Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.2, 12
|
12:1 Spiritul lumesc în biserică - 1 12:2 Iubiţi fraţii şi surori din ....: La 12 iunie 1868, mi s-a arătat că iubirea de lume, în mare măsură, a luat locul iubirii de Dumnezeu. Voi sunteţi aşezaţi într-o regiune plăcută, una care este favorabilă pentru prosperitate lumească. În aceste locuri, sunteţi într-un continuu pericol ca interesul vostru să fie înghiţit de lume, strângându-vă comori pe pământ. Inima voastră va fi acolo unde este comoara voastră. Sunteţi aşezaţi acolo unde există ispita de a vă afunda mai adânc şi tot mai adânc în lume, fiind într-o continuă goană după agoniseală; şi, în timp ce sunteţi angajaţi în felul acesta, mintea devine absorbită de îngrijorările acestei vieţi, în aşa măsură, încât să înlăture adevărata evlavie. Dar puţini îşi dau seama de natura înşelătoare a bogăţiilor. Aceia care sunt dornici să adune bani sunt atât de concentraţi asupra acestui singur scop, încât fac din religia lui Hristos o problemă secundară. Lucrurile spirituale nu sunt preţuite şi nu sunt căutate, pentru că iubirea de câştig a eclipsat comoara cerească. Dacă preţul vieţii veşnice ar fi evaluat după zelul, stăruinţa şi seriozitatea arătată de cei care mărturisesc a fi creştini, n-ar avea nici pe jumătate valoarea averilor pământeşti. Comparaţi efortul serios de a obţine lucrurile acestui pământ, cu efortul apatic, slab şi ineficace, de a câştiga spiritualitatea şi comoara cerească. Nu e de mirare 12:3 că experimentăm aşa de puţină influenţă, care luminează din sanctuarul ceresc. Dorinţele noastre nu sunt îndreptate spre acest loc; ele sunt îndreptate mai ales spre cele pământeşti, care caută după lucrurile lumeşti şi care le neglijează pe cele veşnice. Prosperitatea orbeşte ochii şi înşeală sufletul. Dumnezeu poate vorbi, dar fleacurile pământului ne împiedică să auzim glasul Lui. 12:4 Bătrânul nostru frate T. are pasiune pentru lucrurile acestui pământ, când ele ar trebui să fie înlăturate şi el să fie copt pentru cer. Viaţa pe care o trăieşte acum ar trebui s-o trăiască prin credinţă în Fiul lui Dumnezeu; pasiunile lui ar trebuie să fie pentru o ţară mai bună; el ar trebui să aibă un interes din ce în ce mai mic pentru comorile acestui pământ, în timp ce lucrurile veşnice, care sunt de cea mai mare importanţă, ar trebui să-i atragă tot interesul. Zilele acestei puneri la probă sunt aproape încheiate. O, cât de puţin timp rămâne pentru consacrare faţă de Dumnezeu! Puterile lui sunt măcinate, mintea lui este ruinată şi, în cel mai bun caz, serviciile lui trebuie să fie slabe; totuşi, dacă sunt predate sincer şi pe deplin, ele sunt pe deplin acceptate. O dată cu vârsta, frate T., ţi-a crescut tot mai mult egoismul şi o tot mai hotărâtă şi serioasă iubire pentru comorile acestei sărmane lumi. 12:5 Sora T. iubeşte această lume. Ea este din fire egoistă. A suferit mult de infirmităţi corporale. Dumnezeu a îngăduit să vină asupra ei această suferinţă, totuşi nu-i va îngădui lui Satana să-i ia viaţa. Dumnezeu a intenţionat ca prin cuptorul suferinţei să rupă legăturile cu comorile pământeşti. Aceasta se putea face numai prin suferinţă. Ea este una dintre cei al căror organism a fost otrăvit de medicamente. Luându-le, ea a făcut din sine, fără să ştie, ceea ce este. Dumnezeu n-a îngăduit să-i fie luată viaţa, dar a prelungit anii de suferinţă şi de punere la probă a ei, ca să poată ajunge sfinţită prin adevăr, curăţită, albită şi încercată, şi, prin cuptorul suferinţei, să-şi piardă zgura şi să devină mai preţioasă decât aurul cel fin, chiar decât aurul fin din Ofir. Iubirea 12:6 de lume a ajuns atât de adânc înrădăcinată în inimile acestui frate şi soră, încât va fi nevoie de o încercare severă pentru îndepărtarea ei. Iubite frate şi soră, vouă vă lipseşte consacrarea faţă de Dumnezeu. Sunteţi nesăbuiţi în ceea ce priveşte lucrurile lumeşti. Lumea are putere să vă facă în ce să vă adaptaţi mintea după ea, în timp ce cele spirituale şi cereşti nu pot aduce suficientă influenţă spre a schimba mintea. 12:7 Bărbaţi şi femei din ..., care mărturisiţi a fi urmaşi ai lui Hristos, de ce nu-L urmaţi pe El? De ce depuneţi atâta nesăbuinţă spre a dobândi comori pământeşti, pe care nenorocirea le poate îndepărta atât de uşor, şi neglijaţi bogăţiile cerului, comorile nemuritoare, nepieritoare? 