12:45 Dumnezeu ca o comoară preţioasă. Dar cei care procură bani şi-i adaugă la averea lor sunt mult rămaşi în urmă. Ei nu fac nimic în comparaţie cu ceea ce ar putea face. Ei se abţin şi-L jefuiesc pe Dumnezeu, pentru că le este teamă să nu ajungă să ducă lipsă. Ei nu îndrăznesc să se încreadă în Dumnezeu. Aceasta este una dintre cauzele pentru care, ca popor, suntem aşa de bolnăvicioşi şi atât de mulţi coboară în morminte. Lacomii sunt printre noi. Oameni, care n-au nimic în această lume, care sunt săraci şi depind de munca lor, au fost şi sunt trataţi zgârcit şi nedrept. Iubitorii de lume, cu o faţă aspră şi o inimă şi mai împietrită, au plătit în silă mica sumă câştigată prin muncă grea. Exact aşa fac şi cu Stăpânul lor, ai cărui slujitori mărturisesc că sunt. Exact cu acelaşi fel de părere de rău pun ei şi în tezaurul lui Dumnezeu. Omul din parabolă nu mai avea unde să-şi păstreze bunurile, şi Domnul a scurtat viaţa lui nefolositoare. Tot aşa îi va trata pe mulţi. Cât de greu este, în acest veac stricat, să te abţii să devii lumesc şi egoist. Cât de uşor este să devii nerecunoscător faţă de Dătătorul tuturor îndurărilor noastre. Este nevoie de multă veghere şi multă rugăciune, spre a păzi sufletul cu toată străduinţa. "Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea" (Marcu 13,33).