15:7 bolnavă, dar această boală a fost mai mult imaginară decât reală. N-ai fost corectă cu tine însăţi. Ai conversat cu tineri şi ţi-ai permis în prezenţa lor o libertate permisă numai în prezenţa unui frate. Mi-a fost arătat că influenţa ta la ... n-a fost ceea ce putea să fie. Ai îngăduit ca cugetul tău să coboare la un nivel josnic. Tu puteai să stai la taifas, să râzi şi să ai discuţii ieftine, nevrednice pentru o creştină. Comportarea ta n-a fost cum ar fi trebuit să fie. Ai apărut ca o persoană fără şira spinării. Tu te-ai sprijinit pe jumătate de alţii, ceea ce este o poziţie greşită pentru o doamnă în prezenţa altora. Numai dacă ai fi cugetat în felul acesta, puteai să umbli şi să stai tot atât de dreaptă ca mulţi alţii. Starea minţii tale te duce spre indolenţă şi spre o teamă de exerciţiu, când acest exerciţiu avea să se dovedească unul dintre cele mai minunate mijloace ale însănătoşirii tale. Tu nu te vei însănătoşi niciodată, dacă nu vei înlătura această stare apatică, visătoare a minţii şi nu vei lucra cât mai este ziuă. Lucrează şi, de asemenea, imaginează-ţi şi plănuieşte. Îndepărtează-ţi mintea de la proiectele romantice. Tu amesteci cu religia ta un sentimentalism romantic, bolnav de dragoste, care nu înalţă, ci numai înjoseşte. Nu eşti singura care eşti afectată; prin exemplul şi influenţa ta sunt păgubiţi şi alţii.