12:8 Mi-a fost arătat cazul soţiei fratelui U. Ea are dorinţa de a face bine, dar are defecte care i-au pricinuit necaz, ei şi prietenelor ei. Ea vorbeşte prea mult. Ei îi lipseşte experienţa în lucrurile lui Dumnezeu şi, dacă nu se converteşte şi nu se schimbă prin înnoirea minţii, ea nu va putea să stea în picioare în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Este nevoie de o lucrare în inimă. Atunci limba va fi sfinţită. Există multă vorbărie, care este păcătoasă şi trebuie evitată. Ea ar trebui să-şi pună o strajă strictă înaintea uşii buzelor ei şi să-şi ţină limba în frâu, pentru ca cuvintele ei să nu facă rău. Ea ar trebui să înceteze să mai vorbească despre greşelile altora, să stăruie asupra ciudăţeniilor altora şi să descopere infirmităţile altora. Astfel de conversaţie este condamnabilă la oricare persoană. Ea nu este folositoare şi, în mod categoric, e păcătoasă. Ea tinde numai spre rău. Vrăjmaşul ştie că, dacă este urmată această cale de cei care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, se deschide uşa ca el să lucreze. 12:9 Am văzut că atunci când surorile au de vorbit şi se adună împreună, în general, Satana este prezent, pentru că îşi găseşte de lucru. El stă alături să excite mintea şi să scoată cât mai mult din avantajul pe care l-a câştigat. El ştie că toată clevetirea aceasta, pălăvrăgeala şi descoperirea secretelor şi disecarea caracterului separă sufletul de Dumnezeu. Aceasta este moarte pentru spiritualitate şi o 12:10 nesimţită influenţă religioasă. Sora U. păcătuieşte mult cu limba. Prin cuvintele ei, ar trebui să aibă o influenţă spre bine, dar adesea vorbeşte la întâmplare. Uneori, cuvintele ei dau o înfăţişare diferită lucrurilor decât sunt ele, iar alteori, exagerează. Şi apoi, mai există şi afirmaţii false. Nu există intenţia de a face afirmaţii false, dar obiceiul de a vorbi şi a vorbi mult despre lucruri care sunt nefolositoare a fost îndrăgit timp atât de îndelungat, încât ea a devenit nepăsătoare şi indiferentă în vorbirea ei, şi adesea, nu ştie ea însăşi ceea ce afirmă. Aceasta nimiceşte orice influenţă spre bine, pe care ea poate s-o aibă. Este timpul ca, în privinţa aceasta, să aibă loc o reformă totală. Societatea ei n-a fost preţuită cum ar fi trebuit, dacă ea nu s-ar fi dedat la această vorbărie păcătoasă. 12:11 Creştinii trebuie să fie atenţi cu privire la cuvintele lor. Niciodată nu trebuie să ducă rapoarte nefavorabile de la unul din prietenii lor la altul, mai ales dacă îşi dau seama că între ei există dezbinare. Este ceva crud a lăsa să se înţeleagă sau a insinua ceva, ca şi cum ai cunoaşte multe în legătură cu acest prieten sau acea cunoştinţă despre care alţii nu cunosc nimic. Astfel de aluzii merg mai departe, şi creează impresii mai nefavorabile, decât a relata sincer faptele într-o manieră neexagerată. Câtă pagubă n-a suferit biserica lui Hristos din cauza acestor lucruri! Umblarea capricioasă şi necontrolată a membrilor ei a făcut-o slabă ca apa. Încrederea a fost trădată de unii membri ai aceleiaşi comunităţi, şi totuşi, cei vinovaţi n-au intenţionat să facă rău. Lipsa de înţelepciune în alegerea subiectelor de conversaţie a făcut mult rău. Conversaţia trebuie să fie despre lucrurile spirituale şi divine, dar a fost altfel. Dacă asocierea cu prietenii creştini este consacrată, în principal, îmbunătăţirii minţii şi a inimii, nu vor avea loc regrete, şi ei vor putea privi înapoi, asupra întrevederii, cu satisfacţie plăcută. Dar, dacă ceasurile sunt petrecute fără rost şi în discuţie uşuratică, iar timpul preţios este folosit spre a diseca viaţa şi caracterele altora, relaţiile prieteneşti 12:12 se vor dovedi o sursă a răului, iar influenţa voastră va fi o mireasmă de moarte spre moarte. 