12:28 Mi-a fost prezentată o grupă în contrast cu cea descrisă. Ei aşteptau şi vegheau. Privirea lor era îndreptată spre ceruri şi cuvintele Stăpânului erau pe buzele lor: "Ce vă zic vouă, zic tuturor: 'Vegheaţi!'" (Marcu 13,37). "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei, sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind" (Marcu 13,35-37). Domnul sugerează o amânare înainte ca, în cele din urmă, să se arate zorii dimineţii. Dar El n-avea să le dea cale liberă pentru oboseală, nici să slăbească în vegherea lor serioasă, pentru că dimineaţa nu s-a arătat aşa de curând cum o aşteptau ei. Unii dintre aşteptători mi-au fost arătaţi ca privind în sus. Ei se încurajau unul pe altul, repetând aceste cuvinte: "Prima şi a doua strajă au trecut. Suntem în straja a treia, aşteptând şi veghind pentru revenirea Stăpânului. Acum mai rămâne doar o mică perioadă de veghere". Pe unii i-am văzut că oboseau; privirea lor era îndreptată în jos, şi erau absorbiţi de lucrurile pământeşti, şi au fost necredincioşi în veghere. Ei spuneau: "Am aşteptat Stăpânul în prima strajă, dar am fost dezamăgiţi. Am crezut că, cu siguranţă, El va veni în straja a doua, dar ea a trecut şi El n-a venit. Noi putem fi dezamăgiţi din nou. Nu trebuie să fim atât de meticuloşi. El poate să nu vină în straja următoare. Noi suntem în straja a treia, şi acum credem că cel mai bine este să strângem comoara noastră pe pământ, ca să putem fi siguri în caz de lipsă." Mulţi dormeau, amorţiţi de îngrijorările acestei vieţi şi ademeniţi de înşelăciunea bogăţiilor din poziţia lor de aşteptare şi veghere.