnezeu. Cât de cu grijă ai fi meditat la Legea lui Dumnezeu, şi la compararea vieţii tale cu cerinţele ei. Câtă teamă ai avea să nu păcătuieşti cu cuvântul sau cu fapta, şi cât de serios să creşti în har şi sfinţenie adevărată. Conversaţia ta n-ar fi despre lucruri mărunte, ci despre cer. În faţa ta s-ar deschide atunci lucruri slăvite şi veşnice, şi n-ai avea odihnă până n-ai creşte din ce în ce mai mult în spiritualitate. Dar lucrurile pământeşti îţi atrag atenţia şi Dumnezeu este uitat.