12:13 Nu-mi pot aminti, în mod distinct, de toate persoanele din comunitatea voastră, care mi-au fost arătate; dar am văzut că mulţi au o mare lucrare de îndeplinit. Aproape toţi vorbesc prea mult şi există prea puţină meditaţie şi rugăciune. La mulţi de acolo există prea mult egoism. Mintea este devotată eului şi nu spre binele altora. Asupra voastră se află, în mare măsură, puterea lui Satana. Cu toate acestea, între voi există lumini preţioase şi dintre cei care caută să umble în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Mândria şi iubirea de lume sunt capcane şi sunt o mare piedică pentru spiritualitate şi creştere în har. 12:14 Lumea aceasta nu este cerul creştinului, ci numai atelierul lui Dumnezeu, unde urmează să fim ajustaţi spre a ne uni cu îngerii fără păcat din cerul cel sfânt. Trebuie să ne educăm mintea noastră, în mod continuu, cu gânduri nobile, neegoiste. Educaţia aceasta este necesară spre a pune astfel în funcţie puterile date nouă de Dumnezeu, ca Numele Lui să fie cel mai slăvit pe pământ. Noi suntem răspunzători de toate calităţile nobile, pe care ni le-a dat Dumnezeu, şi a da acestor aptitudini o folosire, pe care El niciodată n-a intenţionat ca noi s-o dăm, înseamnă a-I aduce o nerecunoştinţă infamă. Slujirea faţă de Dumnezeu reclamă toate puterile fiinţei noastre, şi noi nu reuşim să venim în întâmpinarea planului lui Dumnezeu, dacă nu aducem toate aceste puteri la o stare înaltă de dezvoltare şi de educare a minţii, încât să-i placă să contemple lucrurile cereşti, să întărească şi să înnobileze energiile sufletului prin acţiuni drepte, care să-I aducă slavă lui Dumnezeu. 12:15 Femei care mărturisesc a fi evlavioase, în general, nu reuşesc să-şi educe mintea. Ele o lasă să meargă necontrolată încotro vrea. Aceasta este o mare greşeală. Se pare că mulţi n-au putere mintală. Ei nu şi-au educat mintea să cugete; şi, pentru că n-au făcut acest lucru, presupun că nu pot. Meditaţia şi rugăciunea sunt necesare spre a creşte în har. Motivul pentru care nu există o stabilitate mai mare printre femei este lipsa cultivării minţii 12:16 şi a meditaţiei. Lăsând mintea într-o stare de inactivitate, ele lasă pe seama altora să facă munca intelectuală, să plănuiască, să cugete şi să-şi amintească în locul lor, şi astfel devin din ce în ce mai incapabile. Unele au nevoie să-şi instruiască mintea prin exerciţiu. Ele trebuie să se forţeze să cugete. Cât timp depind de cineva care să cugete pentru ele, să le rezolve dificultăţile şi refuză să determine mintea să cugete, incapacitatea de aducere aminte, de a privi înainte şi de a face deosebire va continua. Fiecare ins trebuie să facă eforturi spre a-şi educa mintea. 12:17 Am văzut că fratele V. ar trebui să dorească mai multă spiritualitate. Tu nu ai acea încredere liniştită în Dumnezeu, pe care El cere s-o ai. Tu nu-ţi instruieşti mintea în direcţia spiritualităţii. Te dedai la prea multe discuţii zadarnice şi nenecesare, care fac rău sufletului tău şi influenţei tale. Trebuie să încurajezi liniştea sufletească şi tăria morală. Te iriţi uşor; ai simţăminte puternice şi-ţi exprimi în termeni tari simpatiile şi antipatiile. Ai nevoie de mai multă religie bună, care să aibă asupra ta o influenţă alinătoare. Ai fost invitat să înveţi de la Hristos, care este blând şi smerit cu inima. Lecţie preţioasă! Dacă este bine învăţată, ea va transforma întreaga viaţă. Vorbirea uşuratică şi ieftină este păgubitoare, pentru înaintarea ta spirituală. Tu trebuie să doreşti desăvârşirea caracterului şi să laşi ca influenţa ta să vorbească despre Dumnezeu în cuvintele şi faptele tale. Trebuie să-L cauţi serios pe Domnul şi să iei o sorbitură mai adâncă din fântâna adevărului, pentru ca influenţa lui să-ţi poată sfinţi viaţa. Mintea ta are prea mult de-a face cu lumea. Tu ar trebui să te interesezi de o viaţă mai bună decât aceasta. N-ai timp de pierdut, grăbeşte-te şi foloseşte cele câteva ceasuri de punere la probă. 12:18 Soţia ta are prea multă mândrie şi egoism. Dumnezeu o trece prin cuptorul suferinţei pentru a îndepărta aceste pete din caracterul ei. Ea trebuie să fie foarte atentă, ca focul suferinţei să nu se aprindă zadarnic asupra ei. 12:19 El trebuie să îndepărteze zgura şi s-o aducă mai aproape de Dumnezeu, făcând-o mai spirituală. Iubirea ei de lume trebuie să moară. Iubirea de sine trebuie biruită şi voinţa ei să fie înghiţită de voinţa lui Dumnezeu. 