15:76 mai mari de la izvoarele nesecate ale slavei şi fericirii de nespus - ar putea astfel de persoane, întreb eu, să se amestece cu mulţimea cerească, să participe la cântările lor, să suporte slava cea curată, înălţătoare şi transportatoare de bucurie, care emană de la Dumnezeu şi de la Miel? O, nu! Timpul lor de probă a fost prelungit cu ani, ca ei să poată învăţa limba cerului, să poată deveni "părtaşi ai firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte" (2 Petru 1,4). Dar ei au avut o preocupare egoistă, în care au angajat puterile minţii şi energiile fiinţei lor. Ei nu şi-au putut îngădui să-I slujească lui Dumnezeu fără rezerve şi să facă din aceasta o preocupare. Primul loc trebuia să-l ocupe întreprinderile lumeşti şi să consume cele mai bune puteri ale lor, iar lui Dumnezeu Îi era consacrat doar un gând în treacăt. Urmează, oare, ca aceştia să mai fie schimbaţi după decizia finală: "Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe, cine este întinat să se întineze şi mai departe"? Un astfel de timp va veni.