15:11 La conferinţa de la New York, din octombrie 1868, mi-au fost arătaţi mulţi care puteau face binele, dar care acum nu fac nimic. Mi-a fost prezentată o clasă care era conştientă de faptul că membrii ei posedau impulsuri generoase, simţăminte devoţionale şi o plăcere de a face binele; totuşi, în acelaşi timp, ei nu făceau nimic. Ei aveau un simţământ de automulţumire, măgulindu-se că, dacă ar avea o ocazie sau ar fi într-o situaţie mai favorabilă, ar putea şi ar fi gata să facă o lucrare mare şi bună; dar ei aşteaptă ocazia. Dispreţuiesc judecata strâmbă a sărmanului zgârcit, care dă cu greu mica bucăţică celor nevoiaşi. Ei văd că el trăieşte pentru eu, că nu există în el pornirea să facă bine altora, să-i binecuvânteze cu talentele, influenţa şi mijloacele care i-au fost încredinţate spre folosire, şi nu să abuzeze de ele, nici să le lase să ruginească sau să le îngroape în pământ. Cei care se predau în faţa zgârceniei şi a egoismului lor au de dat socoteală pentru faptele lor zgârcite şi sunt răspunzători pentru