12:20 Mi s-a arătat că iubirea de lume L-au despărţit pe Isus de biserică, în mare măsură. Dumnezeu cheamă la o schimbare, o predare a tuturor faţă de El. Dacă mintea nu este educată să stăruie asupra subiectelor religioase, ea va fi, în acest domeniu de activitate, slabă şi plăpândă. Dar în acest timp, stăruind asupra întreprinderilor lumeşti ea va fi puternică; pentru că în acest domeniu a fost cultivată şi s-a întărit prin exerciţiu. Cauza pentru care este atât de greu pentru bărbaţi şi femei să trăiască o viaţă religioasă este aceea că ei nu-şi exersează mintea în ceea ce priveşte evlavia. Ea este educată să acţioneze în direcţie opusă. Dacă mintea nu este exersată în mod continuu, spre a obţine cunoştinţă spirituală şi să caute să înţeleagă taina evlaviei, ea este incapabilă să aprecieze lucrurile veşnice, pentru că ea nu are experienţă în privinţa aceasta. Aceasta este cauza pentru care aproape toţi consideră grea lucrarea de a-I sluji Domnului. 12:21 Când inima ta este împărţită, stăruind, în principal, asupra lucrurilor lumii, şi numai puţin asupra lucrurilor lui Dumnezeu, acolo nu poate fi o creştere a puterii spirituale. Întreprinderile lumeşti reclamă participarea cea mai mare a minţii, care solicită exersarea puterilor ei, de aceea, în această privinţă, există tărie şi putere spre a revendica din ce în ce mai mult interesul şi ataşamentul, în timp ce este rezervat din ce în ce mai puţin timp pentru a ne consacra lui Dumnezeu. Este imposibil ca sufletul să prospere, în timp ce rugăciunea nu este exerciţiul special al minţii. Numai rugăciunea familială sau publică nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezvăluit pentru ochiul cercetător al lui Dumnezeu, şi fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce preţioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Auzitorul de rugăciune. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească 12:22 povara unor astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influenţa din jur, liber de emoţie. Liniştită, dar fierbinte, ea se va înălţa tinzând după Dumnezeu. Rugăciunea în taină este adesea denaturată, şi scopul ei plăcut este pierdut prin rugăciune cu voce tare. În loc de încredere calmă, liniştită şi credinţă în Dumnezeu, în loc ca sufletul să se prezinte cu glas încet şi smerit, vocea este ridicată la mare înălţime, excitarea este încurajată şi rugăciunea în taină îşi pierde sacra ei influenţă. Există o furtună de simţăminte, o furtună de cuvinte, ceea ce face imposibil să se discearnă vocea slabă şi liniştită, care vorbeşte sufletului, în timp ce este angajat în adevărată consacrare tainică şi sinceră. Rugăciunea în taină, îndeplinită cum trebuie, aduce mult bine. Dar rugăciunea care este făcută în public pentru familia întreagă şi pentru vecinătate nu este rugăciunea în taină, chiar dacă se crede a fi, şi prin ea nu se primeşte putere divină. Dulce şi constantă va fi influenţa care emană de la El,care vede în ascuns şi a Cărui ureche este deschisă să răspundă rugăciunii care se înalţă din inimă. Prin credinţă calmă şi simplă, sufletul ţine legătura cu Dumnezeu şi adună pentru sine raze de lumină spre a-l întări şi sprijini, ca să reziste luptelor lui Satana. Dumnezeu este turnul tăriei noastre. 12:23 Isus ne-a lăsat Cuvântul: "Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei, sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Ce vă zic vouă, zic tuturor: 'Vegheaţi!'" (Marcu 13,35-37). Noi veghem şi aşteptăm revenirea Stăpânului, care trebuie să aducă dimineaţa, ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să ne găsească dormind. La ce timp se face referire aici? Nu la arătarea lui Hristos pe norii cerului spre a găsi pe poporul Lui adormit. Nu, ci la revenirea Lui de la slujirea Sa în locul prea sfânt al Sanctuarului ceresc, când Se dezbracă de îmbrăcămintea Sa preoţească, şi Se îmbracă cu hainele răzbunării, şi când se dă porunca: "Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană 12:24 să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!" (Apoc. 22,11). 