14:10 Tu nu-ţi aduni comoară în cer şi nu devii bogat faţă de Dumnezeu. Eul şi interesul egoist au consumat adevărata evlavie din sufletul tău. Te pleci înaintea dumnezeului acestei lumi. Inima ta este înstrăinată de Dumnezeu. Un scriitor inspirat spune: "Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare a cărei strălucire merge mereu crescândă până la miezul zilei" (Prov. 4,18). Paşii creştinului pot să pară uneori slabi şi şovăitori, totuşi, în conştienta lui slăbiciune, el se reazămă de Cel Puternic pentru sprijin. El este susţinut şi progresează sigur înainte şi în sus către desăvârşire. El câştigă zilnic noi biruinţe şi se apropie din ce în ce mai mult de o sfinţire desăvârşită. Privirea lui nu este în jos, spre pământ, ci în sus, având în faţă Modelul ceresc.