12:25 Când Isus încetează să mai mijlocească pentru om, cazurile tuturor sunt hotărâte pentru totdeauna. Acesta este timpul socotelii cu slujitorii Săi. Pentru cei care au neglijat pregătirea curăţiei şi sfinţeniei, care-i face în stare să fie cei care aşteaptă să spună bun venit Domnului lor, soarele apune mohorât în întuneric şi nu mai răsare din nou. Punerea la probă se încheie; mijlocirea lui Hristos din ceruri încetează. În final, timpul acesta vine pe neaşteptate asupra tuturor, şi cei care au neglijat să-şi cureţe sufletele, prin ascultare de adevăr, sunt găsiţi dormind. Ei au obosit, aşteptând şi veghind, au ajuns nepăsători cu privire la venirea Stăpânului lor. Ei nu mai doreau arătarea Lui şi credeau că nu mai era nevoie de o astfel de continuă şi stăruitoare veghere. Au fost dezamăgiţi în aşteptările lor şi ar putea să fie din nou. Ei au conchis că mai era suficient timp spre a se trezi. Voiau să fie siguri că nu pierd ocazia spre a-şi asigura o comoară pământească. Ar fi mai uşor să se obţină tot ce se poate de la această lume. Şi asigurându-şi acest obiectiv, ei au pierdut orice dorinţă fierbinte şi interes faţă de arătarea Stăpânului lor. Au devenit indiferenţi şi fără grijă, ca şi cum venirea Lui ar fi încă în depărtare. Dar, în timp ce interesul lor este adâncit în câştigurile lor lumeşti, lucrarea din Sanctuarul ceresc este încheiată, şi ei sunt nepregătiţi. 12:26 Dacă aceştia ar fi ştiut că lucrarea lui Hristos din Sanctuarul ceresc se va încheia în curând, cât de diferit s-ar fi comportat şi cât de serioşi ar fi vegheat! Stăpânul, anticipând toate acestea, le dă la timp avertizarea, poruncindu-le să vegheze. El vorbeşte desluşit despre caracterul neaşteptat al revenirii Sale. El nu măsoară timpul, ca nu cumva noi să neglijăm pregătirea de fiecare clipă şi, în indolenţa noastră, să privim înainte spre timpul când credem că El va veni şi să amânăm pregătirea. "Vegheaţi, deci; pentru că nu ştiţi" (Marcu 13,35). Totuşi, această nesiguranţă şi neaşteptare 12:27 prezisă nu reuşeşte să ne trezească, în sfârşit, din amorţeală la veghere serioasă şi să ne stimuleze vegherea, pentru Stăpânul cel aşteptat. Cei care n-au fost găsiţi aşteptând şi veghind, în cele din urmă, sunt surprinşi în necredincioşia lor. Stăpânul vine şi, în loc ca ei să fie gata să-I deschidă imediat, sunt cuprinşi de aţipeală lumească şi, în cele din urmă sunt pierduţi. 12:28 Mi-a fost prezentată o grupă în contrast cu cea descrisă. Ei aşteptau şi vegheau. Privirea lor era îndreptată spre ceruri şi cuvintele Stăpânului erau pe buzele lor: "Ce vă zic vouă, zic tuturor: 'Vegheaţi!'" (Marcu 13,37). "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei, sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind" (Marcu 13,35-37). Domnul sugerează o amânare înainte ca, în cele din urmă, să se arate zorii dimineţii. Dar El n-avea să le dea cale liberă pentru oboseală, nici să slăbească în vegherea lor serioasă, pentru că dimineaţa nu s-a arătat aşa de curând cum o aşteptau ei. Unii dintre aşteptători mi-au fost arătaţi ca privind în sus. Ei se încurajau unul pe altul, repetând aceste cuvinte: "Prima şi a doua strajă au trecut. Suntem în straja a treia, aşteptând şi veghind pentru revenirea Stăpânului. Acum mai rămâne doar o mică perioadă de veghere". Pe unii i-am văzut că oboseau; privirea lor era îndreptată în jos, şi erau absorbiţi de lucrurile pământeşti, şi au fost necredincioşi în veghere. Ei spuneau: "Am aşteptat Stăpânul în prima strajă, dar am fost dezamăgiţi. Am crezut că, cu siguranţă, El va veni în straja a doua, dar ea a trecut şi El n-a venit. Noi putem fi dezamăgiţi din nou. Nu trebuie să fim atât de meticuloşi. El poate să nu vină în straja următoare. Noi suntem în straja a treia, şi acum credem că cel mai bine este să strângem comoara noastră pe pământ, ca să putem fi siguri în caz de lipsă." Mulţi dormeau, amorţiţi de îngrijorările acestei vieţi şi ademeniţi de înşelăciunea bogăţiilor din poziţia lor de aşteptare şi veghere. 12:29 Mi-au fost prezentaţi îngeri care priveau cu deosebit interes să observe cu grijă înfăţişarea celor obosiţi, dar veghetori credincioşi, ca nu cumva să fie prea greu încercaţi şi să se prăpădească sub povara şi greutăţile dublate puternic din cauză că fraţii lor s-au abătut de la vegherea lor şi au ajuns îmbibaţi de grijile lumeşti şi ispitiţi de prosperitatea lumească. Îngerii cereşti sunt îndureraţi de faptul că cei care mai înainte vegheau, prin indolenţa şi necredincioşia lor, măreau necazul şi poverile celor care se străduiau, în mod serios şi stăruitor, să-şi păstreze poziţia de aşteptare şi veghere. 12:30 Am văzut că era imposibil să ai sentimentele şi interesele absorbite de grijile lumeşti spre a fi înmulţite bogăţiile pământeşti şi totuşi să fii în poziţia de aşteptare şi veghere, aşa cum a poruncit Mântuitorul nostru. Îngerul a spus: "Ei îşi pot asigura numai o singură lume. Pentru ca să dobândească comoara cerească, ei trebuie s-o sacrifice pe cea pământească. Ei nu pot avea amândouă lumile." Am văzut cât de necesară era continuarea vegherii credincioase pentru a scăpa de cursele amăgitoare ale lui Satana. El îi conduce pe cei care trebuie să aştepte şi să vegheze, să înainteze un pas spre lume; ei n-au intenţia să meargă mai departe, dar acel singur pas i-a îndepărtat mult de Isus şi a făcut să fie mai uşor de făcut pasul următor; şi astfel se face spre lume pas după pas, până când deosebirea dintre ei şi lume este doar o mărturisire, numai cu numele. Ei şi-au pierdut specificul lor, caracterul sfânt, şi nu mai este nimic de aşteptat ca mărturisirea să-i deosebească de iubitorii de lume din jurul lor. 12:31 Am văzut că veghere după veghere aparţineau trecutului. Să existe din cauza aceasta o lipsă de vigilenţă? O, nu! Este mare nevoie de veghere continuă, pentru că acum clipele sunt mai puţine decât înainte de trecerea primei străji. Acum, perioada de aşteptare este în mod necesar mai scurtă decât la început. Dacă am vegheat atunci cu vigilenţă neabătută, cu cât mai mult 12:32 este nevoie de o îndoită veghere în cea de a doua strajă. Trecerea de a doua strajă ne-a adus la a treia, şi acum este de neiertat ca vegherea noastră să slăbească. Straja a treia ne cheamă la o întreită seriozitate. A deveni acum nerăbdători ar însemna să ne pierdem toată vegherea serioasă şi stăruitoare de mai înainte. Îndelunga noapte întunecoasă este apăsătoare; dar dimineaţa este amânată din îndurare, pentru că, dacă Stăpânul ar veni, atât de mulţi ar fi găsiţi nepregătiţi. Dorinţa lui Dumnezeu ca poporul Lui să nu piară este cauza pentru o amânare atât de îndelungată. Dar venirea dimineţii pentru cei credincioşi sau a nopţii pentru cei necredincioşi este gata să se arate. Prin aşteptare şi veghere, poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi arate caracterul lui deosebit, despărţirea lui de lume. Prin poziţia noastră de aşteptare, trebuie să arătăm că suntem, într-adevăr, străini şi călători pe pământ. Deosebirea dintre cei care iubesc lumea şi cei care-L iubesc pe Hristos este atât de clară, încât este evidentă. În timp ce cei din lume au cu toţii dorinţa şi ambiţia de a-şi asigura comori pământeşti, copiii lui Dumnezeu nu se conformează lumii, ci, prin poziţia lor de serioşi veghetori şi aşteptători, dovedesc că ei sunt schimbaţi. Deoarece căminul lor nu este în această lume, ei sunt în căutarea unei patrii mai bune, chiar a celei cereşti. 12:33 Sper, iubiţii mei fraţi şi surori, că nu veţi trece cu privirea peste aceste cuvinte, fără să ţineţi întru-totul seamă de importanţa lor. Când bărbaţii din Galileea stăteau şi priveau hotărâţi spre cer, spre a vedea pentru o clipă, dacă era posibil, pe Mântuitorul lor înălţându-Se, doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, îngeri cereşti, trimişi să-i mângâie pentru pierderea prezenţei Mântuitorului lor, stăteau alături de ei şi-i întrebau: "Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer" (Fapte 1,11). 12:34 Dumnezeu intenţionează ca poporul Său să-şi îndrepte privirea spre cer, aşteptând arătarea în slavă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. În timp ce atenţia celor lumeşti este 12:35 îndreptată spre diferite întreprinderi, a noastră trebuie să fie îndreptată spre ceruri. Credinţa noastră trebuie să fie departe şi tot mai departe, în măreţele taine ale comorii cereşti, atrăgând preţioasele raze de lumină divină din Sanctuarul ceresc să lumineze în inimile noastre, aşa cum strălucesc pe faţa lui Isus. Batjocoritorii râd de cei care aşteaptă, veghează şi întreabă: "Unde este făgăduinţa venirii Lui? Voi aţi fost dezamăgiţi. Angajaţi-vă acum cu noi şi veţi prospera în lucrurile lumeşti. Veţi avea câştig, veţi obţine bani şi veţi fi onoraţi de lume." Aşteptătorii privesc în sus şi răspund: "Noi veghem". Şi întorcându-se de la plăcerile pământeşti şi faimă lumească, şi de la înşelăciunea bogăţiilor, ei se arată a fi în acea poziţie. Prin veghere, ei ajung puternici; biruiesc nepăsarea, egoismul şi iubirea de comoditate. Asupra lor se aprinde focul suferinţei şi timpul de aşteptare pare lung. Uneori, se întristează şi credinţa le şovăie, dar se reînsufleţesc din nou, biruiesc temerile şi îndoielile lor: "Eu veghez, eu aştept revenirea Domnului meu. Mă voi bucura în necaz, suferinţă şi în nevoi." 12:36 Dorinţa Domnului nostru este ca noi să veghem astfel ca atunci când El va veni şi va bate, să-I putem deschide imediat. Asupra celor pe care El îi găseşte veghind, este pronunţată o binecuvântare: "El se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească" (Luca 12,37). În aceste zile de pe urmă, cine dintre noi va fi onorat atât de deosebit de către Stăpânul celor adunaţi? Suntem pregătiţi ca, fără întârziere, să-I deschidem imediat şi să-L invităm să intre? Vegheaţi, vegheaţi, vegheaţi. Aproape toţi au încetat vegherea şi aşteptarea lor. Noi nu suntem gata să-I deschidem de îndată. Iubirea de lume ne-a ocupat într-atât cugetele, încât privirea noastră nu este îndreptată în sus, ci în jos, către pământ. Noi ne grăbim şi ne angajăm cu zel şi seriozitate în diferite întreprinderi, dar Dumnezeu este uitat şi 12:37 comoara cerească nu este preţuită. Nu suntem într-o poziţie de aşteptare şi veghere. Iubirea de lume şi înşelăciunea bogăţiilor ne-au întunecat credinţa şi nu dorim cu înfocare, şi nici nu iubim arătarea Mântuitorului nostru. Noi încercăm prea tare să îngrijim de eul nostru. Suntem neliniştiţi şi, în mare măsură, ne lipseşte o încredere fermă în Dumnezeu. Mulţi se îngrijorează şi lucrează, născocesc şi plănuiesc, temându-se că s-ar putea să sufere lipsuri materiale. Ei nu-şi pot permite să-şi ia timp pentru rugăciune sau să ia parte la adunări religioase şi, în purtarea lor de grijă pentru ei înşişi, nu-i lasă lui Dumnezeu nici o şansă să le poarte de grijă. Şi Domnul nu face mult pentru ei, pentru că ei nu-I dau nici o ocazie. Ei fac prea mult pentru ei înşişi şi cred şi se încred în Dumnezeu prea puţin. 12:38 Iubirea de lume are o putere teribilă asupra poporului căruia Domnul i-a poruncit să vegheze şi să se roage tot timpul, ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să-i găsească dormind. "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac" (1 Ioan 2,15-17). 12:39 Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu, care mărturiseşte a crede adevărul prezent, nu aşteaptă şi nici nu veghează. Credincioşii îşi măresc averile şi îşi strâng comori pe pământ. Ajung bogaţi în lucruri lumeşti, dar nu bogaţi în Dumnezeu. Ei nu cred în scurtimea timpului; nu cred că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape, că Hristos este la uşă. Ei pot mărturisi multă credinţă; dar îşi înşeală propriile suflete, pentru că vor consuma toată credinţa pe care o posedau în realitate. Lucrările lor le arată caracterul credinţei şi mărturisesc celor din jurul lor că venirea lui Hristos nu are să aibă loc în această generaţie. După cum este credinţa lor, aşa vor fi şi faptele lor. Ei sunt pregătiţi să rămână în această lume. Ei adaugă casă 12:40 lângă casă şi ţarină lângă ţarină şi sunt cetăţeni ai acestei lumi. 12:41 Situaţia săracului Lazăr, care se hrănea cu fărâmiturile de la masa omului bogat, este preferabilă acestor mărturisiri. Dacă ar fi mărturisit credinţă adevărată, în loc să-şi înmulţească averile pe pământ, ei le-ar vinde la preţ scăzut, eliberându-se de lucrurile stânjenitoare ale pământului şi ar transfera averea din faţa lor în ceruri. Atunci interesul şi inimile lor vor fi acolo, pentru că inima omului va fi acolo unde este cea mai mare comoară a lor. Mulţi dintre cei ce mărturisesc a crede adevărul mărturisesc că ceea ce preţuiesc ei cel mai mult este în această lume. De aceea au ei griji, nelinişte obositoare şi trudă. A păstra şi a adăuga în plus la averea pe care o au este studiul vieţii lor. Ei au transferat în cer atât de puţin, au în depozitul comorii cereşti atât de puţin, încât sufletele lor nu sunt atrase, în mod special, spre acea patrie mai bună. Ei au depus mari stocuri în întreprinderile acestui pământ, şi aceste investiţii, ca şi magnetul, le atrag mintea în jos, de la cele cereşti şi nepieritoare la cele pământeşti şi stricăcioase. "Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră" (Matei 6,21). 12:42 Egoismul îi încinge pe mulţi ca şi cu o cingătoare de fier. Aceasta este "ferma mea", "bunurile mele", "negustoria mea", "marfa mea". Chiar şi cerinţele obişnuitei binefaceri sunt tratate cu nepăsare de către ei. Bărbaţi şi femei care mărturisesc că aşteaptă şi iubesc revenirea Domnului lor sunt predaţi eului. Ei s-au despărţit de ce este nobil şi divin. Iubirea de lume, pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii s-au alipit atât de mult de ei, încât sunt orbiţi. Lumea i-a corupt şi nu mai pot să vadă. Discută despre iubirea faţă de Dumnezeu, dar roadele lor nu lasă să se vadă iubirea exprimată de ei. Ei Îl jefuiesc cu zecimile şi darurile, iar blestemul nimicitor al lui Dumnezeu este asupra lor. Adevărul le-a luminat calea pe fiecare latură. Dumnezeu a lucrat, în mod minunat, la salvarea sufletelor din casele lor, dar unde le sunt darurile prezentate Lui, drept mulţumiri de recunoştinţă pentru toate semnele de îndurare faţă de ei? Mulţi 12:43 dintre ei sunt tot atât de nerecunoscători, ca şi fiinţele fără raţiune. Sacrificiul pentru om a fost nemărginit de mare, peste ceea ce înţelege cel mai puternic intelect, totuşi, oameni care pretind că sunt părtaşi la aceste beneficii cereşti, care au fost cumpărate cu un preţ atât de mare, sunt din cale-afară de egoişti spre a face vreun sacrificiu adevărat pentru Dumnezeu. Mintea lor este la lume. În Psalmul 49, citim: "Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să-I dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată" (Ps. 49,6-8). Dacă ar ţine seama şi ar putea să aprecieze, într-o mică măsură, sacrificiul imens făcut de Hristos, toţi s-ar simţi mustraţi pentru teama şi egoismul lor cel mare. "Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus, şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: 'Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine, prin jertfă'" (Ps. 50,3-5). Din cauza egoismului şi a iubirii de lume, Dumnezeu este uitat şi mulţi au sărăcie sufletească şi strigă: "Sărăcia mea, sărăcia mea". Dumnezeu a împrumutat mijloace poporului Său spre a-i pune pe credincioşi la încercare, spre a le testa adâncimea mărturisitei lor iubiri faţă de El. Unii vor pleca de la El şi, mai degrabă, vor renunţa la comoara lor cerească decât să micşoreze averile pământeşti, spre a face un legământ cu El, prin jertfă. El îi cheamă la jertfă; dar iubirea de lume le astupă urechile şi nu vor să audă. 12:44 M-am uitat să văd care dintre cei care au mărturisit că aşteaptă venirea lui Hristos au bunăvoinţa de a jertfi daruri lui Dumnezeu din belşugul lor. Am putut să văd câţiva dintre cei umili şi săraci, care, ca şi văduva săracă, s-au restrâns la maximum şi au dăruit bănuţul lor. Fiecare astfel de dar este socotit de 12:45 Dumnezeu ca o comoară preţioasă. Dar cei care procură bani şi-i adaugă la averea lor sunt mult rămaşi în urmă. Ei nu fac nimic în comparaţie cu ceea ce ar putea face. Ei se abţin şi-L jefuiesc pe Dumnezeu, pentru că le este teamă să nu ajungă să ducă lipsă. Ei nu îndrăznesc să se încreadă în Dumnezeu. Aceasta este una dintre cauzele pentru care, ca popor, suntem aşa de bolnăvicioşi şi atât de mulţi coboară în morminte. Lacomii sunt printre noi. Oameni, care n-au nimic în această lume, care sunt săraci şi depind de munca lor, au fost şi sunt trataţi zgârcit şi nedrept. Iubitorii de lume, cu o faţă aspră şi o inimă şi mai împietrită, au plătit în silă mica sumă câştigată prin muncă grea. Exact aşa fac şi cu Stăpânul lor, ai cărui slujitori mărturisesc că sunt. Exact cu acelaşi fel de părere de rău pun ei şi în tezaurul lui Dumnezeu. Omul din parabolă nu mai avea unde să-şi păstreze bunurile, şi Domnul a scurtat viaţa lui nefolositoare. Tot aşa îi va trata pe mulţi. Cât de greu este, în acest veac stricat, să te abţii să devii lumesc şi egoist. Cât de uşor este să devii nerecunoscător faţă de Dătătorul tuturor îndurărilor noastre. Este nevoie de multă veghere şi multă rugăciune, spre a păzi sufletul cu toată străduinţa. "Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea" (Marcu 13,33). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: